Marele medic si profesor Alexandru Oproiu, fondatorul scolii moderne de gastroenterologie si hepatologie, isi striga revolta intr-un mesaj pe care mi l-a adresat azi. Dupa ce a tratat si salvat sute de mii de oameni, marele profesor Oproiu are un necaz generat de “niste smecheri, niste invartiti”, cum le spune chiar domnia sa.
“Dupa zeci de ani in care am editat Agenda Medicala, cea mai populara si utila publicatie pentru oamenii simpli dar si pentru personalul medical, m-am trezit intr-o dimineata ca acest titlu mi-a fost luat. Prin nu stiu ce manevre, prin decizii de care n-am avut habar, prin mecanisme ascunse, am fost pur si simplu anuntat ca nu mai pot edita Agenda Medicala.
Domnule, sunt stupefiat ! Din 1947 contribui la aceasta publicatie. Uite, se fac 70 de ani acum ! Eu am grija de Agenda Medicala, o editez de zeci de ani si vine unul acum si-mi spune ca nu mai am voie, ca este a lui ! Auzi domnule, dupa 70 de ani ! Sunt unii de la o editura, Orizonturi parca, ce au luat titlul nu se stie cum.
Mai mult, acesti indivizi de la Orizonturi ma someaza sa ard cartile publicate pina acum. Auzi domnule, sa ardem cartile, ca pe vremea nazistilor ! Si imi mai cer si bani !
Domnule, sunt atat de revoltat incat toata viata mea inchinata pacientilor n-am de gand sa o las unor smecheri, unor invartiti, unora care alearga numai dupa bani si profituri.
Pai stiu astia de la Orizonturi cat mai luptat eu cu toate regimurile sa scot Agenda Medicala pentru oameni?!
Eu sunt medic de o viata si pacientul este preocuparea mea de zi cu zi.
As vrea sa fiu ajutat de un avocat, de oameni carora le pasa de sanatate si nu de profituri dubioase !”
Iata ce spunea domnul profesor Oproiu la una din aniversarile sale :
Trebuie însă să mă bucur că am reuşit să trăiesc şapte decenii în secolul XX şi să acopăr primul deceniu al mileniului trei. Fără a fi meritul meu, am trăit şi văzut multe. În al doilea război mondial am fost spectator, dar am participat fizic şi emoţional la două schimbări de 180 de grade ale sistemului politic şi social. Este o experienţă de viaţă unică şi formidabilă a generaţiei noastre.
Cum poţi uita şocul pe care l-am avut atunci când, adolescent fiind, am văzut soldaţii sovietici «eliberatori» cu ceasuri deşteptătoare care atârnau legate cu sfoară de gâturile lor. Şocul a fost argumentat (mărit) de faptul că brusc am devenit din popor de gintă latină un popor slav şi «sclav». Dintr-o dată poliţia a devenit «miliţie», asistenta medicală «felceră», iar părinţii care judecă astăzi comunismul au venit pe tancurile sovietice direct din nomenclatorul lui Stalin şi ne-au obligat să scriem cu «î» în loc de «â», pentru a deveni mai slavi. Dar şocul 23 august 1944 a trecut şi a urmat o jumătate de secol de muncă asiduă în facultate, biblioteci, spitale şi amfiteatre din care peste zece ani – 3.783 de zile – am făcut gărzi.
Generaţia mea de medici s-a alăturat celorlalţi intelectuali români şi împreună, fiecare în domeniul lui de activitate, au creat şi valori spirituale cu care se pot mândri. Au ales alternativa de a îmbogăţi arta şi literatura şi de a construi edificii şi obiective care vor dăinui peste ani: metroul Capitalei, Palatul Parlamentului, Sala Palatului, baraje, hidrocentrale, fabrici şi uzine. Vânzarea şi distrugerea acestora au constituit sursa de îmbogăţire a actualilor miliardari autohtoni care conduc acum România direct sau prin interpuşi. Am fost bucuros în decembrie 1989 şi plin de speranţe.
Am devenit însă trist, pentru că tot ce s-a creat în ţara mea în decursul timpurilor – civilizaţia, cultura, şcoala, instituţiile statului, morala individuală şi colectivă se distrug într-un ritm rapid. Mă întristează că totul se întemeiază pe triumful mediocrităţii, imposturii şi corupţiei care au devenit unicile criterii de selecţie şi promovare în ţara noastră. Rămân însă optimist pentru că neamului nostru i-au rămas credinţa şi Biserica, valorile care în decursul veacurilor ne-au binecuvântat şi ne-au mântuit.”
