Pădurile româneşti sunt devorate continuu de “termitele” austriece, în timp ce majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană au luat măsuri pentru protejarea fondului forestier propriu, cum ar fi reducerea cantităţii de lemn destinată exploatării. La fel a procedat Rusia şi China. Dar, în România grupul de firme austriac din cadrul Holzindustrie Schweighofer interpretează legislaţia româneasca în funcţie de interesul lor. De-a lungul timpului, la nivel naţional compania Schweighofer a făcut mai multe afaceri la limita legii sau chiar a încălcat-o. În urmă cu o săptămână, o anchetă demarată de Direcţia Naţională Anticorupţie în sânul justiţiei din Suceava a scos la iveală iţele controversate ale poveştii prin care firma austriacă Holzindustrie Schweighofer SRL a obţinut terenul agricol pe care şi-a construit fabrica din localitatea Rădăuţi, din judeţul Suceava. Pentru a pune mâna pe terenul dorit, austriecii au luat legătura cu afaceristul Gavril Constantin Babiuc care trebuia să cumpere aproximativ 130 de hectare de teren arabil de la proprietarii din zonă, pe care trebuia să-l revândă ulterior austriecilor. Ameninţat de austrieci cu pierderea contractului, Babiuc a apelat la judecătorul Costică Bogdan Bărbuţă, de la Judecătoria Rădăuţi, care a emis 69 de hotărâri judecătoreşti ilegale pentru ca acesta să intre în posesia pământului. Ulterior întreaga suprafaţă a ajuns la firma Holzindustrie Schweighofer.
Judecătorul Costică Bărbuţă a emis 69 de hotărâri ilegale pentru ca austriecii să-şi construiască fabrica de la Rădăuţi
Fostul director al Regiei Naţioane a Pădurilor Romsilva din perioada 2002-2003, Filip Georgescu a a susţinut adoptarea în regim de urgenţă a două acte normative prin care s-a creat condiţiile legislative necesare pentru exploatarea masivă a fondului forestier românesc de către Holzindustrie Schweighofer, firmă românească cu capital austriac. Prima a fost Ordonanţa de Urgenţă 71 din 2002, prin care Romsilva putea încheia contracte de vânzare a masei lemnoase pe termen lung, cu agenţii economici care au o capacitate de procesare a unei cantităţi de peste 20.000 metri cubi pe an. Principalul beneficiar al acestei măsuri legislative a fost Holzindustrie Schweighofer care, prin trei contracte încheiate cu Romsilva pe o perioadă de 10 ani, a primit dreptul de a exploata în jur de un milion de metri cubi de lemn, anual. Dar, numai lemn folosit în producţia proprie. Cu toate acestea grupul de firme din cadrul Schweighofer interpretează legislaţia românească în funcţie de interesul lor. În ultimii ani, grupul de firme aflate sub umbrela lui Schweighofer a facut mai multe afaceri la limita legii sau chiar au încalcat-o. Potrivit contractului semnat cu Romsilva
Intrermediari pentru Romsilva
La Direcţia Silvică Oradea, Holzindustrie Schweighofer a contractat 60.000 mc de masă lemnoasă, din care doar aproximativ 20 mc erau răşinoase. Restul speciilor de lem n au fost luate de austrieci şi vândute către alte firme. Potrivit inspectorilor de control, firma austriacă a încălcat contractu deoarece avea dreptul să cumperel “doar material lemnos pentru producţia proprie”. Contractul pe termen lung nu a fost respectat nici la Satu Mare, unde o cantitate de 5374 mc au fost vânduţi către firma Prislemn SRL. O cantitate asemănătoare a fost vândută şi către firma Silvatica. La Zalău s-a întâmplat la fel. Austriecii au cumpărat lemnul de la Romsilva, fiind revândut firmei Silvatica.
De la Direcţia Silvică Braşov s-a cumpărat 39.600 mc lemn, din care doar 11.000 au fost răsinoase. Restul a fost revândut. Astfel, s-a încălcat Ordonanţa 71/2002 privind aprovizionarea cu materie primă a marilor producători. Nimeni nu a luat nici o măsură. La Bacău, în anul 2007, s-a exploatat 70.174 mc de lemn. Din această cantitate doar 10.470 au fost transformati în produse industriale, pentru că diferenţa a fost vândută către alţi agenţi economici. Din această afacere, Romsilva a pierdut aproximativ 100.000 de euro. “Datorită poziţiei pe care o deţine, a mai contractat o cantitate de 41735 mc de foioase fără să facă dovada că lemnul va fi folosit în activităţi de prelucrare în produse finite. Întreaga cantitate a fost revândută la un preţ mai mare decât cel contractat la Bacău”, susţin inspectorii silvici.
Afaceri controversate
Holzindustrie Schweighofer a contractat 120.000 mc de masă lemnoasă de la Direcţia Silvică Suceava. Din această cantitate aproape 36.000 mc au fost revânduţi către alte firme. Mai mult, în anul 2008, Holzindustrie Schweighofer a contractat tot de la Suceava o altă cantitate de 125.147 mc. “Având în vedere faptul că suprafaţa de pădure aflată în proprietatea statului s-a diminuat în Suceava cu 87.000 ha, volumul înscris în contractul de vânzare a masei lemnoase depăşeşte procentul maxim admis de 20%.”, se menţionează într-un raport de control. În schimb, angajaţii Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc nu au mai mărit preţul la lemn timp de trei ani, deşi erau obligaţi de lege să facă acest lucru. “Prin urmare directia silvică a vândut aproape 20.000 mc de masă lemnoasă către Holzindustrie Schweighofer la un pret mai mic cu 16 lei/mc”. Astfel, statul român a fost prejudiciat cu suma de 700.000 lei, adica cu vreo 200.000 de dolari. Mai mult, masa lemnoasă a fost exploatată de Forestar S.A. iar lemnul nu a mai ajuns la Holzindustrie Schweighofer.
Firma austriacă Holzindustrie Schweighofer a început în anul 2004 să caute teren pentru construcţia unei fabrici şi a unui centru administrativ în judeţul Suceava, unde urma să facă investiţii de aproximativ 100 de milioane euro. După lungi căutări, austriecii au pus ochii pe un teren de aproape 130 de hectare în comuna Satu Mare, aflată în apropierea municipiului Rădăuţi. Pentru a nu cumpăra terenul direct de la proprietari, austriecii au apelat la afaceristul Gavril Constantin Babiuc, care trebuia să-i convingă pe toţi proprietarii din zonă să-i vândă pământul. Iar el, ulterior, trebuia să revândă terenurile firmei austriece. În goana după pământul moldovenesc, Gavril Babiuc a întâmpinat probleme în achiţionarea a 79 de parcele a căror suprafaţă era de 41,59 ha. Aceste ultime parcele nu se putea vinde prin notariat pentru că moştenitorii de drept nu dezbătuse succesiunea, erau deţinute în coindiviziune sau succesorii nu şi-au încris dreptul de proprietate în cartea funciară. Aflaţi în impas, austriecii au început să facă presiuni asupra lui Gavril Babiuc, pe care-l ameninţau că dacă nu rezolvă problema riscă să piardă contractul. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie susţin că: “Numitul Babiuc Constantin Gavril a fost presat de investitorul austriac să rezolve această situaţie sub sancţiunea pierderii, inclusiv de către acesta a unor sume semnificative de bani. În acest context, Babiuc Constantin Gavril a apelat la judecătorul Bărbuţă Bogdan Ilarion Costică, din cadrul Judecătoriei Rădăuţi.”
69 de hotărâri, ilegale
După un plan bine elaborat între Babicu şi Bărbuţă, problema cu cele 79 de parcele şi-a găsit rezolvarea la Judecătoria Rădăuţi. Astfel, judecătorul Costică Bărbuţă a emis pe 22 martie 2005 nu mai puţin de 21 de hotărâri judecătoreşti. Două lună mai târziu a emis alte 25 de hotărâri. În septembrie au fost emise alte 12, iar în octombrie ultimele 11 hotărâri. În total 69 de hotărâri judecătoreşti prin care Babiuc a intrat în poseia celor 79 de parcele. De la Babiuc terenurile au ajuns în proprietatea firmei Schweighofer. Pe terenurile cu pricina, austriecii au înfiinţat în 2008 “Fabrica Rădăuţi”, fiind inclusă în compania Egger. Potrivit datelor de pe site-ul companiei, la Rădăuţi se debitează anual 1,4 milioane metri cubi de lemn rotund şi se produc în jur de 165.000 de tone de peleţi. 70% din materialul lemnos provine din România, iar restul din Ucraina. Ioan Banciu, country manager la Egger, a declarat pentru Hotnews că: “”terenurile s-au achiziţionat cu respectarea legislaţiei în vigoare, documentele fiind autentificare la notariatele publice”. (articol scris de Petru Zoltan in Jurnalul national – www.jurnalul.ro)
