20 decembrie.
Acum 27 de ani , abia venit acasa la Constanta – ca student – de la Timisoara, eram saltat din casa parintilor de Securitate. Doi ofiteri care ma cautasera disperati prin toate domiciliile pe care le-a schimbat familia mea in 20 de ani.
Anchetat, amenintat, supus unor presiuni greu de suportat la 19 ani.
Ajuns acasa seara tarziu istovit si nervos, am aflat de la Europa libera ca la Timisoara Armata fraternizase cu populatia revoltata si maiorul Oancea a vorbit din Balconul Operei.
Timpul capata o alta dimensiune.
Doar descatusarea nebuna a caderii lui Ceausescu m-a facut sa uit incet-incet acel episod oribil pentru mine si familia mea.
Acum 27 de ani, multi oameni au murit, altii au fost grav raniti pentru ca noi sa putem vorbi liberi azi.
Dumnezeu sa-i odihneasca pe morti si sa le dea putere celor raniti.
