TrueStoryProject ne prezinta azi o excelenta analiza : 3 scenarii posibile despre cum se va termina pandemia

Coronavirus: cum se va termina pandemia. 3 scenarii posibile

Acum trei luni, nimeni nu știa că există SARS-CoV-2. Acum virusul s-a răspândit în aproape toate țările. A prăbușit economiile și a pus la pământ sistemele de sănătate, a umplut spitalele și a golit spațiile publice. A separat oamenii de serviciul și de prietenii lor. A întrerupt societatea modernă la o scară la care majoritatea oamenilor vii nu au fost niciodată martori. În curând, cei mai mulți oameni vor cunoaște pe cineva care a fost infectat. Ca și al doilea război mondial sau atacurile din 11 septembrie, această pandemie s-a imprimat deja în psihicul națiunii.

Si acum ce? Miercurea trecută, care acum se simte ca fiind în trecutul îndepărtat, vorbeam despre pandemie cu o prietenă însărcinată care se afla la câteva zile de a da naștere. Ne-am dat seama că bebelușul ei ar putea fi unul dintre primii dintr-o nouă cohortă care se nasc într-o societate profund modificată de COVID-19. Am decis să îi numim Generația C.

După cum vom vedea, viața Gen C va fi modelată de alegerile luate în săptămânile următoare și de pierderile pe care le suferim. Dar mai întâi, o scurtă socoteală.

„Indiferent cum, un virus [precum SARS-CoV-2] urma să testeze rezistența chiar și a celor mai bine echipate sisteme de sănătate”, spune Nahid Bhadelia, medic de boli infecțioase la Boston University School of Medicine. Mai transmisibil și fatal decât gripa sezonieră, noul coronavirus este, de asemenea, mai contagios, răspândindu-se de la o gazdă la alta timp de câteva zile înainte de a declanșa simptome evidente. Pentru a conține un astfel de agent patogen, națiunile trebuie să dezvolte un test și să-l folosească pentru a identifica persoanele infectate, pentru a le izola și pentru a le urmări pe cele cu care au avut contact. Așa au făcut Coreea de Sud, Singapore și Hong Kong care au obținut rezultate extraordinare.

1. Scenarii pentru sfârșitul pandemiei

Chiar și un răspuns perfect nu va pune capăt pandemiei. Atâta timp cât virusul persistă undeva, există șansa ca un călător infectat să repornească scânteia în țările care și-au stins deja focarele. Acest lucru se întâmplă deja în China, Singapore și alte țări din Asia, care păreau să aibă virusul sub control. În aceste condiții, există trei scenarii posibile pentru finalitatea acestei situații: unul care este foarte puțin probabil, unul care este foarte periculos și unul care este foarte lung.

Primul scenariul presupune ca fiecare națiune să reușească să stopeze simultan virusul, la fel ca în cazul SARS-ului inițial din 2003. Având în vedere cât de răspândită este pandemia coronavirusului și cât de multe țări sunt depășite, șansele de control sincron la nivel mondial par infinit de mici.

Al doilea scenariu este ca virusul să facă ceea ce au făcut pandemiile gripale din trecut: Arde prin lume și lasă în urmă suficient de mulți supraviețuitori imuni, încât în ​​cele din urmă se chinuie să găsească gazde viabile. Acest scenariu de „imunizare a maselor” ar fi rapid și, astfel, tentant. Dar, de asemenea, ar avea un cost teribil: SARS-CoV-2 este mai transmisibil și mai fatal decât gripa și probabil ar lăsa în urmă multe milioane de cadavre și o suită de sisteme de sănătate devastate. Inițial, Regatul Unit părea să ia în considerare această strategie de imunizare a maselor, înainte de a schimba complet strategia când simulările au relevat consecințele nefaste. SUA par încă să considere și acum această posibilitate.

Cel de-al treilea scenariu este acela în care lumea joacă un meci prelungit cu virusul, stopând focare aici și acolo până când se poate produce un vaccin. Aceasta este cea mai bună opțiune, dar și cea mai lungă și mai complicată.

Depinde, pentru început, de a face un vaccin. Dacă aceasta ar fi o pandemie de gripă, ar fi mai ușor. Lumea are experiență în a face vaccinuri împotriva gripei și face acest lucru în fiecare an. Dar nu există vaccinuri pentru coronavirusuri – până acum, aceste virusuri păreau să provoace boli ușoare sau rare – așa că cercetătorii trebuie să înceapă de la zero. Primii pași au fost impresionant de rapizi. De curând, un posibil vaccin creat de Moderna and the National Institutes of Health a intrat în teste clinice timpurii. Acest lucru marchează un decalaj de 63 de zile între oamenii de știință care secvențează genele virusului pentru prima dată și medicii care injectează un voluntar pentru testare. Un record absolut.

Dar este și cel mai rapid pas dintre mulți alți pași ulterior, mult mai lenți. Studiul inițial va spune pur și simplu cercetătorilor dacă vaccinul pare sigur și dacă poate mobiliza efectiv sistemul imunitar. Cercetătorii vor trebui apoi să verifice dacă de fapt previne infecția cu SARS-CoV-2. Trebuie să facă teste pe animale și studii la scară largă pentru a se asigura că vaccinul nu provoacă efecte secundare severe. Vor trebui să descopere ce doză este necesară, de câte doze au nevoie oamenii, dacă vaccinul funcționează la persoanele în vârstă și dacă este nevoie de alte substanțe chimice care să-i sporească eficiența.

„Chiar dacă funcționează, nu există o modalitate ușoară de a-l produce la scară largă”, a spus Seth Berkley, de la Gavi. Acest lucru se datorează faptului că Moderna utilizează o nouă abordare a vaccinării. Vaccinurile existente funcționează oferind organismului viruși inactivi sau fragmentați, permițând sistemului imunitar să-și pregătească apărarea în timp. În schimb, vaccinul lui Moderna cuprinde o parte a materialului genetic SARS-CoV-2 – ARN-ul său. Ideea este ca organismul să poată folosi acest fragment pentru a-și construi propriile fragmente virale, care ar fi apoi baza răspunsului sistemului imunitar. Această abordare funcționează la animale, dar nu este dovedită la om. În schimb, oamenii de știință francezi încearcă să modifice vaccinul anti-rujeolic existent folosind fragmente din noul coronavirus. „Avantajul acestui lucru este că, dacă am avea nevoie de sute de doze mâine, o mulțime de fabrici din lume știu să le prepare”, a spus Berkley. Indiferent de strategia care este mai rapidă, Berkley și alții estimează că va dura 12-18 luni pentru a dezvolta un vaccin dovedit, și încă mai mult timp pentru a-l face, a-l expedia și a-l injecta în brațele oamenilor.

Astfel, este probabil ca noul coronavirus să fie o parte persistentă a vieții timp de cel puțin un an, dacă nu mult mai mult. Dacă runda actuală a măsurilor de distanțare socială funcționează, pandemia poate fi limitată suficient pentru ca lucrurile să revină la o aparentă normalitate. Birourile se pot reumple, iar barurile se pot înveseli. Școlile s-ar putea redeschide și prietenii s-ar putea reuni. Dar pe măsură ce apropierea umană se va întoarce, la fel se va întoarce și virusul. Aceasta nu înseamnă că societatea trebuie să fie în blocare continuă până în 2022. Dar „trebuie să fim pregătiți să facem mai multe perioade de distanțare socială”, spune Stephen Kissler de la Harvard.

O mare parte din anii următori, inclusiv frecvența, durata și calendarul tulburărilor sociale, depind de două proprietăți ale virusului, ambele necunoscute în prezent. Primul: anotimp. Coronavirusurile tind să fie infecții de iarnă care se estompează sau dispar în timpul verii. Acest lucru poate fi valabil și pentru SARS-CoV-2, dar variațiile sezoniere s-ar putea să nu încetinească suficient virusul atunci când are atât de multe gazde imunologic slabe de infectat. „O mare parte a lumii așteaptă cu nerăbdare să vadă ce se întâmplă, dacă se întâmplă ceva, în vara care se apropie în emisfera nordică”, spune Maia Majumder de la Harvard Medical School și Boston Children’s Hospital.

Al doilea: durata imunității. Atunci când oamenii sunt infectați de coronavirusurile umane mai ușoare care provoacă simptome asemănătoare răcelii, acestea rămân imune mai puțin de un an. În schimb, puținii care au fost infectați de virusul SARS original, care a fost mult mai sever, au rămas imuni mult mai mult timp. Presupunând că SARS-CoV-2 se află undeva la mijloc, persoanele care se recuperează de la infectările lor ar putea fi protejate pentru câțiva ani. Pentru a confirma acest lucru, oamenii de știință vor trebui să dezvolte teste serologice precise, ce caută anticorpii care conferă imunitate. De asemenea, vor trebui să confirme că astfel de anticorpi împiedică de fapt oamenii să prindă sau să răspândească virusul. Dacă da, cetățenii imuni se pot întoarce la locul de muncă, îngriji persoanele vulnerabile și ancora economia în timpul distanțărilor sociale.

Oamenii de știință pot folosi perioadele dintre aceste distanțări pentru a dezvolta medicamente antivirale – deși astfel de medicamente sunt rareori panacee, și pot avea efecte secundare posibile și riscul de a dezvolta rezistență. Spitalele pot stoca materialele necesare. Seturile de testare pot fi distribuite la scară largă pentru a surprinde revenirea virusului cât mai repede posibil. Nu există niciun motiv pentru care SARS-CoV-2 să surprindă din nou și nu există niciun motiv pentru ca măsurile de distanțare socială să fie implementate la fel de larg și de riguros precum sunt acum. Așa cum scria recent Aaron E. Carroll și Ashish Jha, „Putem ține școlile și companiile deschise cât mai mult posibil, închizându-le rapid atunci când suprimarea virusului eșuează, apoi deschizându-le din nou, odată persoanele infectate identificate și izolate. În loc să jucăm în apărare, am putea juca mai mult în ofensivă.”

Indiferent dacă se acumulează imunitate a maselor sau prin sosirea mult așteptată a unui vaccin, virusul se va răspândi din ce în ce mai greu. Este puțin probabil ca virusul să dispară complet. Este posibil ca vaccinul să fie actualizat pe măsură ce virusul se schimbă, iar persoanele pot avea nevoie să fie revaccinate în mod regulat, așa cum fac în prezent cu gripa. Modelele sugerează că virusul s-ar putea stabiliza în întreaga lume, declanșând epidemii la fiecare câțiva ani. „Dar speranța și așteptarea mea este că severitatea ar scădea și că vor exista mai puține tulburări sociale”, spune Kissler. În acest viitor, COVID-19 poate deveni așa cum este gripa astăzi – un flagel recurent al iernii. Poate că va deveni în sfârșit atât de banal încât, chiar dacă există un vaccin, mulți reprezentanți ai Generației C nu se vor deranja să-l obțină, uitând cât de dramatic a fost modelată lumea lor prin absența sa.

• Ce va urma

  continuarea pe www.truestoryproject.ro