9 octombrie este una din zilele cu rezonanta puternica in mentalul colectiv romanesc. Nu prin pozitionarea sa in calendar ci prin efectele intelegerii Stalin-Churchill. Dupa 4 ani de alianta Antonescu-Hitler, Romania intoarce armele la 23 august 1944. Prea tarziu insa pentru a obtine statutul de co-beligerant. Desi istoria azi ne este favorabila si am revenit dupa 70 de ani in randul statelor europene si democratice, cu securitatea nationala garantata ca stat membru NATO, nu sunt putini romani care invoca aranjamentul Churchill – Stalin si azi ca pe o frica eterna pentru “vinzarea si tradarea Romaniei”. Istoria face propriile ei victime, in special printre cei care citesc putin si se calauzesc dupa rezumate. In 2004 si 2007, cand Romania a intrat in NATO, respectiv UE, s-au anulat definitiv efectele “Documentului obraznic”. Ranile insa au ramas, dupa 50 de ani de comunism dramatic si inca 25 de ani de tranzitie dureroasa spre redevenirea noastra europeana. N-au mai apucat din pacate sa vada asta Corneliu Coposu si alte zeci de mii de varfuri politice, culturale, religioase din elita romaneasca schingiuta sau ucisa in puscariile comuniste. Lor le datoram in mare masura statutul nostru european si euroatlantic de azi.
====================
La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind aceast incident este urmatoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează:
- România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;
- Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%;
- Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50%;
- Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%.
El a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi lui Churchill.
- „Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia” ar fi spus Churchill.
- „Nu, păstrați-o” ar fi răspuns Stalin.
În cursul negocierilor din zilele următoare, la 10 și 11 octombrie 1944, dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, și Viaceslav Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei și al Ungariei, Uniunea Sovietică obținând, în cele două țări, o influență de 80%. În afara acestor două țări nu au fost menționate altele.
Dacă acest acord a avut loc în realitate, atunci Stalin și-a păstrat promisiunea în privința Greciei, dar nu și în cazul României, Bulgariei și Ungariei, care au căzut complet sub influență sovietică. Pe de altă parte nici, Churchill nu s-a ținut de cuvânt în privința Greciei, unde nu s-a permis nicio influență sovietică. În Războiul Civil Grec Marea Britanie a acordat sprijin forțelor guvernamentale, dar sovieticii nu au acordat ajutor partizanilor comuniști greci. (Wikipedia)
