Informatia venita azi in contextul razboiului din Siria este una fundamentala, care schimba complet contextul strategic al momentului. Lansarea unor rachete de la 1500 km distanta de catre Rusia spre Siria este un gest atat de indraznet incat confirma pe deplin temerile privind reaparitia unui Razboi Rece, in care Rusia se comporta exact ca URSS. Lansarea de rachete din Caspica demonstreaza intentiile ofensive ale Moscovei si trebuie sa constituie un puternic semnal de alarma pentru spatial aliat. Mai ales pentru tarile de la frontiera de est a NATO, printre care si Romania. Prin initierea acestor lovituri ale Rusiei cu rachete de la mare distanta este subliniata pe deplin relevanta strategica maxima a Scutului american antiracheta, ale carui elemente 100% defensive sunt amplasate si in Romania.
Monitorizarea oricaror miscari militare si lansari de rachete dinspre Rusia sau Orientul Mijlociu trebuie sa devina un deziderat urgent de securitate pentru Romania si implicit NATO.
Cititi in continuare stirea despre atacul Rusiei si argumentele amplasarii elementelor scutului in tara noastra.
=============================
Forţele navale ruse au lansat, miercuri, zeci de rachete din Marea Caspică spre poziţii din Siria ale reţelei teroriste Stat Islamic, anunţă oficiali militari ruşi citaţi de BBC News online.
“În afară de utilizarea aviaţiei pentru distrugerea militanţilor islamişti, miercuri dimineaţă, patru distrugătoare ale Flotei ruse din Marea Caspică au lansat 26 de rachete de croazieră spre 11 ţinte. Atacurile au fost lansate din baza de rachete Kalibr”, a precizat ministrul rus al apararii Serghei Şoigu.
http://edition.cnn.com/2015/10/07/middleeast/russia-syria-isis/index.html
===============================
Participarea României la dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă (European Phased Adaptive Approach / EPAA), decisă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării la 4 februarie 2010, reprezintă un succes al ţării noastre atât în relaţia bilaterală cu Statele Unite, cât şi din punctul de vedere al consolidării poziţiei României de Aliat de încredere în cadrul NATO. EPAA constituie contribuţia SUA la arhitectura sistemului NATO antirachetă. Ca atare, proiectul nostru bilateral cu SUA va reprezenta o contribuţie valoroasă la programul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice.
Decizia României de participare la sistemul american EPAA este în deplin acord cu hotărârile privind apărarea antirachetă a NATO, adoptate la Summit-urile Alianţei de la Bucureşti (aprilie 2008), Strasbourg/Kehl (aprilie 2009), Lisabona (noiembrie 2010) şi Chicago (mai 2012).
România sprijină dezvoltarea unui sistem NATO de apărare antirachetă, care să se bazeze pe elementele principiale decise la ultimele Summit-uri Aliate, respectiv indivizibilitatea securităţii Alianţei, solidaritatea colectivă, acoperirea integrală a teritoriului Aliat.
Ca atare, România a susţinut şi salutat declararea – la Summit-ul de la Chicago – a Capabilităţii Interimare a NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Acest moment reflectă atât coeziunea, cât şi determinarea Alianţei de a menţine calendarul convenit pentru edificarea sistemului ca o capabilitate de sine stătătoare, dar complementară, ce consolidează combinaţia tradiţională de capabilităţi ale NATO în domeniile convenţional şi nuclear. Apărarea antirachetă este un exemplu concludent, care conferă substanţă conceptului Smart Defense.
Implicarea României are loc începând cu Faza a II-a a programului EPAA. Aceasta presupune găzduirea pe teritoriul românesc, la Deveselu, judeţul Olt, de interceptori tereştri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), care vor deveni operaţionali începând cu finele anul 2015. Faza a II-a a EPAA, prin Baza de la Deveselu, va reprezenta Capabilitatea Iniţială a sistemului NATO, după declararea Capabilităţii Interimare la Summit-ul de la Chicago.
La 15 martie 2013, secretarul apărării al SUA, Chuck Hagel, a anunţat decizia Administraţiei americane de renunţare la cea de-a IV-a Fază a EPAA (care presupunea, în orizontul de timp 2022, amplasarea în Polonia a interceptorilor SM3-IIB). Cu această ocazie, demnitarul american a reafirmat angajamentul SUA faţă de protecţia teritoriului NATO împotriva rachetelor balistice. El a specificat că, prin derularea fazelor I-III ale EPAA, inclusiv prin operaţionalizarea (până în 2018) a viitoarelor facilităţi antirachetă din România şi Polonia, sistemul BMD al SUA va asigura acoperirea întregului teritoriu al Aliaţilor europeni (“The US commitment to Phases 1 through 3 of the EPAA and NATO missile defense remains ironclad, including the planned sites in Poland and Romania. The US missile defense deployments to Europe will be capable of providing coverage of all European NATO territory in the 2018 timeframe, so there will be no impact on the defense of NATO”).
La 28 octombrie 2013 a avut loc, la Baza Militară Deveselu, ceremonia oficială de marcare a începerii lucrărilor principale de construcţie la Facilitatea antirachetă. Alături de oficialii români, la eveniment au participat dr. James Miller, adjunctul secretarului apărării pentru politica de apărare din cadrul Departamentului SUA al Apărării, ambasadorul Alexander Vershbow, Secretar General adjunct al NATO, precum şi o delegaţie americană de înalţi oficiali civili şi militari de la Departamentele de Stat şi al Apărării din SUA. Au fost prezenţi, de asemenea, reprezentanţi ai ministerelor afacerilor externe din Turcia şi Polonia, state care găzduiesc sau vor găzdui componente ale sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice şi care contribuie, astfel, la sistemul antirachetă al NATO.
În îndeplinirea angajamentului României cu privire la sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice, ţara noastră a găzduit în noiembrie 2014, la Bucureşti, Conferinţa multinaţională şi expoziţia Agenţiei pentru Apărare împotriva Rachetelor Balistice a SUA în domeniul apărării antirachetă.
Ce este abordarea adaptivă în etape a sistemului de apărare antirachetă?
La 17 septembrie 2009, Preşedintele SUA a anunţat decizia de a dezvolta sistemul american de apărare antirachetă în Europa într-o abordare nouă, adaptivă, în etape (EPAA / European Phased, Adaptive Approach to Ballistic Missile Defense), care să protejeze mai bine forţele desfăşurate în Europa şi în teatrele de operaţii, atât americane, cât şi ale Aliaţilor, precum şi teritoriul SUA şi al Aliaţilor lor.
Această abordare prezintă o serie de avantaje clare faţă de planul fostei Administraţii americane:
- sporeşte capacitatea de a apăra Europa, în condiţiile în care ameninţările reprezentate de rachetele cu rază scurtă sau medie de acţiune sunt în creştere (în acest sens, varianta propusă de actuala Administraţie americană ţine cont şi răspunde celor mai noi evaluări privind riscurile de atacuri cu rachetă); prin urmare,
- răspunde ameninţărilor actuale şi poate încorpora rapid, mai uşor, noi tehnologii, pe măsură ce tehnologiile continuă să evolueze;
- va deveni operaţională mai repede decât varianta anterioară: practic, concretizarea noii opţiuni de sistem de apărare antirachetă se va realiza cu şase sau şapte ani mai devreme decât potrivit planului precedent;
- acoperă integral teritoriul României (şi, în final, al tuturor statelor Aliate); varianta Administraţiei anterioare nu asigura protecţie anti-rachetă decât pentru o porţiune redusă de teritoriu, în nord-vestul României.
Care sunt etapele implementării sistemului american de apărare antirachetă în Europa?
Potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apărării la 1 februarie 2010, erau avute în vedere patru faze de realizare:
- Faza I:
Protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea unui sistem radar înaintat (destinat detectării rachetelor lansate, încă din faza ascendentă a traiectoriei acestora) şi a unor interceptori SM3-IA amplasaţi pe nave. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei USS Monterey, echipată cu sistemul Aegis, respectiv prin operaţionalizarea unui radar în Turcia, la Kurecik.
- Faza a II-a (orizont de timp 2015):
Extinderea protecţiei Aliaţilor NATO prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptori SM3-IB (care să poată fi lansaţi de la sol), amplasaţi într-o bază terestră, respectiv la Deveselu. Se prevede ca sistemul care va fi amplasat la Deveselu să atingă capacitatea operaţională în trimestrul IV, 2015.
- Faza a III-a (orizont de timp 2018):
Extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin introducerea în exploatare a unei noi versiuni a interceptorului SM3, care urmează a fi amplasat într-o bază terestră, în nordul Europei (Redzikowo, în Polonia).
- Faza a IV-a (orizontul de timp 2020) – conform planificării din 2010 a Departamentului Apărării al SUA:
Presupunea extinderea protecţiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM3 şi a sistemelor radar, cu amplasarea în Polonia a unei noi clase de interceptori. În martie 2013, partea americană a anunţat ajustarea EPAA, care a presupus renunţarea la această fază.
