Poetul Mircea Dinescu, editorialist Catavencii si realizator TVR, a publicat un comentariu extrem de dur la adresa fostului lider PNL Mircea Ionescu Quintus, calificandu-ul drept un “vierme turnator”.

Însfințirea turnătorului de cursă lungă

Deși a colaborat intens cu Dracul, Mircea Ionescu Quintus a ajuns sfînt pe năsălie.

Loviți de o amnezie sinucigașă, foști și actuali președinți de țară și de partide, stîlpi ai Bisericii Ortodoxe, academicieni și militari, bașca o tîrlă de berbeci civici și de oițe ale Domnului l-au împachetat pe răposatul vierme turnător într-o suavă cămașă de borangic de-ți venea a crede că fluturoiul liberal s-a înălțat în absolut cu virtuțile Maicii Tereza în spinare, nicidecum cu sacul doldora de turnătorii abjecte, pritocite vreme de patruzeci de ani.

Performanța fostului avocat, care prin însăși natura meseriei era menit a-și salva clienții de pîrnaie, e mirobolantă, căci Mircea Ionescu Quintus mai mult a băgat la mititica decît a scos – lucru atît de bine făcut încît nu l-a lăsat indiferent pe Klaus Iohannis care, plagiindu-l pe Ion Iliescu, i-a proptit pentru a doua oară “Steaua României” în piept. Profanarea celui mai strălucitor simbol național de către chiar președintele țării nu-și găsește scuza ignoranței, atîta vreme cît la acea rușinoasă ceremonie au participat și fostul, și actualul președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care știau în ce hazna se scăldase eroul neamului.

Deși și-a dat în gît cu predilecție foștii colegi de la cenaclul epigramiștilor și pe cei de la clubul filateliștilor, Quintus nu a abordat doar genul minor, ci a atacat și teme majore atunci cînd, călcînd în picioare moaștele sfinte măcinate în temnițele comuniste ale poetului Vasile Voiculescu, a asmuțit organele asupra fiului său Andrei.

Așa a traversat marele poet apele Stixului, încercînd să-și smulgă copilul din ghearele liliacului de peșteră cu robă de avocat.

Culmea ridicolului, aflat într-o zi în pană de mușterii mai de soi, boierul nu s-a sfiit s-o scarmene într-o notiță informativă pe-o ghicitoare din Ploiești care, sărmana, nu ghicise cu cine are de-a face.

În 1997, Ticu Dumitrescu era să paralizeze de furie cînd Ionescu Quintus a propus în Parlament, nitam-nisam, ca definiția de colaborator al Securității să se întrupeze numai dacă în dosar există un angajament olograf. Chichirezul acestei stranii propuneri s-a vădit mai tîrziu. Exact ca în cînticelul de mahala “Am cartofi, dar n-am ulei”, CNSAS avea la dispoziție un metru cub de turnătorii marca Quintus, dar angajament ioc, pentru că printr-un hocus-pocus fusese șmanglit din dosar de către băieții cu ochi albaștri și înapoiat cu fundiță roșie autorului, să nu-i fie de deochi. După cîțiva ani, cînd în microfilmele livrate cu întîrziere de SRI au apărut nu unul, ci două angajamente semnate de împricinat, pe mapa-anexă s-a descoperit și urma de lamă cu care foștii săi tovarăși de luptă răzuiseră ștampila ce indica existența microfilmelor buclucașe. Cu o mică ștersătură, securiștii care mulseseră un avocat la Ploiești au muls mai tîrziu la București, ca proaspeți angajați ai SRI, un ditamai ministru al Justiției lui Ion Iliescu.

Narcisul răpciugos ce se oglindise cu drag în fîntîna Securității își multiplicase sinele prin sciziparitate, semnînd notele informative în 1959 cu numele de cod Radu Voinea, în 1967 cu numele Marcel, iar din 1971 pînă spre sfîrșitul lui 1989, cînd povestea de amor nu se încheiase încă, cu numele Dan Filip. Pentru faptele sale de arme în compania celor trei pseudonime căzute la datorie în tranșeele comunismului, Ionescu Quintus a fost uns general în rezervă cînd capitalismul tocmai dădea în pîrg și scara valorilor morale începuse să pîrîie din toate încheieturile.

Creștinește, ar trebui să abuzăm de oarece milă față de păcătos, numai că îngerul iertării va absenta de la groapă atîta vreme cît pe trupul matusalemicului n-a răsărit în timpul vieții nici măcar un mugure de căință.

Drept care discursurile oficiale de la căpătîiul său sînt, pînă la urmă, un soi de omagii tîrzii aduse fostei Securități.

http://www.catavencii.ro/editorial/insfintirea-turnatorului-de-cursa-lunga/