Declansarea razboiului si invaziei rusesti in Ucraina a scos la suprafata o problema veche, grava si nerezolvata de Uniunea Europeana : dependenta periculoasa de gazul rusesc. Chestiunea a fost dezbatuta si mentionata in toate documentele UE inca de acum 15 ani. Rezultate? ZERO. Coruptia, interesele politice si financiare, ignoranta si incapacitatea de a intelege malignitatea Rusiei si a lui Putin. Din pacate, Germania, motorul economic european, a generat cea mai mare complicitate energetica directa cu Moscova. Colosul financiar UE ar fi putut aloca infima suma de 20 miliarde de euro anual. Si in 15 ani aveam surse europene de energie in valoare de 300 de miliarde de euro. Suficiente sa genereze capacitati proprii si sa elimine dependenta de gazul rusesc.
Europa nu s-a gândit niciodată la o strategie pentru securitatea sa energetică, a declarat luni directorul general al grupului Eni, Claudio Descalzi, acesta adăugând că înlocuirea energiei ruseşti nu va fi o sarcină uşoară, transmite Reuters.
Uniunea Europeană doreşte ca statele membre să cumpere o cantitate mai mare de gaze din alte ţări decât Rusia, pentru a reduce dependenţa de livrările ruseşti, care riscă să fie întrerupte din cauza invadării Ucrainei.
UE, formată din 27 de ţări, se bazează pe Rusia pentru 40% din necesarul său de gaze.
”Europa este o cutie goală în materie de energie. Nu avem propria noastră energie… Şi nu ne-am gândit niciodată la o strategie pentru securitatea energetică”, a afirmat Descalzi la un eveniment din industrie din Emiratele Arabe Unite.
”Este greu să fim de acord pentru că nu avem acest tip de monedă. Timp de şapte ani am subinvestit… Conducerea mondială nu a fost înţeleaptă şi fără niciun echilibru în evaluarea situaţiei energetice”, a spus Descalzi.
Banca centrală rusă, guvernul şi Gazprom, care livrează 40% din importurile europene de gaze, trebuie să-şi prezinte propunerile de plată a gazelor în ruble preşedintelui Vladimir Putin până pe 31 martie.
Miniştrii Energiei din Grupul celor şapte naţiuni industrializate au respins cererile de plată a gazelor în ruble, scrie news.ro
Plata în ruble a gazelor ruseşti înseamnă o încălcare a contractelor în vigoare, iar, dacă Rusia decide să întrerupă livrările, Uniunea Europeană este gata să facă faţă acestei decizii, a afirmat, marţi, comisarul european pentru afaceri economice, Paolo Gentiloni, prezent la Bucureşti la o conferinţă organizată de publicaţia The Economist, potrivit Agerpres.
Întrebat dacă UE este gata să plătească gazele în ruble, aşa cum a cerut Rusia, dacă se aşteaptă ca Rusia să întrerupă livrările de gaze şi dacă Europa este pregătită pentru asta, oficialul european a răspuns că nu ştie la ce să se aştepte din partea Rusiei, însă plata în ruble ar însemna o încălcare a contractelor aflate în vigoare.
„În al doilea rând: suntem gata să luăm atitudine în faţa dependenţei de Rusia? Sigur că suntem gata. Am decis să facem asta, iar războiul a fost un semnal de trezire, dar nu putem face nimic repede fără sacrificii. Suntem gata să ne asumăm aceste sacrificii? Categoric da. Nu punem pe masă sancţiuni privind energia, dar, dacă sunt decizii (din partea Rusiei de întrerupere a livrărilor – n.r.), suntem gata să le facem faţă şi putem face asta cu efort puternic şi vom continua cu orice chip să reducem dependenţa de energia venind din Rusia”, a spus oficialul european.
Rusia a avertizat că nu va furniza gaze ţărilor europene dacă acestea refuză să achite în ruble livrările de gaze, aşa cum a cerut Moscova, relatează EFE şi TASS.
”Este evident că nu vom furniza gaze în mod gratuit. Asta se poate spune cu siguranţă”, a declarat luni purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în conferinţa sa de presă zilnică, scrie g4media.ro
O conductă de gaze între Turcia şi Israel este discutată ca fiind una dintre alternativele Europei la livrările ruseşti, însă oficialii guvernamentali şi industriali din ambele ţări avertizează că va fi nevoie de negocieri complicate pentru a se ajunge la un acord, informează Reuters.
Ideea, lansată în urmă cu câţiva ani, vizează construirea unei conducte submarine din Turcia până la Leviathan, cel mai mare zăcământ offshore de gaze al Israelului. Gazele naturale ar ajunge astfel în Turcia şi de acolo în statele din sudul Europei, interesate să îşi diversifice sursele de aprovizionare.
Preşedintele Turciei, Tayyip Erdogan, a declarat săptămâna trecută că o cooperare în domeniul gazelor reprezintă “unul din cei mai importanţi paşi pe care îi putem face împreună pentru legăturile bilaterale”, adăugând că este gata să îşi trimită miniştrii în Israel pentru relansarea proiectului gazoductului.
Un oficial turc de rang înalt a declarat pentru Reuters că discuţiile au continuat după recenta vizită a preşedintelui Israelului, Isaac Herzog, la Ankara şi este posibil ca o serie de “decizii concrete” să fie anunţate în lunile următoare cu privire la ruta propusă şi entităţile care vor participa la acest proiect.
Cu toate acestea, oficialii din industria energetică sunt mai circumspecţi, subliniind că limitările de producţie şi factorii geopolitici ar putea bloca acest proiect.
Câmpul de gaze Leviathan aprovizionează deja Israelul, Iordania şi Egiptul. Operatorii zăcământului, grupul american Chevron şi firmele NewMed Energy şi Ratio Oil din Israel, intenţionează să majoreze producţia de la 12 până la 21 de miliarde de metri cubi pe an. Comparativ, anul trecut, Uniunea Europeană a importat din Rusia 155 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, o cantitate care a acoperit aproape 40% din consumul său.
Ministrul israelian al Energiei, Karine Elharrar, a declarat recent că mai sunt de discutat multe aspecte, inclusiv cele financiare.
“Trebuie să fie fezabil din punct de vedere economic, ceea ce nu este evident”, a spus Karine Elharrar.
Turcia consumă aproximativ 50 de miliarde de metri de cubi de gaze naturale pe an şi importă aproape întreaga cantitate, în principal prin conducte din Rusia, Iran şi Azerbaidjan. În plus, Turcia este bine plasată pentru a deveni un hub de transport de gaze în regiune.
“Turcia este foarte interesantă, atât pentru consumul său intern, cât şi în calitate de canal spre ţările din sudul Europei”, a subliniat un oficial din industria de gaze din Israel.
Potrivit acestuia, problema este că există deja două rute propuse pentru livrările suplimentare de la zăcământul Leviathan: spre facilităţile de gaze lichefiate existente în Egipt sau spre o facilitate plutitoare de gaze lichefiate care ar urma să fie construită.
“Dacă Turcia răspunde rapid, atunci ar putea deveni a treia alternativă”, a spus oficialul.
Conducta submarină ar urma să aibă o lungime de 500-550 de kilometri, iar construcţia ei ar costa 1,5 miliarde de euro, susţin oficialii israelieni, un cost mult mai suportabil decât cel de şase miliarde de euro pentru conducta EastMed, ce ar urma să facă legătura între Israel şi Cipru, Grecia şi Italia.
Cu toate acestea, o conductă submarină ar trebui să treacă prin apele teritoriale ale Ciprului, pe care Ankara nu îl recunoaşte, sau prin cele ale Siriei, cu care Ankara nu are relaţii diplomatice şi i-a sprijinit pe rebelii care luptă cu Guvernul din Damasc. Aceasta ar complica atât construcţia, cât şi finanţarea, dacă Turcia vrea să deţină o participaţie directă la conductă, susţine Gokhan Yardim, un consultant din industria de gaze din Turcia care, în ultimele două decenii, a lucrat la evaluarea unor posibile conducte de gaze.
Potrivit acestuia, precedentele evaluări au fost bazate pe livrări anuale de 8 şi 10 miliarde metri cubi, o cantitate mai mică făcând proiectul nefezabil.
Ministrul energiei şi infrastructurii din Emiratele Arabe Unite a insistat luni că Rusia va face întotdeauna parte din OPEC+, chiar dacă guverne de pe tot globul ocolesc exportatorul de petrol şi gaze din cauza războiului său din Ucraina, transmite News.ro.
Vorbind luni la CNBC, Suhail Al Mazrouei, un fost preşedinte al OPEC, a spus că nicio altă ţară nu poate egala producţia energetică a Rusiei şi a susţinut că politica nu ar trebui să distragă atenţia de la eforturile organizaţiei de a gestiona pieţele energetice.
”Rusia va face parte întotdeauna din acest grup şi trebuie să o respectăm”, a spus Al Mazrouei la cel de-al şaselea Forum anual al Energiei Globale al Consiliului Atlantic din Dubai.
”OPEC+, când vorbesc cu noi, trebuie să ne vorbească inclusiv cu Rusia”, a spus el, referindu-se la negocierile grupului cu importatorii de energie.
SUA, Europa şi Japonia au cerut naţiunilor producătoare de petrol să facă mai mult pentru a aborda preţurile record, pe fondul războiului din Ucraina şi al deficitului de aprovizionare.
Dar, Al Mazrouei a spus că petrolul rus va juca un rol vital în realizarea acestui lucru.
Comentariile au venit în momentul în care aliaţii occidentali îşi exprimă îngrijorarea că importurile de energie rusă completează indirect cufărul de război al preşedintelui Vladimir Putin cu venituri din petrol şi gaze.
”Cine poate înlocui Rusia astăzi? Nu mă pot gândi la o ţară care poate într-un an, doi, trei, patru sau chiar 10 ani să înlocuiască 10 milioane de barili. Nu este realist”, a spus el.
OPEC+, condusă de Arabia Saudită şi Rusia, are capacitatea de a creşte producţia de petrol şi de a reduce preţurile ţiţeiului, care au crescut la peste 100 de dolari pe baril.
”Suntem de acord cu ţinta sau obiectivul lor de a încerca să calmeze piaţa şi să echilibreze piaţa. Dar nu o faci aşa. Nu o faci punând sancţiuni pe o hidrocarbură pe care nu o poţi înlocui – decât dacă vrei ca preţurile să crească. Ei fac ceva, dar se aşteaptă la reacţia opusă şi nu se va întâmpla”, a spus Al Mazrouei.
Uniunea Europeană a importat, în 2020, 58% din energia pe care a consumat-o, deoarece propria sa producţie a satisfăcut doar 42% din necesar, arată datele publicate luni de Oficiul European de Statistică (Eurostat).
Mixul energetic al UE în 2020 s-a compus din petrol şi produse petroliere (35%), gaze naturale (24%), energie regenerabilă (17%), energie nucleară (13%) şi combustibili fosili solizi (11%).
Rusia este furnizorul cheie al UE de gaze naturale, petrol şi cărbune, care sunt principalele produse energetice din mixul energetic al blocului comunitar.
În 2020, importurile din Rusia au acoperit 24% din necesarul de energie al UE.
Gazele naturale, folosite pentru producţia de electricitate şi pentru încălzire în UE, au fost combustibilul cu cea mai mare expunere la importurile din Rusia. În 2020, UE a primit de la acest furnizor 46% din importurile sale de gaze naturale, satisfăcând 41% din energia brută disponibilă derivată din gaze naturale.
Ţiţeiul, esenţial pentru producţia de combustibili utilizaţi în transportul rutier şi pentru industria petrochimică, a fost produsul cu a doua cea mai mare expunere la importurile din Rusia. În 2020, UE a primit de la acest furnizor 26% din importurile sale de ţiţei, satisfăcând 37% din necesarul de energie al UE.
În cele din urmă, combustibili fosili solizi (cum ar fi cărbunele) au cea mai scăzută dependenţă de importurile din Rusia, care a furnizat 19% din combustibilii fosili solizi utilizaţi în UE. În 2020, UE a primit de la acest furnizor 53% din importurile sale de huilă, reprezentând 30% din consumul de huilă al blocului comunitar.
