PSD aruncă în aer Programul SAFE?
Programul crucial pentru Armata Română și pentru industria națională de apărare devine un subiect de scandal politic între PSD și PNL.
Au existat acuzații și dezbateri în mass media despre modul în care s-au derulat negocierile cu marii producători de armament, sub coordonarea șefului cancelariei premierului, Mihai Jurcă.
După ce guvernul demis de Parlament – condus de Ilie Bolojan – a emis o ordonanță de urgență, fostul Secretar General al Guvernului, senatorul Radu Oprea lansează un atac.
Iată postarea :
Guvernul demis Bolojan a trimis la Monitorul Oficial o ordonanță de urgență privind industria de apărare după ce a devenit guvern interimar.
Consider că această abordare este ILEGALĂ și o spun pe baza textelor legale în vigoare.
Iată ce s-a întâmplat și de ce contează:
Cronologia
Pe 4 mai, Guvernul a adoptat OUG privind investițiile în industria de apărare, în contextul programului european SAFE. Actul a fost modificat substanțial chiar în ședința de Guvern față de forma inițial redactată, ceea ce genera obligația unui nou aviz din partea Consiliului Legislativ.Pe 5 mai, la ora 14:16, Parlamentul a adoptat moțiunea de cenzură cu 281 de voturi. Tot pe 5 mai, Consiliul Legislativ a emis aviz negativ asupra OUG, care a ajuns la Secretariatul General al Guvernului cu aproximativ 4 minute înainte ca hotărârea Parlamentului să fie publicată în Monitorul Oficial. Acest interval de 4 minute a fost invocat ulterior ca argument că procedura ar fi fost completată înainte de interimat.Pe 8 mai, Guvernul Bolojan, deja în exercițiu limitat, a repus OUG pe ordinea de zi, invocând art. 43 alin. 1 din HG 561/2009, susținând că nu readoptă actul, ci doar „ia act” de avizul negativ al Consiliului Legislativ.
Cadrul legalConstituția României, art. 110 alin. 2, este textul de referință: „Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate.” Formularea nu lasă loc de interpretare — momentul determinant este votul Parlamentului, nu publicarea în Monitorul Oficial. Publicarea în MO are rol de opozabilitate, nu de producere a efectului constituțional al demiterii.Legea 90/2001, art. 26 alin. 3, prevede că Guvernul interimar nu poate emite ordonanțe și nu poate iniția proiecte de lege. Codul Administrativ, art. 597 alin. 3, merge mai departe și precizează explicit că interdicția vizează atât ordonanțele simple, cât și ordonanțele de urgență — eliminând orice posibilă interpretare extensivă.HG 561/2009, art. 43 alin. 1, este o normă de procedură internă, inferioară ierarhic atât Legii 90/2001, cât și Codului Administrativ. Ea nu poate deroga de la interdicțiile exprese stabilite prin acte normative superioare. A invoca o hotărâre de Guvern pentru a ocoli o interdicție constituțională și legală este o eroare de ierarhie normativă fundamentală.
Testul reducerii la absurdCei care apără această construcție susțin că momentul demiterii Guvernului este publicarea rezultatului moțiunii în Monitorul Oficial, nu votul Parlamentului. Să urmăm această logică până la capăt.
Pe 5 mai, votul a avut loc la 14:16. Publicarea în MO a intervenit câteva ore mai târziu. Dacă acceptăm că demiterea operează de la publicarea în MO și nu de la vot, atunci în tot intervalul dintre vot și publicare Guvernul era încă în funcție deplină și putea legifera nestingherit.
Dar ce s-ar fi întâmplat dacă publicarea întârzia — o zi, două, trei zile? Un Guvern respins cu 281 de voturi din 464 de parlamentari ar fi putut emite în tot acel interval ordonanțe de urgență, hotărâri, numiri, în deplină legalitate formală, în timp ce Parlamentul îi retrăsese deja explicit încrederea.
Această concluzie golește de orice conținut art. 113 din Constituție, care conferă Parlamentului dreptul suveran de a retrage încrederea Guvernului, și transformă o procedură constituțională fundamentală într-un act a cărui eficacitate depinde de ritmul de lucru al Monitorului Oficial.
Este o concluzie pe care nimeni nu o poate susține serios.
Momentul demiterii este votul.Textul constituțional o spune explicit. Tot ce s-a construit ulterior — argumentul celor 4 minute, invocarea HG 561/2009, ședința din 8 mai — sunt straturi succesive menite să obscurizeze acest fapt simplu.
ConcluziaAceastă construcție procedurală reproduce logica Guvernului Orban din februarie 2020, când ordonanțe de urgență adoptate în noaptea dinaintea moțiunii de cenzură au fost ulterior atacate la Curtea Constituțională pe argumentul că urgența artificială creată de iminența demiterii nu constituie o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. 4 din Constituție.
OUG privind industria de apărare este un act de politică publică nouă, nu un act de administrare curentă. Indiferent de importanța strategică a programului SAFE și a investițiilor vizate — și această importanță este reală — calea aleasă este vulnerabilă din punct de vedere constituțional și riscă să compromită tocmai obiectivul urmărit.
Există o cale corectă: un guvern nou învestit poate adopta acest act în deplină legalitate. Urgența politică nu justifică forțarea limitelor constituționale.
Iar dacă acestă OUG, care privește interesul de securitate al României, este atât de importantă de ce a fost folosită de guvernul demis Bolojan pentru a genera o ordonanță trenuleț și a o vulnerabiliza? Nu este aceasta o dovadă de iresponsabilitate?
————————————————————————
PS : blocarea programului #SAFE până la investirea unui nou guvern poate însemna pierderea celor 16,7 miliarde de euro de către România. Este evident că până la data limită de 30 mai pentru aprobarea SAFE, nu se va găsi soluția unui nou executiv deja investit.
