Academicianul Augustin Buzura scrie un editorial devastator in revista Cultura. Marele intelectual isi exprima dezamagirea profunda in legatura cu mentinerea mecanismelor abuzive ale regimului Basescu, desi sinistrul personaj nu mai este presedinte din Decembrie 2014. Textele lui Augustin Buzura sunt printre putinele strigate in pustiul romanesc din partea unei intelectualitati amorfe si lincezite in rau, complice cu tot ce a daunat democratiei romanesti in ultimii zece ani.
Iata un fragment din textul extraordinar scris de Augustin Buzura, intitulat : PE CAND UNIFORMELE?
“Într-un spaţiu terorizat de slugi şi de slugile slugilor, în care nimicurile, bârfa măruntă şi infantilismul politic sunt însoţite de câte o proteză de genul „senzaţional“, „excepţional“, „inedit“ etc., n-a mai rămas niciun locşor pentru spirit, încât fiecare zi pare un elogiu adus prostiei şi umilinţei. Efortul de desprindere de acest univers primitiv creat de modul nostru de a face politică este infinit mai dificil decât încleştarea de odinioară cu cenzura comunistă şi cu lumea clădită pe puţina imaginaţie a activiştilor de atunci.”
(…)
“Nu am avut obiceiul să privesc în urmă, dar sunt momente în care deziluzia şi durerea nu mai pot fi stăpânite, mai ales când vezi că şansele pe care ni le-a oferit istoria le-am ratat pe toate. Şi de data asta! Căci şi de data asta, criza de bărbaţi se face mai simţită ca oricând. Otgonul cu care e cusută democraţia noastră se vede de pe lună, dar toţi mimează libertatea, democraţia şi, fireşte, mândria de a fi europeni. În realitate, continuăm să trăim în plin băsism. Un fel de Băseland – Bassland under Dambovitza –, fără Băsescu, dar cu instituţiile gândite şi create de el în plină funcţionare. Dacă îşi păstra ritmul, D.N.A. ar fi trebuit să ajungă la pilonii băsismului, la cei pentru care milioanele de euro nu erau, ca pentru noi, din domeniul S.F.-ului, dar tot aceştia l-au ridicat în şa şi pe succesor, drept pentru care ciocurile s-au făcut foarte mici şi a sporit interesul pentru guvizi, rechinilor şi balenelor ucigaşe rămânându-le mările şi oceanele planetei.”
(…)
“Cine a urmărit cu atenţie invenţiile <legislative> din ultimul timp va descoperi, cred, că devenim un fel de laborator experimental pentru democraţia europeană care şi-a dovedit total eficienţa imediat după referendumul de la noi: Ce dacă au votat atâţia? Un fel de: Câte divizii are Papa? cum s-a interesat odinioară Iosif Visarionovici. Dar, mergând mai departe cu imaginaţia, nu e greu de presupus că, după asemenea ordine, n-ar mai urma decât uniformele, culorile depinzând de gusturile supracomitetelor şi supercomisiilor care vor continua să se creeze, roşul şi brunul fiind excluse pentru că şi-au epuizat credibilitatea în istoria veacului trecut. Dar şi portocaliul este de tristă amintire. Desigur, experimentale şi uniformele. La început, pentru Parlament şi Guvern, apoi pentru restul muritorilor.”
