10 mai 1866 – 10 mai 2016.
O uriasa sarbatoare pentru Romania moderna.
Marcata cum se cuvine de acei romani cu bun simt, cultura generala si respect fata de identitatea nationala a Romaniei.
Insuficient promovata de multe autoritati centrale si locale, ignorata de acei politicieni lipsiti de respect pentru creatorii Romaniei moderne. 10 mai este “sărbătoare națională, potrivit legii nr. 103/2015, publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015”. Simte cineva vreo sarbatoare la un hotar atat de frumos si important – 150 de ani?!
10 mai ar fi trebuit marcata ca o zi nationala : cu festivitati, cu lectii in scoli si licee tinute de marii istorici, cu pelerinaj la mormantul regilor Romaniei, cu discursuri si mesaje oficiale ale Parlamentului, Guvernului si Presedintelui. Nimic din toate astea. Si marcam azi 150 de ani de Romanie moderna.
Dupa 1866 s-au implinit toate marile idealuri nationale : independenta, Romania mare, avantul economic, valorile europene in viata romaneasca. Totul s-a oprit abrupt odata cu instalarea ciumei rosii comuniste in 1947. Firul democratiei a fost reluat cu greu in 1989.
Aceasta uriasa piatra de hotar a Romaniei moderne – 150 de ani de la inscaunarea ca domnitor a lui Carol I – trece azi peste noi ca un val mic spart de malul indiferentei noastre. Comunismul ne-a distrus mentalitatea, reperele morale, ancorele de statalitate si europenism. Si dupa 26 de ani avem inca urmele acestor traume.
Pe 10 mai 1866, acum 150 de ani, un principe strain era adus in Romania ca un salvator al natiei. A avut cea mai lunga domnie din istoria noastra : 48 de ani. A devenit un rege iubit si respectat, initiatorul unei dinastii monarhice care a implinit mari deziderate pentru natiunea romana.
Cu un principe strain, cu sprijinul unor mari puteri precum Franta, Romania a reusit sa devina un stat european respectat. N-am facut-o singuri, n-am crescut ca neam singuri, din praful drumurilor de tara, asa cum ne-au mintit comunistii. Romania a fost sprijinita masiv in diferite etape istorice de puteri straine, pe care insa politicieni romani cu scoala, demnitate si verticalitate au stiut a le tine la respect atunci cand au incercat sa-si extinda influenta mai mult decat era cazul.
Fara Franta, de exemplu, si misiunea ei militara condusa de marele general Berthelot, n-am fi avut Romania Mare la 1 decembrie 1918. Si exemplele pot continua.
Azi, retorica impotriva strainilor e destul de populara in Romania. Uneori justificat, de cele mai multe ori insa nu. Compromisul prea mare al conducatorilor romani fara coloana vertebrala e principala problema azi. Cauza tarii noastre e prea putin pledata. Marele politician roman Ionel IC Bratianu, prim ministru liberal atatia ani, era un european convins, scolit la Paris. Care a pus insa piciorul in prag cand a fost vorba de influenta exagerata a strainilor in exploatarea bogatiilor subsolului romanesc, in anii ‘ 20. “Prin noi insine” a fost o filosofie romaneasca, nu doar un dicton liberal. Strainii, mai ales europenii, nu sunt “a priori” dusmanul Romaniei si asta s-a dovedit in multe momente istorice din ultimii 150 de ani. Ei insa isi intind plapuma peste economia si politica romaneasca exact cat le permite cultura si demnitatea clasei politice autohtone.
Acum 150 de ani un principe strain, os domnesc si ofiter in Armata Germana, devenea figura providentiala a Romaniei. Nepotul sau, Regele Ferdinand, a intregit Romania. Carol al II lea a reusit mai putin, desi cultura romaneasca a marcat un reviriment solid in mandatul sau. Iar stranepotul lui Carol, Regele Mihai, ramane si azi la 94 de ani un simbol al luptei pentru supravietuirea acestui neam atat de greu incercat. N-am stiut sa oferim in 1990 sansa Regelui de a relua traditia democratica a tarii. Azi el supravietuieste batran si bolnav, departe de tara, ca un stejar uscat ce sta demn in picioare, fara sa se franga.
Acum 150 de ani, Romania devenea europeana, respectata, partenera loiala a unor cancelarii importante, iesea din izolarea fanariota si otomana ce ne-a tinut in troglod balcanic, din care au incercat insa si alti mari domnitori sa ne scoata de-a lungul istoriei : Mircea, Stefan, Mihai.
10 Mai, ziua Regalitatii, ziua demnitatii Romaniei !
O reverenta in semn de respect pentru creatorii Romaniei moderne !
==============================
Gânduri despre 10 Mai
Dinu C. Giurescu
Fiecare popor are anume zile care concentrează în ele date şi evenimente esenţiale din istoria proprie. O asemenea zi este 10 Mai.
La 10 mai 1866 – Principele Carol de Hohenzolern de Sigmaringen depunea jurământul în faţa corpurilor legiuitoare din Bucureşti ca Principe domnitor al României.
Domnitorul Carol I a fost comandantul armatei române care a luptat alături de armatele imperiale ruseşti în războiul cu Imperiul Otoman. Faptele de arme ale oştenilor români au fost reliefate de corespondenţii de presă străini aflaţi în teatrul de operaţiuni.
„…Cu o îndârjire de necrezut s-au aruncat în această vale a morţii; respinşi, zdrobiţi, decimaţi de focul omorâtor al unui inamic acoperit… neezitând nici un moment, avansând mereu… lăsând în urma lor un lung şir de morţi şi muribunzi. Au fost acte de eroism care nu se pot povesti.“ (Le Siècle şi L’Independance Belge – despre asaltul redutei Griviţa de către trupele române, la 30 aug./11 sept. 1877)
„…Mi-ar trebui mult timp ca să numesc pe toţi bravii… Armata română merită a fi pusă lângă orice altă armată a Europei şi oricine poate fi mândru de soldaţii şi ofiţerii ei, care au dat probe atât de strălucite de vitejie“ (corespondentul ziarelor Bund şi Gazette of Chicago care a însoţit în prima linie trupele române în atacul lor dat la 27 august/8 septembrie)
În urma participării la lupte Europa recunoaşte independenţa de stat a României.
*
În 1916 prin hotărârea M.S. Ferdinand I şi a Consiliului de Coroană, România declară război Austro-Ungariei pentru a împlini dezideratul unităţii naţionale.
În 1918 s-a realizat Marea Unire în jurul Coroanei României prin hotărârea reprezentanţilor românilor din Transilvania, Bucovina, Basarabia.
Hotărâri recunoscute de marile puteri.
La Alba Iulia în 1922 Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au încoronat ca suverani ai tuturor românilor.
Astfel ziua de 10 mai a devenit simbolul istoriei moderne a României de la câştigarea independenţei şi până la unirea cea mare.
Avatarurile celui de al II-lea război mondial au pus la grea încercare România întregită.
Cu înţelepciune şi curaj, având alături brava armată română, M.S. Regele Mihai I prin actul de la 23 august 1944 a reuşit să readucă hotarul de vest al României pe traseul recunoscut de marile puteri.
În acest fel unitatea realizată în 1918 a fost în mare măsură salvată.
Peste ani, 10 mai rămâne simbolul identităţii noastre naţionale. Se cuvine să ne aducem aminte de tinerii care în anii tulburi 1945-1947 se împotriveau asaltului noii ideologii comuniste sub deviza „Regele şi patria“ – pe atunci ţara se identifica cu regele său, Mihai I.
În vremuri de restrişte, 10 Mai rămâne un simbol şi o speranţă…
La mulţi ani, să ne trăiţi Majestate!
