Alina Gorghiu : “Vreau să îmi explice și mie domnul Dâncu”

Da. Mulţumesc pentru documentarul colegei voastre Carmen Avram ”În Premieră: Se aude marea invazie. Refugiații își joacă ultima lor șansă”. Genial! Poate că mulţi vor înelege ceea ce scriu de ceva vreme pe acest blog în legătură cu ”mizeria internaţională” impusă în diferite forme şi scopuri fără să se ţină cont de viaţa omului in general! Acum cred că aţi înţeles perfect toate scrierile mele cu ţinte precise(nu sunt pro-rusia sau pro-occident, sunt pro-linişte şi pace totală peste tot în lume).
🙂 şi, se spune că tot ce e online e minciuni sau manipulări crase!
Nu am scris niciun comentariu fără a mă informa din surse live de la diferite persoane şi online.
Mulţumesc Carmen!
Sincer: merită un premiu real pentru acest documentar, doar că o să deranjeze marile căpuţuri pline de cucuie şi guri mari vocalizatoaro-invitato-criminalo-hotărîtoare.(vesta salvatoare de moarte, e echivalent cu bolovanul legat de gît ce te trage direct la inec=100% plan pus pe hîrtie)
Mult succes mai departe!
Asta, guraliva”marş fă”
scuze pt vocabular Radu

dragnea cred ca l-a santajat pe dancu. este metoda uleiului si al fainei in teleorman, acum etapa stsdionului. oamenii sunt satui de la ultimele alegeri acum trebuie circ.
presupunerea ca e performanta foarte slaba pe ministerele respective , este foarte slaba. o zice cine ?

“Vreau să îmi explice și mie domnul Dâncu cum de i-a dat milioanele astea de euro domnului Dragnea”
Exprimare cretinoida devenita obisnuinta in limbajul politicienilor. Banii sunt pentru oameni, pentru o cumunitate, pentru un judet, nu pentru un ins, oricum s-ar chema acela. Daca oamenii din Teleorman, nu merita sau nu au nevoie de banii aceia, s-o spuna doamna direct. Sau se teme ca numai calca prin zona daca s-ar exprima asa?!
Metoda asta ordinara, de a fixa in mentalul colectiv, imaginea unui individ, prin asocierea numelui acestuia cu ceva anume, este cu bataie lunga si final previzibil.

Oare Teleormanul si Timisul chiar sunt in aceeasi tara?

Chiar dacă nu ați trecut pe acolo, în mod cert ați auzit de județul Teleorman. Populat cu așa-numiții teleolteni, Teleormanul se situează în sudul țării, pe malul Dunării. Celebritatea județului se datorează și faptului că – fenomen mai straniu decât OZN-urile – o dată la patru ani, uneori chiar mai frecvent, morții se întorc din gropi pentru a vota. Neapărat cu PSD! Și dacă am dezvăluit partidul cu care votează teleoltenii, ați înțeles cu siguranță că Teleormanul este un județ sărac, populat cu asistați social. Unele statistici îl dau drept cel mai sărac județ din țară. Altele îl dau pe locul II de la coadă, fiind detronat de Vaslui. Teleormanul a dat și mari personalități României. Cei din noua generație poate au auzit mai puțin de Marin Preda, dar în mod cert au auzit de Liviu Dragnea. Acest baron și haiduc modern, care ia de la toată lumea ca să dea la PSD. Inclusiv voturi!

Trecând peste această scurtă prezentare, ajung și la echipa de suflet a teleoltenilor, FCM Alexandria. Aceasta activează în Liga a IV-a, unde dispută adevărate derby-uri, pe viață și pe moarte, cu Astra Plosca, Metalul Peretu, Atletic Orbeasca, Viața Nouă Olteni sau Avântul Bragadiru. Ei bine, pentru această fulminantă echipă, Guvernul României, prin Compania Națională de Investiții, va ridica un nou stadion. Nu foarte mare, 5.496 de locuri, și nici foarte scump: 12,68 milioane de euro. Bine, raportat la populația Alexandriei (45.000 de oameni) și la valoarea echipei, stadionul este faraonic, iar prețul, exorbitant. Și asta nu e totul. În același județ, aceeași CNI mai ridică un stadion la Turnu Măgurele (24.000 locuitori), cu 1.500 de locuri, pentru care se vor acorda 4,2 milioane de euro. Nici nu mai contează că stadioanele au fost plănuite de Victor Ponta și Liviu Dragnea și puse în practică de vicepremierul PSD-ist Vasile Dâncu, șef peste CNI. Nu știu dacă peste capul premietului Dacian Cioloș.
Contează altceva. Fiind județ bugetofag, Teleormanul trăiește din banii pe care îi varsă la buget fraierii care mai și muncesc în țara asta. Ca, de exemplu, timișorenii. Timișoreni care poate ar vrea să aibă și ei un stadion nou. Dacă tot se fac din banii lor stadioane la Craiova, Târgu Jiu, Alexandria, Turnu Măgurele etc. Numai că la noi nu se poate. Cum nu se poate nici măcar o șosea de centură. Apropo, pe când era ministru, sinistrul Dan Șova voia să facă autostradă București – Alexandria, poate pentru ca Liviu Dragnea să ajungă mai rapid la proprietatea sa de milioane de euro, construită din salariul de veșnic bugetar.

Ca să nu mai amintesc de două chestiuni similare, tratate total diferit de o instituție a statului român. Precum la Timișoara, Camera de Conturi Teleorman a găsit că finanțarea echipelor sportive de la bugetele locale ar fi ilegală. La fel ca la Timișoara, cei de acolo au contestat la Curtea de Conturi București raportul inițial. Și aici nu mai e ca la Timișoara: Curtea de Conturi București a dat răspuns pozitiv contestației celor de la Teleorman. Astfel că acolo echipele sportive pot fi finanțate de la bugetele județean și local. Și atunci stai și te întrebi: Timișul și Teleorman sunt în aceeași țară? Mai exact spus, sunt guvernate de aceleași legi? Sau poate Timișului îi lipsește un Liviu Dragnea? Bine, unii ar spune că îl avem pe „marele bănățean” Ilie Sârbu, culmea, ajuns mare boss la Curtea de Conturi. Iar alții ar spune că tocmai pe motiv de Ilie Sârbu, Curtea de Conturi a dat soluții diferite la cauze similare.

Întrebarea ” dacă Timişul se afla în aceeaşi ţara cu Teleormanul ? “adreseaz-o domnului Dacian Ciolos ,prim-ministru tehnocrat , deşi după atâţia ani de stat la Bruxelles s-ar putea să aibă dificultati să-ţi răspundă. Înţeleg că banii de care vorbeşti au fost aprobaţi de domnul Dâncu, ministru propus de Ciolos în fruntea unuia din cele mai bogate ministere. Păi , dacă nici în tehnocrați nu ai incredere atunci în cine ? Şi dacă tot îţi place să cauţi pe Google date statistice ,caută şi GUVERNUL BOC , ELENA UDREA ,terenuri de sport în pantă , parcuri la sate cu costuri uriase ,gala Bute , telegondolă ANRP , şi s-ar putea să descoperi o parte din cauzele pentru care nu ai şosea de centură şi stadion .

Ba ,de la Adam şi Eva La bugetul de stat contribuie toţi românii chiar şi cei din Teleorman pe care îi numeşti tu în batjocură “asistaţi social ” .Şi apropo ,eu sunt o “fraieră ” care munceşte din greu şi ,ghici nu sunt din Timisoara , şi mai cunosc nişte ” fraieri ” la fel de muncitori la Iasi ,la Craiova ,unii de la trustul Intact din București care au vărsat la bugetul de stat multe milioane de euro.
Si dacă tot faci istorie , începe cu Mihai Viteazul , “un fraier ” din Ţara Romaneasca ce a luptat pentru unire.

Nu ii numesc in batjocura, statistic vorbind bugetul judetului Teleorman nu poate produce cat consuma. Deci, da, sunt asistati social foarte multi dintre locuitori.

1. La încheierea Primului Război mondial, Banatul timişean era regiunea cel mai bine delimitată, unitară, între frontierele sale naturale, Dunărea, Tisa şi munţii. În 1918, mişcarea antimonarhică de aici, sub influenţa evenimentelor de coloratură social-democrate din Centrul Europei, a proclamat Republică; în Piaţa Unirii declararea evenimentului a fost făcută de avocatul Otto Roth, ales preşedinte. Noul stat, neavând o armată proprie, urma să solicite protecţie ungară social-democrată sau franceză. Participanţii Conferinţei de Pace de la Paris nu păreau a fi împotriva acestei republici, susţinută şi de anti-unionişti notorii români, ca Traian Vuia.

2. Fără aprobarea Antantei, Armata Sârbă cucereşte Banatul, pe care voia să-l anexeze integral la Regatul serb. Acesta voia să pună Conferinţa în faţa unui fapt împlinit. S-au grăbit să desfiinţeze administraţia nou-creată, dizolvând astfel, cu propria mână Republica. A intervenit armata franceză, care i-a obligat pe sârbi să se retragă de pe mai mult de jumătate din teritoriul ocupat, lucru deplâns de generalul Tolovici, care pleca din Timişoara cu inima strânsă.

3. Astăzi, în cadrul Uniunii Europene, un stat precum Banatul republican ar fi arătat precum Slovenia; bine dezvoltat, multietnic, civilizat. Cu cea mai densă reţea de căi ferate din zonă, canal navigabil legat de Tisa, Dunăre, Rhin, Main, cu redutabila oţe-lărie din Reşiţa şi o capitală europeană la Timişoara, cu legătură directă spre Vest, prin Ungaria. Moşteniri ale unui imperiu pe care-l regretăm. Bogăţii naturale, uraniu, petrol şi o agricultură prosperă în cel mai mare grânar din Europa. Cele două regate corupte şi înapoiate România şi Yugoslavia au tras istoria înapoi, o istorie pecetluită de imensele greşeli ale celor ce au decis la Paris configuraţia nouă a continentului…
…Au fost voci care, aprobând o Republică Bănăţeană a Sfaturilor, de coloratură social-democrată, au afirmat clar că atât românii cât şi sârbii ar prefera un Banat independent decât unul unit cu România sau Serbia. Sigur că nu toată lumea gândea astfel, în cadrul etniilor invocate. Este însă o idee demnă de a reţine atenţia, deoarece mulţi istorici români se grăbesc să pună iniţiativa republicanismului bănăţean doar pe seama germano-maghiarimii social-democrate. (Uităm că până şi populaţia rurală îşi dorea o…”Republică Ţărănească”). Desigur, şvabii erau scindaţi între dorinţa unirii cu România, pe care o considerau mai permisivă cu germanii decât Yugoslavia inamică şi cea a constituirii în Banat a unei republici. Între social-democraţii care constituiau nucleul administrativ al Timişoarei banatice şi militarii sârbi, care au invadat Banatul din dorinţa de a-l ataşa Yugoslaviei, au avut loc incidente grave, apelându-se la forţa armelor.
Administraţia Republicii banatice, care nu recunoştea ierarhia impusă de la Novi-Sad, din Voivodina, a atras atenţia armatei de ocupaţie sârbă că organizarea unui eventual referendum ar da câştig de cauză majorităţii româneşti, încercând astfel descurajarea tendinţelor anexioniste ; pe de altă parte presa germană timişoreană a dus o campanie împotriva anexării la România; s-a elaborat şi un manifest şvăbesc, trimis şi la Paris, care era pentru o autonomie suverană şi integralitatea Banatului. Acesta a fost ironizat, culmea, tot în presa germană de însuşi demnitarul bucureştean Take Ionescu (ca un drept la replică), cel care denumea Ungaria, eventual refăcută în graniţele medievale şi cu un Banat dependent de patria-mamă, “Elveţia de operetă”. Probabil tradiţionala batjocură bucureşteană din vocabularul takist a inspirat jalnicul cor al celor ce, cu gelozie afirmau că bănăţenii voiau să devină un canton stil helvetic. Dar bănăţeni de toate naţiile nu se doreau locuitorii unei provincii oarecare, ci voiau să devină locuitorii unui stat independent şi neutru. Fruntaşul social-democrat Iosif Gabriel, de pildă, vedea Banatul ca o republică independentă, unită cu un teritoriu din dreapta Tisei, unde locuiau şi şvabi. În mod categoric şi firesc, nici populaţia germană nu era dispusă să “cotizeze” la despăgubirile de război ce reveneau statului maghiar. De aceea rămânerea în cadrul Ungariei, fie şi ca stat autonom, dar plătitor de despăgubiri nu era întrutotul pe placul bănăţenilor. Se ia prea puţin în calculul istoricilor români problema plăţilor despăgubirii, care înspăimânta populaţia şi o făceau să reflecteze, în ce măsură nu era mai convenabilă unirea cu România, fără să îşi dea seama că aceasta va fi mai mult o anexare, urmată de spolierea tuturor resurselor, după cum România Mare a făcut-o cu toate provinciile, căci din Basarabia, Ardeal etc. totul a fost cărat spre Muntenia iar supercentralizarea a început chiar atunci. Ba mai mult: dacă, datorită ocupaţiei sârbeşti şi instalării noii administraţii belgrădene, tot n-a fost să fie republică, Banatul, fără să comenteze prea mult şi la comanda Antantei era împărţit de statele, român şi sârb, care nu trebuiau să plătească despăgubiri, dar şi-au împărţit fostele teritorii imperiale ca pe o pradă de război. Aşadar, de jaf n-a scăpat acest teritoriu bogat şi bine organizat; Banatul a plătit celor două state, Yugoslavia şi România, de parcă el ar fi declanşat ostilităţile.
Otto Roth, Comisarul-Preşedinte, pentru un scurt timp, al Banatului a afirmat că însuşi Kun Bela, preşedintele bolşevic al Ungariei ar fi fost de acord cu o Republică în Banat, urmând ca pe viitor să nu se mai considere nimeni român, sârb, maghiar, ci bănăţean! Este o anticipare absolut normală a spiritului multicultural al Timişoarei, conform căruia nu numai românii sunt consideraţi bănăţeni. Tot acum se pare că a fost lansat sloganul “Banatul – al bănăţenilor!”, oricum mai normal decât celebrul “Vrem Ardealul fără ardeleni”, lozincă lansată de naţionalismul bucureştean.
După ocuparea Timişoarei de trupele române, regimul lui Horthy îl arestează pe fostul Preşedinte al Republicii Bănăţene. După eliberare, social-democratul Otto Roth se retrage în România, funcţionând în baroul avocaţilor timişoreni.

P.S. Conştiinţa de sine a generat această maturitate a gândirii statale. Să-i zicem conştiinţă statală, generată de activitatea concentrată a unei administraţii eficiente, austriece şi maghiare, care a acţionat pe un teritoriu fertil, cu bogăţii naturale, reuşind să aşeze o infrastructură europeană. Mercantilismul, spiritul practic al localnicilor s-a suprapus cu efectele benefice ale iluminismului theresiano-iosefin, care a instruit şi educat inclusiv populaţia majoritară românească. Reuşita învăţământului, superioară chiar unor state din Occident, s-a suprapus, în Banat, succesului unei colonizări din mai multe zone ale continentului. Eficienţa acestei multiculturalităţi şi-a plurilingvismului, suprapunerea celor mai interesante tradiţii etnice, unică prin diversitatea ei, a surâs ironic pretenţiilor constituţionale ale statului român postbelic de a se autoîntitula „naţional şi unitar”. Românizarea, în sens dâmboviţean, purificarea etnică prin „debarasarea” de germani şi evrei, atitudinea ostilă faţă de alte naţii sunt singurele acţiuni pe deplin reuşite ale României Mari şi Mai-Puţin-Mari. Ura punctuală a vlădicilor de la Bucureşti faţă de tot ce înseamnă bănăţean (chiar şi faţă de români, nu numai vizavi de „boanghine”, „bozgori”, „nemţălăi” etc. ) a fost contraproductivă. Aşteptam ca măcar Uniunea Europeană să-i pună la punct pe mitici. Dar, în afara faptului că ei sunt cei ce ne vor reprezenta la Bruxelles, fără a avea o luminoasă tradiţie în contact cu alte neamuri şi rase, înapoierea fără întoarcere ne face să ne simţim net inferiori bunicilor noştri bănăţeni din 1919. Sunt 97 ani de la dispariţia Republicii Bănăţene