Sociologul Alina Mungiu Pippidi publica pe Romania Curata un comentariu interesant despre sansele unei coalitii anti-PSD si modul in care Klaus Iohannis ar putea performa in campania prezidentiala din 2019. Iata un fragment important din analiza.

Reunificarea dreptei, problemă sau soluție?

Lecţia principală pentru români după alegerile din Franţa şi regruparea pentru turul doi este una singură. Cine are centrul cîştigă. Extremele pot avea mari performanţe, pot chiar, în mod subtil, să se sprijine reciproc, dar nu au cum cîştiga 51 la sută în cazul unor alegeri directe într-o ţară din UE.

De altfel, e vreo noutate? Dacă PSD a reuşit să ia jumătate din electorat toamna trecută chiar fără ALDE, e pentru că pentru prima dată şi-a propus, şi a reuşit, să cîştige clasa mijlocie. A ieşit pe locul 1 la toate categoriile de educaţie pentru prima dată, şi a cîştigat toate marile oraşe, cu doar trei excepţii, din care Bucureştiul nu face parte. Cu toate astea, propaganda anti-PSD, care oricum greşeşte că vede doar la PSD răul, ne omoară la toate orele cu sloganul că dreapta trebuie reunificată ca „să batem PSD”. Păi dreapta, dacă dreaptă o putem numi, a fost reunificată în campania trecută, în jurul unui preşedinte existent, şi a unui prim ministru comun, Dacian Cioloş. Şi a luat sub treizeci la sută.

Se investeşte o mare energie în prezent, mai ales de către presa care îl ţinea în braţe pe Băsescu la al doilea mandat, nu ştiu a cui o fi că ne ascund, să ne întoarcem la această situaţie care numai succes nu ne-a adus, cu alte cuvinte, să recuperăm pe ăia care au tras în afara porţii la lovitura de la 11 m, să le lingem rănile, să le întoarcem tricoul pe dos şi să le mai dăm odată ocazia. Asta, deşi în anul 2016 am întrebat într-un sondaj adevărat, CURS, din acela faţă în faţă, pe cea mai conştientă populaţie politică din ţară, adică pe bucureşteni, dacă au o identitate de dreapta, şi am aflat că în Bucureşti doar 18 la sută au aşa ceva.

Reunificarea de dreapta, soluţia cu care ne omoară site-urile pe care le mai întreţineau serviciile cînd mai aveau bani, şi care prea deştepte nu au fost niciodată, că au oameni plătiţi sub salariul mediu, e un joc de societate. El sună aşa: cum am putea să împărţim micul bazin al dreptei, populare, liberale, pedeliste şi useriste, oricum treizeci la sută sau sub, că am pierdut medicii şi profesorii la PSD, la cît mai mulţi neaveniţi? Am avut mari succese pe linia asta la alegerile din 2012 şi 2016. Nu e un motiv să ne descurajăm şi să nu o mai dăm în bară de vreo două ori. Am avut şi alegeri pe care le-am cîştigat, ce e drept.

În 1996, am avut majoritatea pentru că pe lîngă dreapta anticomunistă, care a ieşit prima, dar sub patruzeci la sută, a alergat PD şi a luptat pe electoratul lui IIiescu, i-a luat suficient să facem majoritate. La alegerea lui Băsescu în al doilea tur de scrutin în 2004 a fost la fel, nu ne-am bătut pe voturile uşoare, ci pe cele din comune mari şi regiuni dificile, voturi greu de luat, s-a luptat pe ambele aripi, şi mai mult aripa PD a contat, restul voturilor veneau oricum contra lui Năstase. Între timp am avut majorităţi din partide făcute de servicii şi alte porcării, care nu au deranjat pe nimeni din corul noilor convertiţi la anticorupţie – dacă auzi ce se vorbeşte la televiziuni, Oprea e de vină că bea cafele cu Kovesi şi Coldea, deşi ca general nu văd care era problema cu asta, nu avea decît, problema e cînd îşi făcea partid din militari ca să aibă Băsescu majoritate, inaugurînd majorităţile cu sprijinul Sistemului.

Dar las asta deoparte, că e clar că e prea mare securismul şi prostia să se ocupe cineva. Vorbesc acum doar de comportament electoral pur, cel pe care îl predam pe vremuri la SNSPA, de parcă am fi o ţară normală unde electorii decid. Presupunînd că nu se mai ocupă serviciile de alegeri, pe asemenea comportamente electorale trebuie făcute planurile, iar lecţia e clară. Centrul care adună şi din dreapta, şi din stînga, e cel cîştigător. Altfel, reunificarea micii drepte nu e o soluţie, e o problemă, care duce la mari bătălii pe singurul electorat mai conştient politic şi disciplinat din zona urbană. Care mai stă şi acasă, că de atîta reunificare s-a scîrbit demult şi a înţeles că e doar un os de care trag toţi căţeii. Cine ar putea juca rolul lui Macron, care să înceapă o construcţie de centru?

Klaus Iohannis? E deja în campanie. Dar nu are idee încotro să o ia, şi potenţialul lui de mobilizare e slab, după ce a făcut doar greşeli. Să nu uităm că ideea provenită de la apropiaţii lui, cu Marian Munteanu, a făcut să nu mai fie necesar al doilea tur pentru Firea în Bucureşti. Dacă se ajunge la unu la unu data viitoare, omul e în stare să piardă din turul 1. Nici nu ştie unde a greşit. Nu e clar că învaţă din greşeli. (…)

Reunificarea dreptei, problemă sau soluție?