Home Articole Basescu isi plange mogulul : “Adamescu a fost ucis !”

Basescu isi plange mogulul : “Adamescu a fost ucis !”

25398
15
SHARE

Cati oameni nevinovati au fost condamnati la ani grei de puscarie de mizerabilul regim Basescu? Cate abuzuri s-au facut? Acum capul sistemului isi plange mogulul media, ucis, spune el, chiar de sistemul pe care l-au creat impreuna. Moartea unui om e o tragedie, mai ales daca exista suspiciuni. Dar Basescu este responsabil pentru multe tragedii personale si pentru alunecarea tarii spre sufocarea democratiei institutionale.

“Voi chiar nu răspundeți de nimic? Moartea lui Adamescu, om condamnat la patru ani de închisoare, deci nu condamnat la moarte.

Datorită stării de sănătate avocaţii domnului Adamescu au cerut în mod repetat instanţelor, eliberarea condiţionată a milionarului. Avea acest drept din cauza stării de sănătate.

Procurorii DNA au avut în mână toate actele medicale ale omului, acte care demonstrau o situaţie critică a sănătăţii. Cu toate acestea, au cerut cu înverşunare menţinerea stării de încarcerare. Mai mult, starea de sănătate a fost agravată de boli contractate în penitenciar.

Judecătorii, şi ei, cu actele medicale în mână, dar obedienţi şi înspăimântaţi de presiunea procurorului DNA, au menţinut starea de încarcerare a unui om slăbit de boală până la epuizare.

Acest om a fost ucis de dispreţul pentru viaţă al procurorilor şi judecătorilor fără ca cineva să-l fi condamnat la moarte, dar l-au ucis ei, procurorii şi judecătorii statului de drept.

Oare ştim câte zeci/sute de oameni simpli, necunoscuti dar bolnavi, mor anual în penitenciare din cauza dispreţului pentru viaţa deţinuţilor al procurorilor şI judecătorilor? Ei sunt oameni simpli, nu sunt milionari ca Adamescu şi mor neştiuţi de nimeni. Aştept să fiu acuzat de CSM pentru afectarea independenţei justiţiei. Sau poate Inspecţia CSM va ancheta deciziile judecătorilor în astfel de cazuri? Nu cred”, a spus Traian Băsescu, citat de DC News.


Inclusiv cei de la Romania libera, aflati in corul cel mai gretos al elogiilor aduse abuzurilor sistemului basist timp de 10 an, acum se victimizeaza pentru monstrul creat si de ei. La fel ca Sebastian Ghita, care s-a harjonit si tavalit pe toate partile cu sistemul, ne-a injurat pe noi ce de la Antena 3 pentru criticile aduse abuzurilor sistemului. Si acum plange, vrea solidaritate si ne da (tardiv) dreptate !

Redacția “României libere” este întristată şi șocată de vestea morții omului de afaceri Dan Grigore Adamescu, unul dintre cei mai importanți investitori din presa românească. Istoria postdecembristă a ziarului nostru, începând încă din primii ani după revoluția din ‘89, este strâns legată de numele său.

Cetățean german de origine română, Dan Grigore Adamescu s-a întors în țară la scurt timp după căderea dictaturii comuniste, reușind să creeze un grup de firme de succes, incluzând ASTRA Asigurări, Unirea Shopping Center și Hotelul Intercontinental din București, precum și trustul media care editează “România liberă”.

Pe 27 mai 2016, Dan Grigore Adamescu a fost condamnat la închisoare cu executare, sub acuzația de dare de mită, într-un dosar instrumentat de DNA pe baza denunțului unui fost angajat. În ciuda numeroaselor sale afecțiuni medicale și a faptului că nu se putea deplasa decât în cărucior cu rotile, omul de afaceri în vârstă de 68 de ani a fost închis la Rahova și apoi la Jilava.

Cererea sa de eliberare condiționată, după îndeplinirea fracției de pedeapsă prevăzute de lege, a fost respinsă fără nicio motivație de o comisie a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Decesul a survenit în noaptea de 24 ianuarie 2017, într-un spital civil, unde Dan Grigore Adamescu era internat de câteva luni, sub pază, în urma declanșării unei septicemii și a agravării stării sale de sănătate.

Redacția “România liberă” consideră că, dincolo de acuzațiile care i s-au adus omului de afaceri, acest caz reprezintă o încălcare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Cerem autorităților statului să elucideze de urgență condițiile de detenție și cauzele morții lui Dan Grigore Adamescu. Totodată, respingem încercarea unor politicieni de a folosi acest caz în interesul de a justifica ordonanța grațierii promovată de actualul Guvern.


In data de 24 ianuarie, imediat după miezul nopții, Dan Adamescu, în vârstă de 68 ani, a decedat la un spital din București, fără familie lângă el. Condamnat în urma unui proces care s-a bazat pe mărturii false, a fost încarcerat consecutiv în trei penitenciare, unde starea de sănătate i s-a agravat continuu.

Spitalizat în ultimele luni de viață – pe care și le-a petrecut intubat și în comă semindusă –, cele 15 afecțiuni de care suferea i-au slăbit constant corpul, lovitura fatală fiindu-i dată de bacteria patogenă stafilococul auriu, cu care a fost contaminat în condițiile inumane din închisoare.

Tatăl meu m-a inspirat atât pe mine, cât și pe mulți alții în fiecare zi. Încrederea, -tenacitatea, puterea de muncă și generozitatea de care a dat dovadă de când mă știu ne-au făcut pe toți cei care îl cunoșteam să-l respectăm profund. A fost sever, dar just și cu mine, și cu angajații lui. Și-a trăit viață ferm convins că dacă îți propui ceva și îți depășești propriile limite, sacrificându-te și ieșind din zona de confort, vei reuși. -Ceea ce a clădit, nebazându-se pe nimeni -altcineva decât pe el însuși, pe cunoștințele lui și eforturile depuse, este de admirat. Nu i s-a făcut cadou nimic. Dimpotrivă. A clădit un grup de firme prin propriile forțe, care încă își caută egal în -România. -Însă, independența și succesul i-au adus și mulți dușmani…

A emigrat în Germania în 1979, unde, deși a început de la zero – vânzându-și colecția de timbre cu 25.000 mărci germane pentru a-și deschide firma –, în câțiva ani și-a făcut deja un nume în comerț și imobiliare. Întors în țară după Revoluție, a devenit un pionier în afaceri imobiliare. A construit primul centru modern de birouri, care există și azi pe Bulevardul Carol. A cumpărat și reinventat un magazin universal în pragul colapsului – Unirea Shopping Center, azi cel mai vizitat mall din București. A salvat din i-țele nomenclaturii o firmă de asigurări și a adus-o în mai puțin de zece ani pe primul loc în topul asigurătorilor români, după care a extins Astra Asigurare–Reasigurare și în afara grani-țelor. A salvat de la închidere singurul ziar anticomunist – „România liberă”, dorind să ajute România să devină o democrație autentică și să se distanțeze de trecutul ei sumbru. A susținut consecvent acțiuni umanitare și culturale cu care, însă, nu s-a lăudat niciodată.

A fost un om de afaceri autentic, care a dezvoltat firme de la zero cu un spirit an-treprenorial nemaipomenit. Îi plăcea enorm ceea ce făcea – ca să-l citez: „Când fac afaceri, uit de dureri și suferințele fizice“. Tatăl meu a fost un om bolnav chiar și înainte de a fi închis… însă nu a vrut să își accepte niciodată condiția medicală – a ignorat sfaturile medicilor și a muncit mai mult decât orice om sănătos. Și dați-mi voie să vă spun câteva lucruri pe care, din mândrie, nu a vrut să le facă publice: în 1982 a fost operat de o tumoare la creier, tăindu-i-se din greșeală o bucată din hipofiză. Inima lui funcționa la o -capacitate de max. -40%-60%. A suferit de aritmie cardiacă de mai multe ori, doctorii readucându-i inima la ritmul normal prin electroșocuri. În rapoartele din 22 august și 9 septembrie 2014, expertul german dr. Rosak a subliniat că un pacient cu starea lui de sănătate nu ar fi niciodată eligibil pentru detenție în Republica Federală Germania. Însă niciun judecător n-a băgat în seamă opinia medicală exprimată.

Deși și-a demonstrat nevinovăția în fața -instanțelor, nimeni n-a vrut să-l asculte

Întregul lui univers s-a prăbușit atunci când a fost acuzat de fapte penale de care nu era vinovat, fiind șocat de bestialitatea cu care adevărul a fost distor-sionat pentru a satisface ura și ambiția unor politicieni și magistrați. Deși și-a demonstrat nevinovăția în față instanțelor, nimeni n-a vrut să-l -asculte. Puțini au fost cei care au analizat acuzațiile aduse, însă mai toți au preferat să dea curs vocilor răuvoitoare. Nu a putut să treacă peste brutalitatea arestării sale, peste spectacolul media grotesc la care a fost supus, peste ura procurorilor care îl voiau ca „pericol public“ expus „oprobriului public“, peste deciziile judecătorilor care l-au declarat vinovat încă din prima zi și l-au ținut închis fiindcă nu recunoștea acuzațiile aduse împotriva lui.

Închis în condiții de nedescris la Centrul de Arest Preventiv – 6-8 deținuți într-o celulă la subsol de câțiva metri pătrați, fără dulapuri, fără spațiu de mișcare, cu WC turcesc –, nu o dată, din cauza mușchilor atrofiați și a genunchiului bolnav, a căzut în propriile excremente. Închis 23h/24h – pentru că 1 oră i se permitea să iasă în cei 30 mp numiți „spațiu exterior“ (practic, o încăpere închisă de vreo 30 mp cu grilaje în loc de tavan, extrem de insalubră) –, a fost mutat ulterior la Penitenciarul Rahova, unde a împărțit celula cu 6 deținuți, însă, din cauza stării de sănătate acutizate și a imposibilității de deplasare, a rămas blocat permanent în celulă. În plus, din nu știu ce motiv birocratic, nu i s-a administrat timp de 37 de zile tratamentul de care avea disperată nevoie, deși medicamentele i-au fost aduse de către mătușa mea, viața fiindu-i pusă realmente în pericol. Mutarea la Penitenciarul Jilava a însemnat un nou calvar pentru tata…, astfel că de aici a ajuns la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca direct în sincopă; abia după 10 zile de îngrijiri i-au fost restabilite funcțiile vitale după ce a suferit o graveă infecție răspândită în întreg corpul.

A crezut până la capăt în dreptate. Era convins că va fi achitat

A renunțat să-și mai dorească să trăiască în momentul în care statul român a început să-i urmărească singurul copil pe baza acelorași acte fabricate, sperând să mă facă pe mine să „plătesc“ în numele tatălui meu. Aș fi vrut să-i fi putut spune să nu-și facă griji pentru mine, ținându-l de mână în această dimineață, pe ultimul drum… însă, din păcate, în ultimul an am fost ținut departe de el. Îmi lipsesc cuvintele să-mi descriu durerea despre cum România a distrus un asemenea om. De pe patul de spital, în toamna anului trecut, tatăl meu a scris o declarație, din care citez: „Mi-am pierdut toată încrederea în umanitate. Mi-am pierdut interesul pentru viață. Viitorul pare sumbru pentru mine. Viața mea a fost distrusă. Încerc să supraviețuiesc acestui calvar la care am fost supus și sper să nu mor în închisoare…“

A crezut până la capăt în dreptate. Era convins că va fi achitat, căci nu putea să conceapă că într-un stat de drept poate fi condamnat fără probe. Din păcate, a murit pierzându-și încrederea în România și pofta de viață. A fost părăsit de soția iubită în cele mai grele momente, dovedind astfel că a fost ahtiată strict după banii lui. Compania pe care a crescut-o timp de 15 ani, Astra Asigurări, i-a fost falimentată de oameni care l-au acuzat apoi de consecințele acțiunilor lor. Azi toate firmele lui sunt pe cale să fie naționalizate în urma acestor nedreptăți. Iar eu pus pe lista neagră. A fost prea mult chiar și pentru luptătorul Dan Adamescu!

A creat mii de locuri de muncă și a format profesioniști

Acesta este adevărul despre tatăl meu. Mulți au ales să-l judece fără să-i cunoască situația și fără să-l cunoască cu adevărat. A fost un om demn, căruia nu-i făcea plăcere să iasă în față, preferând să își vadă de trea-bă. Nu s-a apărat public la fiecare acuzație primită. A creat mii de locuri de muncă și a format profesioniști, care știu că și azi îi poartă recunoștință. A fost un om pentru care numai gradul de inteligență și volumul de muncă au dat măsura succesului său. Nimeni și nimic altceva!

Iar eu voi lupta până la capăt pentru a face cunoscut câtă nedreptate i s-a făcut de către un stat opresiv, care confundă dreptatea cu interesele oculte și care a ales să-l condamne pe unul dintre puținii oameni de afaceri autentici.

Să-ți fie țărâna ușoară, tată!

Alexander Adamescu

 

15 COMMENTS

  1. E trist intr-adevar. Dar nu pot sa nu observ cu o oarecare satisfactie ca cel putin in puscarie chiar si cei mai bogati ajung sa fie relativ pe picior de egalitate cu pleava.
    Daca la sanatate pot trisa si pot merge sa se opereze la Istambul sau Viena, in timp ce in Romania mor oamenii pe holurile spitaleleor, daca la educatie pot trisa cu copiii trimisi la studii la Oxford sau Yale in timp ce in Romania copiii invata in scoli fara caldura si cu WC in fundul curtii, in inchisoare nu prea mai poti trisa. Poti cel mult sa fii sef de celula si sa mai faci 2-3 copii, ca Borcea.

    Toti astia care se plang de conditiile din inchisori ar trebui sa se gandeasca la asta inainte sa comita infractiuni. Nu cred ca e un secret ca la inchisoare e rau, dar daca stiind asta, alegi totusi sa furi … cu ce drept te mai plangi?

      • De acord cu tine, dar si conditiile din libertate trebuie sa fie pentru oameni. Rata de mortalitate in penitenciar este de 3,5 la 1000 de persoane in timp ce rata de mortalitate in libertate este de 12 la 1000 de persoane.

          • In nici un caz nu mor pentru ca sunt liberi. Dar mor din cauza conditiilor grele in care traiesc, mor din cauza starii drumurilor, mor din cauza conditiilor mizere din spitale. Mor pentru ca s-au nascut in tara asta, fara sa aiba sansa sa aleaga altceva.
            Cei care mor in inchisoare, oricat de cinic ar suna, mor acolo pentru ca a fost alegerea lor sa ajunga dupa gratii in momentul in care au hotarat sa incalce legea.
            Ok, a murit Adamescu din cauza conditiilor din penitenciar. Dar familiile care au suferit din cauza afacerilor lui ilegale ce vina au avut? Poate sunt parinti care nu au avut bani sa cumpere mancare pentru copii lor din cauza ca si-au pierdut banii odata cu falimentul ASTRA de exemplu. Aia nu e tot o tragedie? Plangem de mila unor infractori in loc sa plangem de mila celor ce au avut de suferit de pe urma infractorilor?

          • am mentionat de mai multe ori faptul ca omul avea pacate mari. nou, cel putin, ne-a facut mizerii infinite. dar ca si crestin, nu pot sa doresc moartea cuiva. sau sa fiu indiferent ca a strigat cu disperare ca moare si intradevar a murit

      • Daca nu ma insel, fiul decedatului este urmarit international…credeti ca e nevinovat? A luat stafilococ auriu in puscarie? Sute de pacienti il iau in spitale…Si pt ca ieri v-am urmarit emisiunea si am auzit de cazul acelui antreprenor care a ajuns in detentie pt neplata asigurarilor angajatilor, v-ati intrebat ce s-ar fi intamplat daca unul dintre angajatii aia ajungea in spital? Cine-i platea spitalizarea? Cum ar fi daca am incepe sa luam si apararea oamenilor onesti, nu doar a infractorilor?

  2. Si ca sa fim corecti pana la capat si deontologi, Adamescu nu a murit in penitenciar. A murit intr-un spital privat unde era internat de prin septembrie, daca nu gresesc.

    • Intr-adevar cu conditiile din penitenciarele noastre rata de care vorbeai este cea mai mica din Europa. Ai dreptate @th : conditiile din penitenciarele din Romania sunt mai bune decat conditiile in care traiesc si isi desfasoara activitatea oamenii muncii liberi din Romania: drumuri proaste, cai ferate distruse si ineficiente, induustrie distrusa, spitale de toata jena, scoli de toata jena, munca rasplatita de toata jena…pana la urma o viata de jena si noi sa fim ipocriti de dragul politicienilor care ei au adus TARA in jena asta si ar fi trebuit sa fie multi dupa gratii dar s-au aparat dupa imunitate si scapati de colegii lor in parlament! IPOCRIZIE FARA MARGINI!

  3. Asta chiar mi-a placut cum e scris:

    CAZUL A. Ești Dan Adamescu. Ai aproape un miliard. Nu toți făcuți prin muncă, mai degrabă din contră. Devalizezi Oțelul Galați, cumperi Academia Cațavencu ca să te piși pe ea de tot (transformând-o din ziarul lui Ponta în ziarul lui Băsescu, doar că mult mai prost), dai un mare tun cu Astra Asigurări și o mare muie asiguraților și mai ales statului. După ce ți-ai trăit mare parte din viață, le-ai asigurat puradeilor un viitor nu doar sigur, ci luxos, te-ai bucurat de toate plăcerile vieții (imorale, ilegale și care îngrașă), intri la pușcărie. Doar patru ani, lux. Ești deja bolnav când intri în penitenciar că deh, ce sens avea să te abții de la chestii, apoi, când una dintre boli se agravează, ești internat la o clinică privată, unde mori, la 68 de ani.

    CAZUL B. Ești pesedistul originar. Nu știi să furi ca Dragnea, Ponta sau Năstase, dar îi admiri pentru că ei știu. Te bucuri ca un milog (ce ești) de 100 de lei la salariu sau la pensie sau chiar la bursă. Viața ta nu va deveni mai bună cu suta aia, nici pe departe. Existența ta va fi mediocră și adesea dezesperantă, vei munci pe brânci (dacă nu vei învăța să furi între timp) ca să plătești creditele și să nu-ți dea copiii afară din casă, te vei declara fericit la chestii mărunte (născut copil, mers în vacanță, sculat pula) fără să știi despre ce e vorba. N-o să-ți permiți pentru ei școlile la care au mers ăia micii ai lui Adamescu. De fapt, n-o să-ți permiți mai nimic. Dacă te îmbolnăvești de ceva nasol, ghinion. Poate abia atunci vei deveni anti-PSD-ist, când vei vedea cum se fură din sistemul de sănătate, cum se fură DIN CAUZA TA, de altfel, în mare parte, pentru că ai trimis acasă un om (Vlad Voiculescu) care se luase la trântă cu balaurii și ai adus balaurii la loc, lihniți și furioși c-au fost zgândăriți. Dacă revelația va veni, oricum va fi prea târziu. O să mori într-un spital de stat, pe niște așternuturi murdare, cu streptococii jucând mii de hore mici ale unirii în jurul patului tău, unii chiar îmbăindu-se ironic în gălețile cu dezinfectanți. Nevastă-ta o să rămână cu creditul care nu se șterge, copiii o să rămână cu școlile de căcat unde PSD-ul se pișă pe ei, că e periculos pentru ei (statistic vorbind, nu e invenție) să-i învețe carte. Dacă ajung la o facultate e bine. De particulară oricum n-au bani. Mai târziu, o să se bucure și ei la 100 de lei, tot ca tine.
    Și ce să vezi? Tot ție, CAZULUI B (presupunând că încă nu te-ai îmbolnăvit și-și târâi în continuare bășinile prin existența ta insignifiantă) îți e milă de CAZUL A. Plângi cu muci la Antena 3 pentru miliardarul (nu doar milionarul, da?) care a murit la 68 de ani în miros de levănțică, după ce a trăit douăzeci de vieți ale tale în ăia 68 de ani. Le-a trăit furând de la tine. N-a furat doar bani, ți-a furat tot ce aveai mai prețios: ți-a furat frumusețea timpului. Presupunând (iar) că nu te-ai îmbolnăvit, nu ți-a furat ani propriu-ziși, dar ți-a furat tot ce puteai să faci în anii ăia, dar n-ai avut bani să le faci. Data viitoare votezi tot cu PSD-ul, că 100 de lei pe lună ți se pare mult și că Mircea Badea ți se pare un tip simpatic și amuzant. Dacă există viață după moarte, acum Adamescu râde de se pișă pe tine de cât de prost ești. De fapt, e mai rău: dacă există viață după moarte, în acea viață Adamescu e tot miliardar și tu tot sărac vei fi. Adevărul e că meriți să ți se repete destinul ăsta la nesfârșit, nu crezi? Ia d-aici nemurire dă la PSD, fraiere, hahaha!

    Mantzy pe FB.

    • 80% din cazurile B nu apuca 68 de ani majoritatea mor de boli cardiace,atacuri cerebrale sau vreun cancer cauzat de traiul greu si grijile cauzate de situatia financiara .Pentru maestrul Ion Besoiu nu sa gasit spatiu de emisie pentru macar o ora dedidata maestrului, pentru adamescu se gasesc ore intregi de emisie ca sa ne rafuim inca o data cu oameni rai din magistratura din cauza carora a decedat adamescu .

    • Superba concluzie! Il felicit pe omul care a dezvaluit adevarul deosebit de crud a omului de rand prostit si manipulat in modul cel mai ordinar!

Leave a Reply