Preşedintele Klaus Iohannis nu şi-a exercitat atribuţiile constituţionale când nu a luat act de demisiile a doi miniştri şi nu a constatat vacantarea posturilor, se arată în motivarea deciziei prin care CCR a stabilit că există conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi şeful statului.

“Faţă de circumstanţele cauzei, Curtea constată că, începând cu data de 30 noiembrie 2018, când prim-ministrul a comunicat formal Presedintelui cele două demisii din funcţia de ministru, şi până la data pronunţării prezentei decizii, Preşedintele nu şi-a exercitat atribuţia constituţională şi legală de a lua act de acestea şi de a constata, prin decret, vacanţa posturilor, deşi respectivele demisii au devenit, între timp, irevocabile. În concluzie, Curtea reţine că, în ambele situaţii, în ordinea survenirii lor, Preşedintele nu a acţionat în niciun fel, deci nu şi-a exercitat atribuţiile constituţionale prevăzute de art. 85 alin. (2) din Legea fundamentală”, se precizează în motivare.

CCR mai reţine că demisia este un act juridic unilateral de voinţă al titularului funcţiei, nefiind susceptibilă de control sau aprobare, aceasta fiind adusă la cunoştinţă cu scopul de a se lua act de ea.

“Acest termen de 15 zile stipulat la art. 6 din Legea nr. 90/2001 are o dublă valenţă, fiind instituit atât în favoarea autorului său, în sensul că o poate retracta până la împlinirea lui, dacă autoritatea nu a luat încă act despre demisie, cât şi în favoarea autorităţii, spre a avea timp să ia la cunoştinţă. Dincolo de acest termen, un demisionar nu poate fi menţinut în funcţie împotriva voinţei sale. Prin urmare, în caz de demisie, Preşedintele României, la propunerea prim-ministrului, care înaintează demisia şi îi solicită rezolvarea acesteia, urmează să ia act de demisie şi să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului de îndată, respectiv de la data la care a fost încunoştinţat de către prim-ministru şi în considerarea termenului de 15 zile în care demisia devine irevocabilă”, explică Curtea Constituţională.

Referitor la refuzul preşedintelui de numire în funcţia de membru al Guvernului la propunerea prim-ministrului, CCR reţine că, potrivit jurisprudenţei anterioare, şeful statului are dreptul de a refuza motivat numirea propusă ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate şi poate refuza motivat, o singură dată, pe criterii “ce ţin de corespunderea persoanei în funcţia propusă”.

“Preşedintele României nu are dreptul la o proprie opţiune în cadrul mecanismului constituţional de numire existent; la rândul său, prim-ministrul nu poate reitera propunerea de numire în funcţia de ministru, în sensul că nu poate indica aceeaşi persoană pentru aceeaşi funcţie, la acelaşi minister”, se menţionează în motivare.

În ceea ce priveşte motivarea refuzului de numire, Curtea reţine că aceasta trebuie să fie exprimată “clar şi fără echivoc”, în formă scrisă, pentru a se înţelege motivele şi criteriile pentru care a refuzat propunerea. Lipsa totală a motivării sau o exprimare ambiguă şi imprecisă “este improprie rigorilor specifice demersurilor şi procedurilor inter-instituţionale”.

“În cazul de faţă, Curtea observă că lipseşte un act formal de motivare a refuzului Preşedintelui, iar exprimarea sa publică, prin intermediul unor declaraţii de presă sau răspunsuri orale, potrivit cărora persoanele propuse de prim-ministru pentru funcţia de ministru sunt ‘nepotrivite’, are un caracter confuz, deoarece nu se pot deduce criteriile în funcţie de care a fost efectuată evaluarea Preşedintelui”, arată CCR.

Referitor la timpul pe care preşedintele îl are la dispoziţie pentru a-şi exprima în scris motivele refuzului numirii în funcţie, CCR consideră că lipsa unui termen expres prevăzut în Constituţie nu poate constitui un argument pentru tergiversarea “sine die” a prezentării motivelor, în condiţiile în care obligaţia motivării subzistă. Astfel, preşedintele trebuia să-şi motiveze refuzul concomitent cu anunţarea deciziei sale de a nu da curs propunerii de numire.

“Prin refuzul Preşedintelui României de a emite decretele de revocare din funcţie a doi miniştri şi/sau de a emite decretele de constatare a vacantării funcţiilor de ministru ca urmare a demisiilor celor doi miniştri s-a creat un blocaj instituţional, ce nu îşi poate găsi rezolvarea decât pe calea soluţionării prezentei cereri de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională. Incertitudinea componenţei Guvernului afectează, în general, exercitarea rolului Guvernului, cu atât mai mult în contextul specific speţei de faţă, respectiv imperativul elaborării, de către fiecare minister, a proiectului de buget pentru anul 2019, precum şi cel al preluării şi exercitării de către România, din ianuarie 2019, a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene”, a constatat Curtea Constituţională.

CCR a concluzionat că, pentru soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională, preşedintele României urmează să emită de îndată decretele de constatare a vacantării celor două funcţii de ministru şi să răspundă de îndată, în scris şi motivat, propunerilor de numire înaintate de premier.

Pe 7 decembrie, premierul Viorica Dăncilă anunţa că Guvernul a sesizat la Curtea Constituţională faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu a luat o decizie cu privire la numirea noilor miniştri la Transporturi – Mircea Drăghici şi Dezvoltare Regională – Lia Olguţa Vasilescu.

Dăncilă a vorbit, în deschiderea şedinţei de Guvern de la acea dată, despre discuţiile pe care membrii Executivului le-au avut recent la Bruxelles cu oficiali europeni pe tema preluării Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. În acest context, ea a subliniat că ”singura situaţie incertă” existentă în acest moment este creată de preşedintele Klaus Iohannis ”prin blocajul numirii miniştrilor în două domenii importante”.

În 21 noiembrie, Comitetul Executiv Naţional al PSD a decis să o propună pe Lia Olguţa Vasilescu pentru portofoliul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar pe Mircea Drăghici – pentru funcţia de ministru al Transporturilor.

Decizia a venit după ce şeful statului a respins propunerile făcute anterior pentru cele două ministere: Ilan Laufer – Dezvoltare Regională şi Lia Olguţa Vasilescu – Transporturi. Iohannis a motivat atunci că cele două propuneri sunt nepotrivite, scrie Agerpres.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, la o întâlnire informală vineri cu presa, la Palatul Cotroceni, că ar putea lua o decizie cu privire la revocarea şi numirea miniştrilor Dezvoltării şi Transporturilor, după Crăciun sau cel târziu după Revelion.

Şeful statului a mai spus că va lua o decizie după ce va primi motivarea Curţii Constituţionale, care a constatat că există un conflict între Guvern şi Preşedinţie pe tema remanierii guvernamentale.

Iohannis a adăugat că va lucra pe 27 şi 28 decembrie.

7 COMMENTS

    • Corect. Iohanis ar trebui suspendat pentru incalcarile repetate ale Consitutiei. Si el si nevasta-sa se considera deasupra legii sfidand, batandu-si joc de milioane de romani care respecta legea in tara asta.
      Si colac peste pupaza mai face si pe aparatorul asa zisei “justitii” cea care baga adversarii politici la puscarie pe protocoale ilegale si complete constituite cu incalcarea legii. Ce pretentii sa mai avem de la alte judecatorii daca Curtea Suprema iti bate joc de lege? Ce mai cauta Tarcea si toti politrucii aia asa zici judecatori la Curtea Suprema? Ar trebui demisi imediat. Acum toti romanii vad ca acesti asa zisi aparatori ai statului de drept Iohanis, Tarcea, Kovesi sunt de fapt cei care incalcau legea si o foloseau in avantajul lor. “legea lor si statul lor de drept” e sa isi bata joc de noi romanii. Da’ lasa ca vine si vremea decontului…e aproape.

  1. Ce poti sa mai zici,berbecu’ nu pricepe sensul “deindata”!!Motivarea s-a dat,cale de-ntors nu e!Acum ca prefera carnatzu’ si nu Constitutia nu ma mira,eschivele de tip georgeta si procurorul e tactica ridicola pentru ca e momentul ,volens-nolens,in care trebuie sa se conformeze!

  2. CCR=PSD ,politizarea CCR-ului nu cred ca mai este vre-un secret si acum sa vad care ma contrazice ,si asta e alta discutie ……ba dar eu nu vreau alta reciclare politica ministeriala ,si ma refer la Laufer si Olguta ,inteleg ca Olguta e buna la toate ca paracetamol-ul ,bai dar Laufer ?

    • Bai fraiere, ce stii tu despre activitatea lui Laufer din ultimele 18 luni, in folosul (de multe sute de mii de coco, daca nu cumva a depasit milionul) Romaniei? Si, pe linga bani, e vorba si de numeroase oportunitati de afaceri pentru intreprinzatorii romani
      Chiar nu mai aveti macar o urma de rusine in voi. Criticati si lansati acuzatii fara macar sa aveti cea mai vaga idee despre subiect. Iti vind eu un pont, papagale: Laufer nu poarta nici sepcuta! Probabil, din cind in cind, poarta fesul ala mic al lor.
      Totusi, ca si Arafat, ca si Shaideh si multi multi altii, e mult mai roman decit toti #rezistentii mintali a caror singura judecata de valoare valida e “Muie PSD”

  3. Formularea, daca asta a fost, e complet gresita! Corect ar fi fost: “Presedintele Iohannis nu şi-a INDEPLINIT OBLIGATIILE constituţionale”. Si inca nici asa nu e pe deplin corect, caci asta numai presedinte adevarat nu e!!

  4. Trecând peste așa-zisul argument al politizării CCR—scos la înaintare oridecateori deciziile acestei curți lovesc in capriciile președintelui—singura explicație a eșecurilor repetate ale lui Johannis in lupta cu guvernul României sta in faptul ca Johannis confunda președinția cu monarhia și pe el însuși ca președinte cu un monarh absolut din epocile premergătoare monarhiilor constituționale. Nu e vina lui intru totul; cei care i-au construit mitul de Neamt Salvator al neamului au exagerat atât de tare cu paralela, deșucheată din pornire, dintre Ferdinand I și primarul de Sibiu—sa nu uitam ca prima lui vizita protocolară, ca președinte ales, a fost la casa regală—încât chiar și un individ mai deștept și mai cultivat decât Johannis ar fi avut dificultăți mari in a refuza identificarea totala cu personajul interpretat in campanie. Cei care am avut de-a face ca oameni de cultura cu mitul personalității lui Ceaușescu ne aducem bine aminte de identificările periodice ale acestuia cu domnitorii medievali sau, in ultimii ani, cu regii-sacerdoți ai Daciei antice, Burebista și Decebal, identificării rezultând in proliferarea statuilor, frescelor și poemelor dedicate fiecăruia dintre modelele sacre care-i cucereau imaginația. Modelul lui Johannis fiind mult mai “modern” și actorul Johannis arătându-se mult mai superficial decât predecesorul sau comunist, identificarea cu personajul istoric ia forme caricaturale (vezi apetența pentru uniforme și parazi militare, construcția de terenuri de tenis și golf pe domeniul prezidențial, cățăratul obsesiv pe munți, etc) și chiar grotești, cum este cea a bătăliei constante cu guvernul făcut din “boierii” autohtoni și, mai nou, cu CCR care-i bagă pe gât o Constituție pe care el, regele, n-o recunoaște, și mai rău: o dispretuieste ca fiind “invenția” boierilor ce i se opun. Cum nici aparatul de propaganda al lui Johannis nu cuprinde un Sabin Balasa, DR Popescu, A. Buzura in rândurile lui, și nici madam Carmen Georgeta nu se apropie de vreuna din reginele casei de România—la port, mai ales, ca din fericire nu cuvânta—oricat ar încerca “aparatul” s-o împodobească, mitul se dezumfla precum cozonacul insuficient frământat. Dar nu și in capul lui Johannis, asta e jalea cea mare. Iar “boierii” pământeni vor trebui sa țină seama de rătăcirea individului oricat i-ar mânca dorinta de a-l scoate din scena, fiindcă una este sa-i tragi un șut in dos/o suspendare armatorului care strica spectacolul, și alta sa-l învinuiesti de trădare in speranța ca-l vei speria suficient ca sa recunoască “instanța” care-i judeca abaterile de la orice regula.

Leave a Reply to Augustin RadescuCancel reply