Financial Times scrie ca invazia lui Vladimir Putin din Ucraina a pus punct in 2022 procesului de reconciliere post-război rece dintre Rusia și Occident. Rivalitatea dintre SUA și China a luat și ea amploare, în condițiile în care Beijingul și-a intensificat presiunea militară asupra Taiwanului, iar Washingtonul și-a restricționat exporturile de tehnologie în China. Confruntarea dintre marile puteri a revenit.
Chiar și țările care nu trimit ajutor militar în Ucraina sau care nu-și restrâng comerțul cu Rusia ori China ar trebui să fie preocupate. Dacă Rusia își va pune în practică amenințările voalate cu utilizarea armei nucleare întreaga lume va fi aruncată într-o nouă eră primejdioasă. Rivalitatea dintre marile puteri a dus de asemenea la o proliferare a sancțiunilor economice, care amenință comerțul și fluxurile de investiții și care au determinat țările Sudului global să devină și mai circumspecte în privința dominației dolarului asupra sistemului financiar internațional.
Totuși, competiția mai intensă dintre alianța occidentală condusă de SUA și axa Rusia-China aduce și ocazii pentru „puterile mijlocii”, nu numai amenințări. În contextul în care Washingtonul, Bruxelles-ul, Beijingul și Moscova încearcă să influențeze afacerile globale conform propriului interes, ele sunt obligate să acorde mai multă atenție vederilor puterilor de talie medie – cum ar fi Turcia, Arabia Saudită, Indonezia și Africa de Sud.
Recep Tayyip Erdoğan, președintele autoritar al Turciei, se află sub presiune pe plan intern. Dar pe scena internațională și-a jucat mâna cu iscusință, uneori și cu cruzime. În ciuda apartenenței la NATO, Turcia nu s-a alăturat sancțiunilor vestice împotriva Rusiei. Guvernul lui Erdogan a blocat chiar aderarea Finlandei și Suediei la NATO, încercând astfel să smulgă concesii de la aliații săi.
Turcia își permite să joace dur pe terenul geopolitic, întrucât războiul din Ucraina i-a conferit Ankarei pârghii reale de influență. Turcii au mediat acordul care permite transportul cerealelor prin Marea Neagră, fapt care a redus inflația prețurilor alimentare pe tot globul. Turcia ar putea să aibă un rol semnificativ și la viitoare negocieri de pace.
Scumpirea energiei asociată războiului din Ucraina a consolidat și pârghiile de influență ale saudiților. Joe Biden afirma cândva că le va preschimba țara într-un „paria”. Însă în vară a vizitat respectuos Riadul. Iar în ultimele săptămâni saudiții l-au găzduit și pe Xi Jinping, conducătorul Chinei.
India, cu aspirații realiste de a deveni una dintre superputerile lumii în decursul acestui secol, pășește și ea pe o cale de mijloc. Pe unii din Vest i-a înfuriat importând petrol ieftin din Rusia. Însă India e conștientă că-și poate permite așa ceva, întrucât are un rol crucial și în eforturile vestice de contrabalansare a puterii chineze.
În orice caz, dezamăgirea provocată de Sudul global a dus în capitalele occidentale la discuții privind necesitatea revitalizării alianței vestice și așezării ei în centrul procesului decizional global. Jake Sullivan, consilierul de securitate națională al lui Biden, s-a referit la G7 – care e dominat de SUA și Europa – ca fiind „comitetul de organizare al lumii libere”.
Chiar dacă aduce G7 la un nivel superior, Occidentul nu-și poate permite să ignore puterile mijlocii, care sunt reprezentate în G20. Puterea lor economică tot mai mare înseamnă că ele au un rol crucial în definire regulilor privind comerțul, tehnologia, sancțiunile și normele internaționale.
Totodată, declarația finală a reuniunii G20 din noiembrie din Indonezia a fost și încurajatoare, dat fiind că a condamnat în termeni duri Rusia – ceea ce demonstrează că ar fi o greșeală să se renunțe atât de repede la influențarea puterilor mijlocii din Sudul global.
Însă și țările respective ar trebui să se gândească temeinic la propria lor poziție. Faptul că își apără interesele economice și denunță standardele duble ale Vestului nu le poate fi în definitiv imputat. Însă agresiunea fără opreliști a Rusiei și Chinei va ajunge într-un final să amenințe și interesele puterilor mijlocii precum Turcia, Indonezia, India ori statele din Golf. E încă o lecție care trebuie să fie însușită, scriu RADOR si Euractiv.
