Home Articole Ce spune Directiva UE 2016 / 343 in privinta anchetelor penale

Ce spune Directiva UE 2016 / 343 in privinta anchetelor penale

4601
31
SHARE

Cheia polemicilor uriase din Romania privind modificarea legislatiei penale se afla aici. Cititi directiva invocata de ambele parti si incercati sa va faceti singuri o parere. 

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32016L0343&from=RO

DIRECTIVA (UE) 2016/343 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 9 martie 2016

privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil sunt consacrate în articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

(2)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție. În conformitate cu concluziile președinției Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, în special punctul 33, consolidarea recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a altor decizii judiciare și apropierea necesară a legislației ar facilita cooperarea între autoritățile competente și protecția judiciară a drepturilor individuale. Din acest motiv, principiul recunoașterii reciproce ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare în materie civilă și penală în cadrul Uniunii.

(3)

Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a altor decizii judiciare.

(4)

Transpunerea în practică a acestui principiu se bazează pe premisa că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre. Întinderea principiului recunoașterii reciproce depinde de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecție a drepturilor persoanelor suspectate și acuzate și standarde comune minimale, necesare pentru a se facilita aplicarea acestui principiu.

(5)

Cu toate că statele membre sunt parte la CEDO și la PIDCP, experiența a arătat că această apartenență nu oferă întotdeauna, prin ea însăși, un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.

(6)

La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o rezoluție privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (3) (denumită în continuare „foaia de parcurs”). Pe baza unei abordări etapizate, foaia de parcurs prevede adoptarea unor măsuri privind dreptul la traducere și interpretare (măsura A), dreptul la informare cu privire la drepturi și informare privind capetele de acuzare (măsura B), dreptul la consultanță juridică și asistență juridică (măsura C), dreptul la comunicare cu rudele, angajatorii și autoritățile consulare (măsura D) și măsuri speciale de protecție pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile (măsura E).

(7)

La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat foaia de parcurs și a inclus-o în Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (4) (punctul 2.4). Consiliul European a subliniat caracterul neexhaustiv al foii de parcurs, invitând Comisia să analizeze și alte elemente ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate și acuzate și să evalueze necesitatea de a aborda și alte probleme, cum ar fi prezumția de nevinovăție, în vederea promovării unei mai bune cooperări în acest domeniu.

(8)

Până în prezent, pe baza foii de parcurs au fost adoptate trei măsuri privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor penale, și anume Directivele 2010/64/UE (5), 2012/13/UE (6) și 2013/48/UE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(9)

Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minime comune privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces.

(10)

Prin stabilirea unor norme minime comune privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate, prezenta directivă are ca obiectiv consolidarea încrederii statelor membre în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală. Astfel de norme minime comune ar putea, de asemenea, să înlăture obstacolele din calea liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul statelor membre.

(11)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai procedurilor penale astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție), fără a aduce atingere jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice procedurilor civile sau administrative, inclusiv atunci când procedurile administrative pot conduce la sancțiuni, cum ar fi procedurile legate de concurență, comerț, servicii financiare, trafic rutier, fiscalitate sau taxe suplimentare, și nici anchetelor efectuate de către autoritățile administrative în legătură cu aceste proceduri.

(12)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Aceasta ar trebui să se aplice din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni și, prin urmare, chiar înainte ca persoana respectivă să fie informată de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată. Prezenta directivă ar trebui să se aplice în toate fazele procedurilor penale, până când hotărârea prin care se stabilește vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate de săvârșirea infracțiunii rămâne definitivă. Acțiunile în justiție și căile de atac care pot fi introduse numai după ce hotărârea în cauză rămâne definitivă, inclusiv acțiunile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(13)

Prezenta directivă recunoaște nevoile și nivelurile diferite de protecție aferente anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție în ceea ce privește persoanele fizice și juridice. Protecția persoanelor fizice este reflectată în jurisprudența consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a recunoscut că drepturile care decurg din prezumția de nevinovăție nu se aplică în același mod pentru persoanele juridice ca pentru cele fizice.

(14)

În stadiul actual de evoluție a dreptului național și a jurisprudenței la nivel național și la nivelul Uniunii, legiferarea la nivelul Uniunii a prezumției de nevinovăție în ceea ce privește persoanele juridice este prematură. Din acest motiv, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice persoanelor juridice. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere aplicării prezumției de nevinovăție persoanelor juridice, astfel cum este consacrată în special în CEDO și interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea de Justiție.

(15)

Prezumția de nevinovăție în privința persoanelor juridice ar trebui să fie asigurată de garanțiile legislative existente și de jurisprudență, a căror evoluție viitoare urmează să determine necesitatea unei acțiuni la nivelul Uniunii.

(16)

Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii. Aceste declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte opinia că persoana respectivă este vinovată. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere actelor de urmărire penală care urmăresc să probeze vinovăția persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi rechizitoriul, și nici deciziilor judiciare în urma cărora produce efecte o hotărâre suspendată, cu condiția respectării dreptului la apărare. De asemenea, acest fapt nu ar trebui să aducă atingere hotărârilor preliminare de natură procedurală, luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente, care se întemeiază pe suspiciuni sau pe elemente de probă incriminatoare, cum ar fi deciziile de arest preventiv, cu condiția ca aceste hotărâri să nu se refere la persoana suspectată sau acuzată ca fiind vinovată. Înaintea luării unei hotărâri preliminare de natură procedurală, autoritatea competentă ar putea fi nevoită să verifice dacă există suficiente elemente de probă incriminatoare împotriva persoanei suspectate sau acuzate care să justifice hotărârea respectivă, iar hotărârea poate conține referiri la aceste elemente.

(17)

Noțiunea de „declarații publice ale autorităților publice” ar trebui înțeleasă ca fiind orice declarații care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți funcționari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunității.

(18)

Obligația de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui să împiedice autoritățile publice să publice informații privind procedurile penale în cazul în care acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală, cum ar fi în cazul în care materialele video sunt făcute publice și publicului i se solicită să ajute la identificarea autorului presupus infracțiunii, sau în interes public, precum în cazul în care, din motive de siguranță, sunt furnizate informații locuitorilor dintr-o anumită zonă cu privire la o presupusă infracțiune împotriva mediului, sau atunci când organele de urmărire penală sau o altă autoritate competentă furnizează informații obiective cu privire la stadiul procedurilor penale în scopul de a preveni tulburarea ordinii publice. Justificarea prin aceste motive ar trebui limitată la situațiile în care este rezonabilă și pertinentă, ținând seama de toate interesele implicate. În orice caz, modul și contextul în care informațiile sunt difuzate nu ar trebui să creeze impresia că persoana este vinovată înainte de a se fi dovedit vinovăția acesteia conform legii.

(19)

Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate atât timp cât nu s-a dovedit conform legii că sunt vinovate. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze autoritățile publice cu privire la importanța respectării prezumției de nevinovăție atunci când furnizează sau dezvăluie informații către mass-media. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care protejează libertatea presei și a altor mijloace de comunicare în masă.

(20)

Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele. Posibilitatea de a aplica măsuri de constrângere fizică nu înseamnă că autoritățile competente trebuie să ia vreo decizie formală cu privire la utilizarea acestui tip de măsuri.

(21)

Atunci când este fezabil, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să se abțină de la a prezenta persoanele suspectate sau acuzate, în instanță sau în public, purtând uniforme penitenciare, pentru a evita să dea impresia că sunt vinovate.

(22)

Pentru stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate, sarcina probei revine organelor de urmărire penală, iar orice îndoială ar trebui interpretată în favoarea persoanei suspectate sau acuzate. Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată atunci când sarcina probei este inversată de la organele de urmărire penală la apărare, fără a se aduce însă atingere competențelor ex officio ale instanței de stabilire a faptelor, independenței autorităților judiciare atunci când evaluează vinovăția persoanei suspectate sau acuzate și utilizării prezumțiilor de fapt și de drept privind răspunderea penală a persoanei suspectate sau acuzate. Aceste prezumții ar trebui să se încadreze în limite rezonabile, ținând seama de importanța mizei și menținând dreptul la apărare, iar mijloacele folosite ar trebui să fie rezonabil proporționale cu scopul legitim urmărit. Prezumțiile ar trebui să fie relative și, în orice caz, acestea ar trebui să fie utilizate numai cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat.

(23)

În diverse state membre, nu numai organele de urmărire penală, ci și judecătorii și instanțele competente au responsabilitatea de a căuta atât probe incriminatoare, cât și dezincriminatoare. Statele membre care nu au un sistem cu caracter contradictoriu ar trebui să-și poată menține sistemul actual, cu condiția ca acesta să respecte prezenta directivă și alte dispoziții relevante din dreptul Uniunii și cel internațional.

(24)

Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție și ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării.

(25)

Dreptul de a nu se autoincrimina reprezintă, de asemenea, un aspect important al prezumției de nevinovăție. Atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate și acuzate nu ar trebui să fie constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care ar putea să conducă la autoincriminare.

(26)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina ar trebui să se aplice aspectelor legate de infracțiunea pentru care este suspectată sau acuzată o persoană, și nu aspectelor ce țin, de exemplu, de identificarea persoanelor suspectate sau acuzate.

(27)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina presupune că autoritățile competente nu ar trebui să oblige persoanele suspectate sau acuzate să furnizeze informații împotriva voinței lor. Pentru a se stabili dacă a fost încălcat dreptul de a nu se autoincrimina sau dreptul de a păstra tăcerea, ar trebui să se țină seama de interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil în temeiul CEDO.

(28)

Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea sau a dreptului de a nu se autoincrimina nu ar trebui să fie utilizată împotriva persoanelor suspectate sau acuzate și nu ar trebui să fie considerată, prin ea însăși, ca dovadă că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale privind aprecierea probelor de către instanțe sau judecători, cu condiția respectării dreptului la apărare.

(29)

Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu ar trebui să împiedice strângerea, de către autoritățile competente, a probelor care pot fi obținute în mod legal de la persoana suspectată sau acuzată prin utilizarea unor măsuri de constrângere legală și care au o existență independentă de voința persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi materialele obținute în baza unui mandat, materialele în legătură cu care există o obligație legală de reținere și de prezentare la cerere sau probele de respirație, de sânge, de urină și de țesut în vederea efectuării testului ADN.

(30)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina nu ar trebui să împiedice statele membre să decidă, în cazul infracțiunilor minore, precum încălcările minore ale normelor rutiere, ca desfășurarea procedurilor sau anumite faze ale acesteia să poată avea loc în scris sau fără anchetarea persoanei suspectate sau acuzate de către autoritățile competente în legătură cu încălcarea în cauză, cu condiția ca acest lucru să fie în conformitate cu dreptul la un proces echitabil.

(31)

Statele membre ar trebui să ia în considerare luarea unor măsuri pentru a se asigura că, atunci când persoanelor suspectate sau acuzate li se furnizează informații cu privire la drepturile lor, în temeiul articolului 3 din Directiva 2012/13/UE, li se furnizează și informații privind dreptul de a nu se autoincrimina, în forma în care se aplică în dreptul intern în conformitate cu prezenta directivă.

(32)

Statele membre ar trebui să ia în considerare luarea unor măsuri pentru a se asigura că, atunci când persoanelor suspectate sau acuzate li se furnizează o notă privind drepturile în temeiul articolului 4 din Directiva 2012/13/UE, această notă conține și informații privind dreptul de a nu se autoincrimina, în forma în care se aplică în dreptul intern în conformitate cu prezenta directivă.

(33)

Dreptul la un proces echitabil este unul dintre principiile de bază ale unei societăți democratice. Dreptul persoanelor suspectate și acuzate de a fi prezente la proces se întemeiază pe dreptul menționat și ar trebui să fie asigurat în întreaga Uniune.

(34)

În cazul în care, din motive independente de voința lor, persoanele suspectate sau acuzate nu sunt în măsură să asiste la proces, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o nouă înfățișare pentru proces, în limita termenului prevăzut de dreptul intern.

(35)

Dreptul persoanelor suspectate și acuzate de a fi prezente la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoanele suspectate și acuzate ar trebui să aibă posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres sau tacit, dar neechivoc.

(36)

În anumite circumstanțe, ar trebui să fie posibilă pronunțarea unei hotărâri cu privire la vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate chiar dacă persoana în cauză nu este prezentă la proces. Acest lucru poate fi valabil atunci când persoana suspectată sau acuzată a fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării, însă, cu toate acestea, nu se prezintă. Informarea persoanei suspectate sau acuzate cu privire la proces ar trebui înțeleasă în sensul citării acesteia în persoană sau a informării oficiale a acesteia în alt mod asupra datei și locului în care urmează să se desfășoare procesul, astfel încât să fie în măsură să aibă cunoștință despre proces. Informarea persoanei suspectate sau acuzate cu privire la consecințele neprezentării ar trebui înțeleasă în special în sensul că aceasta a fost informată că ar putea fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.

(37)

De asemenea, ar trebui să fie posibilă desfășurarea unui proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția în absența persoanei suspectate sau acuzate dacă aceasta a fost informată cu privire la proces și a mandatat un avocat care a fost desemnat de către persoana respectivă sau de către stat pentru a o reprezenta la proces și care reprezintă persoana suspectată sau acuzată.

(38)

Atunci când se analizează în ce măsură modalitatea de furnizare a informațiilor este suficientă pentru a asigura înștiințarea persoanei cu privire la proces, o atenție specială ar trebui acordată, dacă este cazul, diligențelor depuse de autoritățile publice pentru a informa persoana interesată și diligențelor depuse de persoana respectivă pentru a primi informațiile care îi sunt adresate.

(39)

Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în absența persoanei suspectate sau acuzate, dar condițiile necesare pentru luarea unei hotărâri în lipsa acesteia nu au putut fi întrunite într-un caz concret, din cauză că persoana suspectată sau acuzată nu a putut fi localizată în pofida faptului că au fost depuse eforturi rezonabile în acest sens, de exemplu pentru că persoana respectivă a fugit sau se sustrage, ar trebui să existe totuși posibilitatea luării unei hotărâri în absența sa și a punerii în executare a hotărârii respective. În acest caz, statele membre ar trebui să asigure că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt reținute, ele ar trebui informate și cu privire la posibilitatea de a contesta hotărârea și la dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac. Aceste informații ar trebui transmise în scris. Informațiile pot fi transmise și verbal, cu condiția ca faptul că informațiile au fost transmise să fie înregistrat în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută de dreptul intern.

(40)

Autorităților competente din statele membre ar trebui să li se permită să excludă temporar de la proces o persoană suspectată sau acuzată, atunci când aceasta servește la buna desfășurare a procedurilor penale. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, atunci când o persoană suspectată sau acuzată tulbură ședința și trebuie să fie escortată afară din sala de judecată din ordinul judecătorului sau atunci când prezența persoanei suspectate sau acuzate împiedică audierea adecvată a unui martor.

(41)

Dreptul de a fi prezent la proces poate fi exercitat numai în cazul în care se desfășoară una sau mai multe ședințe. Aceasta înseamnă că dreptul de a fi prezent la proces nu se poate aplica în cazul în care normele naționale de procedură nu prevăd ținerea unei ședințe. Aceste norme naționale ar trebui să respecte carta și CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil. Acest lucru este valabil, de exemplu, dacă procedurile se desfășoară simplificat, în urma, exclusiv sau parțial, a unei proceduri scrise sau a unei proceduri în care nu este prevăzută nicio ședință.

(42)

Statele membre ar trebui să garanteze că, la punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește dreptul de a fi prezent la proces și dreptul la un nou proces, sunt luate în considerare nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile. În conformitate cu Recomandarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 privind garanțiile procedurale pentru persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (8), persoane suspectate sau acuzate vulnerabile ar trebui să fie considerate toate persoanele suspectate sau acuzate care nu sunt capabile să înțeleagă sau să participe efectiv la procesul penal din cauza vârstei, a stării lor mintale sau fizice sau oricăror dizabilități.

(43)

Copiii sunt vulnerabili și ar trebui să beneficieze de un nivel de protecție specific. În consecință, în privința câtorva dintre drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui instituite unele garanții procedurale specifice.

(44)

Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii. O cale de atac eficientă, care este disponibilă în cazul încălcării oricăror drepturi prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să aibă ca efect, în măsura în care este posibil, plasarea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

(45)

Atunci când apreciază declarațiile persoanelor suspectate sau acuzate sau probe obținute cu încălcarea dreptului acestora de a păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina, instanțele și judecătorii ar trebui să respecte dreptul la apărare și caracterul echitabil al procedurilor. Într-un astfel de context, ar trebui să fie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia admiterea declarațiilor obținute în urma torturii sau a altor rele tratamente, cu încălcarea articolului 3 din CEDO, ca probe pentru stabilirea faptelor relevante în cadrul procedurii penale, ar conferi întregii proceduri un caracter inechitabil. În conformitate cu Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, în cadrul procedurilor judiciare nu ar trebui să fie invocată nicio declarație despre care se stabilește că a fost făcută în urma torturii, cu excepția cazului în care este îndreptată împotriva unei persoane învinuite de tortură, ca probă că declarația a fost făcută.

(46)

Pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea prezentei directive, statele membre ar trebui să transmită Comisiei date disponibile referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta directivă. Astfel de date ar putea fi și înregistrările efectuate de către autoritățile de aplicare a legii și de cele judiciare cu privire la căile de atac la care s-a recurs în caz de încălcare a oricăruia dintre aspectele legate de prezumția de nevinovăție reglementate prin prezenta directivă sau de dreptul de a fi prezent la proces.

(47)

Prezenta directivă susține drepturile și principiile fundamentale recunoscute de cartă și de CEDO, inclusiv interzicerea torturii și a tratamentului inuman sau degradant, dreptul la libertate și securitate, respectarea vieții private și de familie, dreptul la integritatea persoanei, drepturile copilului, integrarea persoanelor cu dizabilități, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Ar trebui acordată atenție îndeosebi articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), potrivit căruia Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în cartă și conform căruia drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

(48)

Întrucât prezenta directivă instituie norme minime, statele membre ar trebui să poată extinde drepturile prevăzute în aceasta pentru a asigura un nivel de protecție mai ridicat. Nivelul de protecție stabilit de statele membre ar trebui să nu fie niciodată inferior standardelor prevăzute de cartă sau de CEDO, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

(49)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unor norme minime comune privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(50)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și aceasta nu li se aplică.

(51)

În conformitate cu articolele 1 și 2 ale Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL 1

OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă prevede norme minime comune cu privire la:

(a)

anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție în cadrul procedurilor penale;

(b)

dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică în toate fazele procedurilor penale, din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni până când hotărârea prin care se stabilește că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză rămâne definitivă.

CAPITOLUL 2

PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE

Articolul 3

Prezumția de nevinovăție

Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.

Articolul 4

Referirile publice la vinovăție

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare.

(2)   Statele membre se asigură că sunt disponibile măsuri corespunzătoare în cazul unei încălcări a obligației prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate, în conformitate cu prezenta directivă și, în special, cu articolul 10.

(3)   Obligația prevăzută la alineatul (1) de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate nu împiedică autoritățile publice să difuzeze informații în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.

Articolul 5

Prezentarea persoanelor suspectate și acuzate

(1)   Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate și acuzate nu sunt prezentate ca și cum ar fi vinovate, în fața instanței sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanțele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terțe persoane.

Articolul 6

Sarcina probei

(1)   Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate și acuzate revine organelor de urmărire penală. Prin aceasta nu se aduce atingere niciunei obligații a judecătorului sau a instanței competente de a căuta atât probe incriminatoare, cât și dezincriminatoare, și nici dreptului apărării de a prezenta probe în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(2)   Statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăție este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanța evaluează posibilitatea achitării persoanei respective.

Articolul 7

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracțiunea de săvârșirea căreia sunt suspectate sau acuzate.

(2)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina.

(3)   Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu împiedică autoritățile competente să strângă probe care pot fi obținute în mod legal prin utilizarea unor măsuri de constrângere prevăzute de lege și care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate.

(4)   Statele membre pot permite autorităților sale judiciare ca, la pronunțarea hotărârilor, să țină seama de atitudinea cooperantă a persoanelor suspectate și acuzate.

(5)   Exercitarea de către persoanele suspectate și acuzate a dreptului de a păstra tăcerea și a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva acestora și nu se consideră a fi o dovadă a săvârșirii infracțiunii respective de către acestea.

(6)   Prezentul articol nu împiedică statele membre să decidă ca, în cazul infracțiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia să se poată desfășura în scris sau fără interogarea persoanei suspectate sau acuzate de către autoritățile competente în legătură cu infracțiunea în cauză, cu condiția ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil.

CAPITOLUL 3

DREPTUL DE A FI PREZENT LA PROCES

Articolul 8

Dreptul de a fi prezent la proces

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente la propriul proces.

(2)   Statele membre pot să prevadă că un proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate poate avea loc în absența persoanei în cauză, cu condiția ca:

(a)

persoana suspectată sau acuzată să fi fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării; sau

(b)

persoana suspectată sau acuzată care a fost informată cu privire la proces să fie reprezentată de un avocat mandatat, care a fost numit fie de către persoana suspectată sau acuzată, fie de către stat.

(3)   O hotărâre luată în conformitate cu alineatul (2) poate fi pusă în executare împotriva persoanei suspectate sau acuzate în cauză.

(4)   Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în lipsa persoanelor suspectate sau acuzate, dar condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol nu pot fi îndeplinite din cauză că suspectul sau inculpatul nu poate fi localizat, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre pot să prevadă că o hotărâre poate fi totuși luată și pusă în executare. În acest caz, statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt prinse, ele sunt informate și despre posibilitatea de a contesta hotărârea și despre dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac, în conformitate cu articolul 9.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale conform cărora judecătorul sau instanța competentă poate să excludă temporar o persoană suspectată sau acuzată de la proces, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor penale, cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale care prevăd desfășurarea în scris a procedurilor sau a anumitor faze ale acestora, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil.

Articolul 9

Dreptul la un nou proces

Statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate nu au fost prezente la procesul lor și condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) nu au fost îndeplinite, persoanele în cauză au dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care permite reexaminarea pe fond a cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, și care ar putea duce la anularea hotărârii inițiale. În acest sens, statele membre se asigură că persoanele în cauză suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente, de a participa efectiv, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern, și de a-și exercita dreptul la apărare.

CAPITOLUL 4

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 10

Căi de atac

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate dispun de o cale de atac eficientă în cazul în care drepturile lor prevăzute în prezenta directivă sunt încălcate.

(2)   Fără a aduce atingere normelor și sistemelor naționale privind admisibilitatea probelor, statele membre se asigură că, atunci când se apreciază declarațiile făcute de persoane suspectate sau acuzate sau probele obținute cu încălcarea dreptului acestora de a păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina, dreptul la apărare și caracterul echitabil al procedurilor sunt respectate.

Articolul 11

Colectarea datelor

Până la 1 aprilie 2020 și, ulterior, la fiecare trei ani, statele membre transmit Comisiei datele disponibile privind modul în care au fost exercitate drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 12

Raportul

Până la 1 aprilie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 13

Menținerea nivelului de protecție

Nicio dispoziție din prezenta directivă nu se interpretează ca reprezentând o derogare sau o limitare a vreunui drept sau garanție procedurală asigurate potrivit cartei, CEDO sau altor dispoziții relevante din dreptul internațional sau din dreptul oricărui stat membru care prevede un nivel mai ridicat de protecție.

Articolul 14

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2018. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la acestea.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

31 COMMENTS

  1. Binențeles că procurorii DNA și-au câștigat “respectul” cetățenilor prin umilirea oamenilor politici suspectați pentru fapte de corupție.
    Doamna Laura Codruța Kovesi nu a simțit nevoia să-și ceară scuze printr-un comunicat de presă pentru că dl Dan Radu Rușanu a fost încătușat, arestat preventiv și apoi achitat pe motiv că fapta nu există.

    • Da si domnul Morar omul lui Băsescu dictachiorul s-a întâlnit cu Ciordache șefu comisiei sa o darame pe cruela Kovesi care a îndrăznit să le pună cătușe marilor infractori! Bine fac…asta da cooperare între puterile statului!

      • stimata doamna,
        prezumtia de nevinovatie mai exista in Romania?
        sincera sa fiu nu inteleg cum dl Morar si dl Iordache ar putea “sa o darame” pe doamna Laura Codrura Kovesi?
        daca facem apel la actuala legislatie putem constata ca doar dl Presedinte Iohannis poate semna decretul de revocare din functie a doamnei Procuror sef DNA.
        constat ca este mult mai usor sa facem acuzatii decat sa dezbatem rational deficientele sistemului judiciar.
        din pacate, doamna Kovesi putea sa se delimiteze de procurorii care au adus mari prejudicii acestui sistem: Negulescu, Papici, etc.
        da, actuala majoritate parlamentara PSD si ALDE l-au reevaluat pe dl Daniel Morar. / dl Iordache a uitat ca in mandatul dl Morar de Procuror sef DNA cetatenii care au votat la Referendum pentru demiterea dl Basescu au fost anchetati de procurorii DNA.
        dosarul Referendumului a fost deschis tot in mandatul dl Morar. / psd-istii spun ca dosarul Referendumului este un dosar politic dar nu au nici o problema sa se intalneasca cu dl Morar.
        actuala majoritate parlamentara isi cauta parteneri in acest razboi / cred ca dl Morar trebuie sa explice opiniei publice scopul acestei intalniri ( dupa umila mea informare dl Morar este Judecator la CCR).
        binenteles ca moralitatea nu se aplica in aceste vremuri dar nimeni nu-l poate condamna public pentru ca si doamna Kovesi a fost in sufrageria dl Oprea.
        din pacate, magistratii nu stiu sa-si respecte statutul profesional.

        • Doamna pe Dragnea nu l-au condamnat procurorii…l-a condamnat un complet de judecata format din judecători conform legislației românești. Nu mai susțineți aberatii ale infractorilor. Atunci toate dosarele politicienilor sunt dosare politice. Doamne iarta-ma ce puteti susține! In acceptiunea dumneavoastra este normal ca omul dictatorului sa se întâlnească cu omul condamnatului Dragnea? Exact acum cand CCR va fi solicitată sa se exprime asupra legilor justiției? Politicienii nu au voie să se întâlnească la restaurante in vazul tuturor cu reprezentantii CCR

  2. De ce te afecteaza pe tine modificarile Codului de procedura penala? #3
    Gigel este un functionar care ia mita la eliberarea fiecarui document. Gigel stie ca oricine vine la ghiseul lui are mare nevoie de actele emise si nu se ingrijoreaza ca nu va avea in continuare bani suplimentari.
    Pentru ca Gigel nu e prost nu ia mita cu martori de fata. Gigel a aflat ca prin modificarile Codului de procedura penala ceea ce spune denuntatorul nu mai este asa important asa ca nu ii este foarte frica nici daca vreun cetatean s-ar duce sa povesteasca.
    Gigel mai stie si ca va fi anuntat rapid daca exista o investigatie deoarece procurorii au acum obligatia sa il faca suspect imediat ce ii cunosc numele ca altfel vor munci degeaba.
    Pana acum Gigel putea fi adus la instanta sau parchet fara sa fie citat inainte si se putea evita situatia in care Gigel pleaca in Maldive pana se prescrie fapta. Acum, pentru ca el comite “doar” niste infractiuni de coruptie magistratii trebuie sa il citeze si Gigel are timp sa faca ce vrea el.
    Pe Gigel nici nu il mai poate aresta nimeni deoarece el nu fuge, nu distruge probe (doar isi cumpara diverse cu banii din mita) iar noile legi considera din start ca Gigel nu este asa periculos pentru societate incat sa poata fi arestat.
    Cum Gigel nu e prost nu isi loveste mituitorii pentru a le lua banii (atunci ar fi arestat) doar ii pune in situatia de a nu avea alta varianta de a obtine actele necesare.
    Gigel isi continua activitatea si ia mita de 10, 100, 500 de ori intr-o luna, in functie de cati cetateni se prezinta la ghiseu. Are o masina faina si cauta last minute pentru Bora Bora ca pana se termina ancheta si judecata se pot intampla multe. Poate se modifica si Codul penal si mita o sa fie contraventie.
    Tu de cate ori te intalnesti cu replici ale lui Gigel?

    Procuroarea care vrea sa ajute Romania si sa il puna la racoare pe Dragnea. Multumim.

    • De 15 ani de cand exista DNA, Gigel nu a patit nimic. Eu ma asteptam ca dupa 15 ani de DNA (directie special dedicata combaterii coruptiei) Romania sa fie cea mai putin corupta tara din Europa. Ca si cum facem o directie speciala anti-viol si dupa 15 ani, Romania e pe primul loc in Europa la violuri !?!?!?
      In multe cazuri, procurorii nu sunt in stare sa dovedeasca vinovatia cuiva chiar incalcand drepturi la aparare. Aici apar abuzuri. Drepturile ii incurca pe procurori. In mod normal, ar trebui sa se dovedeasca vinovatia cuiva respectandu-i-se toate drepturile. Abia atunci devine cu adevarat infractor. Asta e de fapt lumea civilizata in care noi nu suntem si mai avem mult pana sa ajungem.

    • Si marmota invelea ciocolata in staniol:))))
      (Apreciez, totusi, ca te-ai straduit, c-ai incercat cu multe cuvinte; bravo ! La esenta, insa, e ca-n Poiana lui Iocan : iesea sau nu regele cu plugul pe lotul de-l are ?! Aceasta-i intrebarea !

  3. Degeaba scriu astia din UE directive,se gasesc ai nostrii sa introduca articole in favoarea lor pentru a putea continua raului in tara asta. Nu se lasa ei asa rapid de nemernicii. Vedem cu totii ca se plang de orice cade in defavoarea lor,dar,pe din dos le da destule facilitati si fonduri. Daca e sa ii faulteze pe politicieni….mult succes dar nu doar pe ei,trebuiesc luati incepand cu tot ce este birouri,sefi,medici,notari,avocati,judecatori si nu in ultimul rand politistii si procurorii. Sunt multi din aceste categorii pe aceeasi palma,ca un clinci in care daca ai de solutionat o problema,adio!

  4. Sa ne spuneti si unde la ce articol se regasesc amendamentele Iordache-Nicolicea sau dezincriminarea marturiei mincinoase pentru a fi salvat Tariceanu !

    Ba mai mult, unele dintre amendamentele aduse de PSD incalca alin. (18) dreptul la informatii de interse public si (19) dreptul la libera exprimare a presei iar conform alin. (46) si (47) ar fi trebuit sa informeze UE, Comisia de la Venetia si CEDO, lucru pe care nu l-au facut mergand pe “procedura de urgenta” !

    • Amendamentele lui Iordache si Nicolicea se regasesc in Directiva lui Dragnea. Aia bate la cur orice comisie europeana.

  5. Oare a citit si Iordache directiva aia? Ma indoiesc ca ar cunoaste atatea cuvinte.
    Au ajuns penalii si muncitorii cu 4 clase sa faca legi pentru tara. Cand o mai vad si pe Cataniciu ce importanta isi da, ma apuca greata. Se face ca a uitat ca ocupa ilegal scaunul de parlamentar. Dar a avut grija Iordache sa dea o lege si pentru ea, sa o albeasca.

    • Iordache nu e parlamentul, e doar unul din niste sute; asa ca nu da legi, de capu’ lui !
      Daca infractorii se ajuta intre ei, cum zice Carmen, prostii par sa fie si mai solidari : dau like-uri, scriu apreciativ..
      Nu c-ar fi cazul de fata:)))

  6. Dl.Radu Tudor,am citit si am cateva nelamuriri.
    Sunt foarte de acord ca prezumtia de nevinovatie sa primeze pana la sfarsitul procesului,pana cand se va da o sentinta definitiva.Sunt perfect de acord cu faptul ca este interzis ca autoritatile ,adica magistratii sa nu iasa public cu informatii sau cu declaratii ce ar influenta sentita, ex : justitie televizata.Bun, dar ce ne facem cu avocatii.Daca un magistrat trebuie sa se abtina de ce nu ar fi acceasi lege si ptr avocati. Arena disputelor trebuie sa fie sala de judecata , nu televiziunea sau piata publica.Sa dam un ex., doamna Vasii are dreptul sa vina sa comenteze vrute si nevrute la TV si sa se vaicareasca despre dosarele pe care le are si despre clientii ei, dar procurorul sau judecatorul trebuie sa taca.Vi se pare corect, ca avocatul sa faca justitie televizata si magistratul nu?Mie nu.
    Daca domnii parlamentari vor sa faca un lucru bun sa introduca :unanimitatea .Sistemul anglo-saxon merge pe jurati.Judecatorul este arbitrul iar juratii dau un verdict.Verdictul este dat in unanimitate, si nu la scor.
    Daca ar da o lege prin care ,judecatorii unui complet de 3 sau 5 ar fi obligati sa ia un verdict in unanimitate , n-ar mai exista dubii in privinta sentintei.Ce parere aveti daca unanimitatea s-ar introduce la Curtea Constitutionala?Toti cei 9 judecatori trebuie sa ia o decizie in unanimitate.Ar disparea acel partizanat politic, nimeni n-ar mai acuza ca x judecator a tras ptr partidul Y, sau ca z a semnat sau n-a semnat erata.Exact ca-n filmul “12 oameni furiosi ”

    PS.Tin sa precizez ca n-am studii juridice,iar argumentele p[e care le-am enumerat vin din ce am citit si ce am vizualizat.

    • Nici in SUA nici in UK nu toate procesele au jurati …
      Doar cele de la curtea suprema au jurati si in general cele de omor sau infractiuni grave …
      In rest 1 judecator sau complet de 3 judecatori cel putin in Marea Britanie

    • Hai mai mioriticule doar procurorii trebuie reduși la tăcere in rest toate televiziunile demonizează procurorii, avocații pot face orice pentru apărarea infractorului iese talmeș balmeș mediatic…asta este schimbarea de care au nevoie hotii parlamentari cu televiziuni in spate!

  7. Asta cu suspectul e informat imediat ca a primit calitatea de suspect poate fii usor demontata …
    Exemplu in UK politia urmarea 3 suspecti de origine araba dar britanici de cateva luni , care faceau parte dintr-o retea de droguri …
    Evident ei nu au fost notificati , ci Politia urmarea INFRACTIUNEA de trafic de droguri si nu infractorii …
    Evident fizic erau urmariti suspectii
    Si uite voila cum a driblat codul de procedura penala care vrea sa il modifice si PSD

  8. Nenorocirea e ca oamenii prefera linșajul ca “procedura” penală, lucru perfect înțeles de către “justiția” din România și folosit exemplar de capetele “luminate” din procuratura naționala, in special in cazurile de corupție la nivel înalt unde, după chiar spusa “luminatului” Johannis, prezumția de nevinovăție “nu funcționează”. Dacă cineva ar sta sa se gândească puțin, fie și printre Propagandiștii afiliați Mișcării #rezist, la imaginea, absolut aberanta, promovată de protestatarii “pașnici” care agita steagul UE la linșajele publice ale parlamentarilor PSD, de exemplu (vezi episodul cu mașinile blocate la ieșirea din parlament) poate ca discursurile aberante ale perechii Lazar-Kovesi ar fi luate drept ceea ce sunt: niște încălcări grosolane ale directivelor UE, care deservesc Uniunea in loc s-o promoveze. Pe de alta parte, linșajul e foarte popular, încă, in SUA, chiar dacă sistemul judiciar are pârghii puternice pentru a-l stăvili; acolo, presa se însărcineaza sa “linșeze”(vezi campania contra “hărțuitorilor sexuali” care face victime săptămânal, cu oameni dați afara din slujbe, fără drept la replica, pt o privire “lascivă” aruncată acum 30 de ani unei colege sau o gluma cazona) de unde și războiul lui Trump cu marile trusturi. Mana cereasca pt “justiția” romana care de la Washington își ia lumina in prezent! Și, paradoxal, mâna cereasca pt presa independența, cu adevărat, din România, pentru ca-i permite sa se construiască drept alternativa la linșajul exercitat de propaganda. Revenind la directiva europeană publicată de dl Radu Tudor: bravo pt curaj și consecventa jurnalistului, dar nu cred ca apetitul pentru linșaj va scădea in urma publicării documentului. La ora asta, Chichirau conduce campania pro-UE și pro-SUA, cu susținerea, nici măcar discreta, a președintelui Johannis și-a “opoziției” unita sub (fesul lui) Cioloș deci, linșajul triumfa!

    • PS. TRUMP are ce merita, ca unul dintre cei mai eficienti promotori ai linșajului exercitat prin intermediul presei. Nu murim de grija lui.

    • La vremea lui, Lapusneanu avea alibi pentru aia cu Motoc : asa erau vremurile, nu aveau plaiesii informare.
      La vremurile astea, insa, urmasul plaiesului are si un bob de cultura, si informare, cat cuprinde netu’. Manifestarea e, insa, cam aceeasi. O fi involutie, scade inteligenta invers proportional cu cresterea populatiei ?

  9. România e cu un pas în afara Uniunii Europene.
    Poate vi se pare că exagerez, dar este singura concluzie a întâlnirii de lucru organizată de Ministrul pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, cu șefii misiunilor diplomatice din statele UE, în contextul preluarii președinției Uniunii Europene de către România în 2019.

    Cristina Pruna

    Ce Zici de asta domnule Radu Tudor ?

    • Dacă nu comentează domnul Tudor intalnirea dintre Morar și Iordache dintre omul dictatorului și omul condamnatului, atunci ce mai vrei?

    • Ai numai mentori ilustrii, bre : Danilet, Pruna…
      Vezi ca Danilet avea un blog, poate incerci si p-acolo, o pupatura, ceva. Eu am intrat, acu’ cativa ani, dar am iesit repede : era neaerisit, putzea a bassism:))

  10. Luni, între orele 12-13, judecătorii și procurorii din județele Cluj, Salaj, Maramureș, Bistrița vor ieși în fața tribunalelor, îmbrăcați în robe! Ei vor protesta împotriva modificărilor aduse la legile justiției și a codurilor penal și de procedura penala. Sperăm că la fel vor proceda magistrați din celelalte județe ale țării.
    Magistrații români nu vor accepta nepăsători ca Parlamentul să dezbată legi date în favoarea infractorilor. Este o rușine ceea ce se întâmplă. Legile nu se fac pentru anumite persoane.

    Cristi Danilet

    Ce zici de asta domnule Radu Tudor ?

    • Robele le aduc de la ei d-acasa !? Ca legea cica ii cam opreste sa le poarte in afara salii de judecata; dar poate muta si sala aia in strada, ca, se vede, strada accepta multe…
      Oricum, daca l-ai pus pe karatist in text, ai lamurit problema, n-are nimeni ce sa-ti mai raspunda nimeni, te-a lamurit ala, karaoche-gen:)))

  11. -Alo, bună ziua, de la poliție vă sunăm, deranjăm?
    -Nu, spuneți vă rog!
    -Știți…sunteți cercetat pentru trafic de droguri…
    -Da, știu, am fost anunțat încă de când m-a reclamat bulangiul ăla. Abia aștept să audiați toți martorii, vreau să asist și eu la audieri, să-i văd și eu care sunt ăia, să le trimit niște bezele în timp ce declară…da-le-aș…
    -Noi v-am sunat să vă spunem că am dori să facem o percheziție domiciliară. Bănuim că vă așteptați la asta. Mâine sunteți acasă?
    – Păi după ce am fost anunțat că se face o investigație, normal că mă așteptam să vină mascații, că doar nu-l așteptam pe Moș Gerilă cu renii. Totuși, mâine am ceva treabă, nu puteți să ajungeți poimâine?
    -Bine, atunci venim poimâine.
    -De fapt veniți răspoimâine, că mai am câteva lucrușoare de aruncat și n-am timp mâine.
    -Bine. Rămâne pe răspoimâine?
    -Da, dar nu veniți și voi chiar la 6. Sunt puțin obo și plicti. Haideți pe la un 10.
    -Ok. O zi bună!
    -Auziți? Vedeți că las ușile deschise, să nu mai dea băieții ăia negri cu berbecul, că acum un an, când erau legile ălea tâmpite de veneați prin surprindere, mi-au dat de mi-au scos ușa cu tot cu toc.

    ce zici ?

    • Ca esti caz clinic. Poate cu sperante, dar tratarea e urgent necesara:)))
      Doar o parere… mai pot fi si altele…
      (Voci auzi !? Halatu’ ai aflat cat costa ?! Mai incearca, poate gasesti dincolo mai ieftin:))

  12. E o adevarata arta sa faci aceasta directiva un mod de protectie excesiva a infractorilor romani si de ne- protectie a victimelor.
    Noroc ca mai exista CCR si CEDO.

Leave a Reply