Evolutiile foarte dubioase de la Bucuresti in legatura cu proiectele privind independenta energetica, exploatarea gazelor din Marea Neagra, evolutia lenta privind BRUA, sabotajele din Parlament si relatia sulfuroasa a conducerii PSD cu Viktor Orban (matrioska putinista din PPE, UE si NATO) au permis unui individ de la Budapesta sa-si expuna la Bucuresti jignirile si aberatiile. Cine-i invita pe acesti maimutoi sovietici in Romania? Cine risca viitorul marilor proiecte energetice romanesti si europene prin jocuri cu astfel de matriosti?! Cine cheama la Bucuresti pe seful diplomatiei maghiare fara ca Ministerul Afacerilor Externe sa stie despre ce este vorba si sa faca agenda, in mod legal?
Voi investiga serios, nu e prima oara cand trag un semnal de alarma in acest sens.
Relatare Hotnews :
- (Nota: Potrivit informațiilor HotNews.ro, reprezentanții Transgaz ar fi aflat doar cu o zi înainte că partenerul său ungar ar urma să organizeze o conferință de presă la București. Către jurnaliști, invitația ar fi fost transmisă în urmă cu aproape o săptămână)
Mai amintim că în urma unei licitații organizate în decembrie, capacitatea de transport al gazelor prin BRUA a fost rezervată de către două companii din Ungaria, până în anul 2037.
Prima provocare: Șeful FGSZ spune că producția din Marea Neagră va ajunge în Ungaria, iar de acolo în Slovacia și indirect către Austria. Mai spune că transportul va fi disponibil și către Ucraina, Serbia sau Croația. Practic, mesajul este că centrul de distribuție al gazelor românești se află în Ungaria.
Însă, aceste declarații intră în contradicție cu intențiile din ultima perioadă ale operatorilor din Marea Neagră de a livra gazele către Ucraina și Bulgaria, nu și în Ungaria. Operatorii ar urma să utilizeze conductele de tranzit deja existente Isaccea (la granița cu Ucraina)- Negru Vodă (la granița cu Bulgaria). Sunt trei conducte de tranzit: una cu o capacitate de 8 miliarde de metri cubi pe an, iar celelalte două cu capacități de 10 miliarde metri cubi pe an. În Marea Neagră s-ar afla rezerve de circa 200 de miliarde metri cubi de gaze, putând fi extrase 6-7 miliarde metri cubi pe an sau chiar mai mult.
Conductele de tranzit ar reprezenta cea mai ușoară și mai ieftină rută pentru exportul gazelor naturale românești către Ucraina și în continuare spre piețele din Europa Centrală, deoarece se află foarte aproape de coasta Mării Negre, potrivit unei analize a ICIS.
Șeful FGSZ susține, în schimb, că livrarea gazelor prin conductele de tranzit către nord (Ucraina) și sud (Bulgaria) nu ar fi fezabilă.
A doua provocare: Kristof Terhes a afirmat pe un ton ironic că România nu are capacitatea de a consuma gazele din Marea Neagră, deoarece nu are industrie, nu are petrochimie, iar populația este racordată la rețea doar în proporție de 30-35%, spre deosebire de 95% din locuitorii Ungariei. “Nu aveţi petrochimie, nu puteţi folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?“, a afirmat ironic șeful FGSZ.
România ar putea însă să folosească o parte din surplusul de gaze care va fi produs în România exact pentru relansarea industriei chimice și petrochimice. Recent, OMV chiar a anunțat că va relua producția petrochimică.
A treia provocare: Șeful FGSZ a spus că Ungaria a făcut “o mare” favoare României prin faptul că oprește BRUA pe teritoriul său și nu-l duce până în Austria. Întrebat de ce s-a răzgândit Ungaria în privința proiectului BRUA, Kristof Terhes a răspuns pe un ton iritat că de fapt are de câștigat “producătorul vostru”. “Ce înseamnă că ne-am răzgândit? Că am pus un dop între România şi Ungaria în conductă şi nu lăsăm gazul să treacă şi pierdeţi venituri? Ce am schimbat sunt beneficiile pentru voi, pentru că producătorul vostru ar urma să folosească mai puţini bani în România, pentru că nu trebuie să mai cheltuiască alt miliard de dolari pe o conductă nouă, din moment ce există infrastructură deja acolo. V-am făcut o mare favoare. V-am dat un miliard de dolari americani.(…)Se pare că nu înţelegeţi cum funcţionează aceste lucruri“, s-a adresat șeful FGSZ, pe un ton sfidător, jurnaliștilor.
Acesta susține că o conductă până în Austria ar fi fost o “infrastructură redundantă”, care ar fi însemnat investiții de 1 miliard de dolari. Practic, Ungaria ar fi trebuit să construiască o conductă de 300 de kilometri pe teritoriul său, ca BRUA să ajungă până în Austria. Reprezentanții FGSZ susțin că este de preferat să fie folosită infrastructura pe care o au deja și să se interconecteze cu Slovacia și alte state vecine, fără să construiască noi conducte. Ar fi necesare doar investiții mici pentru interconectarea cu Slovacia. Practic, să devieze traseul BRUA prin Slovacia către Austria. Șeful FGSZ mai susține că existând această variantă, Exxon va lua mai ușor decizia finală de a investi în Marea Neagră.
Însă, pentru producătorii din Marea Neagră nu este deloc o favoare, așa cum susține șeful FGSZ, ci dimpotrivă. Cu cât traseul unei conducte este mai lung, cu atât taxele de tranzit sunt mai mari. Pentru gazele care ar ajunge în Austria, ar trebui plătite taxe de tranzit suplimentare, fapt care s-ar reflecta în preț, iar acesta nu ar mai fi competitiv. Această idee a fost exprimată recent și de Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei. “De ce spun că nu mă bucură această opțiune? Această opțiune este una mai costisitoare, pentru că mai intri într-un alt sistem național de transport, nu are un impact direct pe România, dar are un impact asupra operatorilor care produc în România. Adică, dacă gazul la Baumgarten este 80 euro/mia de metri cubi, să zicem că direct prin Ungaria-Austria, costurile de transport să zicem că ar fi de 10 euro. Atunci, compania care produce în România o să-l vândă cu diferența între 80 euro și costurile de transport, la care să mai accepți un discount pentru traderul care cumpără. Să zicem că-l vinzi cu 69 euro, dai traderului un euro, mai dai zece euro costurile de transport. Dacă se duce prin Slovacia, probabil nu o să mai fie 10 euro, ci 11 euro, 11,5 euro și atunci nu o să-l mai poți vinde cu 69, ci cu 68 sau 67,5 euro mia de metri cubi“, a declarat Răzvan Nicolescu într-un interviu pentru HotNews.ro.
Fapte certe: Transgaz a demarat la începutul lunii iunie construcția conductei BRUA pe teritoriul României. Proiectul BRUA – Faza 1 presupune construcţia conductei de transport gaze naturale Podişor-Recaş, în lungime de 479 km. La finalizarea fazei I a proiectului BRUA se va asigura fluxul bidirecțional de gaze naturale spre: Bulgaria prin interconectorul Giurgiu – Ruse (1,5 miliarde metri cubi/an) și Ungaria prin interconectorul Horia – Csanadpalota (1,75 miliarde Smc/an). Valoarea totală estimată pentru Faza I este de 478,6 milioane euro, din care doar 180 milioane de euro reprezintă finanțare europeană nerambursabilă. Restul sumei trebuie acoperită din împrumuturi sau surse proprii. La o capacitate de 1,75 miliarde Smc/an, BRUA va fi o conductă de tranzit pentru gazele care vor proveni din Grecia și care vor traversa Bulgaria.
“În plus, trebuie să se exercite presiuni internaţionale pentru a se asigura construirea unor terminale LNG în Europa Centrală”, a mai spus ministrul de externe ungar.
Szijjarto se află în capitala SUA unde s-a întâlnit cu ministrul american al energiei Rick Perry şi cu reprezentanţi ai principalei companii de energie şi unde a avut un discurs la conferinţa World Gas.
Furnizarea energiei în Europa Centrală este o problemă de securitate şi ea va fi tratată în mod adecvat numai dacă dezvoltarea infrastructurilor necesare este realizată cu ajutorul finanţării de la Uniunea Europeană sau SUA, a mai declarat miercuri, la Washington, ministrul de externe ungar Peter Szijjarto, citat de MTI, potrivit Agerpres.
Potrivit oficialului ungar, securitatea energetică a Europei Centrale şi nevoia acestei regiuni de a se pune capăt unei dependenţe de un singur furnizor reprezintă probleme recurente în rândul principalilor actori politici globali, dar lipsesc investiţiile în infrastructură finanţate de UE sau Statele Unite care ar face posibil acest lucru, a spus şeful diplomaţiei ungare.
“Până când SUA sau Uniunea Europeană vor furniza finanţare pentru dezvoltarea infrastructurilor energetice majore central-europene, perspectivele ca ţările central-europene să importe gaz din SUA sau din altă parte a lumii vor rămâne un doar un vis. Iată de ce este important să se pună capăt folosirii dublului limbaj şi dublelor standarde”, a adăugat Szijjarto.
El a estimat că a sosit timpul pentru se exercita presiuni internaţionale sporite asupra ţărilor din regiune care îşi încalcă angajamentele, astfel încât să se asigure reversibilității fluxurilor de gaz prin interconectoarele lor, oficialul ungar dând ca exemple România şi Croaţia.