Congressman american : România face parte din noua coloană vertebrală a NATO. Să ne mutăm bazele permanente pe Flancul Estic

Congressmanul american republican Mike Rogers, președintele Comitetului pentru Forțele Armate din Congres, a publicat in revista Foreign Policy o analiza in care pledeaza pentru ca SUA sa intareasca militar Flancul Estic al NATO. Romania este mentionata explicit .

NATO’s Got a New Backbone

NATO are o nouă coloană vertebrală

Este timpul ca Statele Unite să acorde prioritate membrilor Alianței care înțeleg amenințarea rusă și o iau în serios.

Alianța NATO este mai relevantă decât oricând, dar amenințările cu care se confruntă coaliția sunt destul de diferite față de momentul înființării acesteia. Cu toate acestea, cele mai puternice și de succes alianțe sunt cele care se pot adapta schimbărilor și, după 14 luni de sprijinire a Ucrainei în războiul său împotriva invaziei brutale a Rusiei, este clar că o realiniere majoră este în curs.

Coloana vertebrală a NATO, odată centrată în Paris și Berlin, se deplasează spre Est și se întinde acum de la Helsinki până la Marea Neagră. Națiunile est-europene – și anume, Polonia, România, Finlanda și statele baltice – înțeleg mai acut decât vecinii lor occidentali amenințarea pe care o reprezintă Rusia și imperativul soluției colective în fața ei.

De exemplu, poate că nicio țară europeană nu s-a angajat și a sacrificat mai mult pentru a face față provocării impuse de Rusia decât Polonia – o națiune de doar 37 de milioane, aproape jumătate din populația aliatului său, Germania.

În ciuda dimensiunii relative a Poloniei, există planuri de a dubla dimensiunea armatei poloneze, aducând-o la 300.000 de soldați, ceea ce o va face, de departe, cea mai mare din Europa.

Deși cifrele nu reprezintă totul, Polonia și țările baltice se numără printre doar câteva state NATO care și-au îndeplinit în mod constant angajamentul luat în 2006 de toți membrii Alianței de a cheltui cel puțin 2% din PIB-ul lor pentru apărare și de a investi 20% din bugetele lor de apărare în echipamente majore pentru a asigura capacitatea militară a NATO.

Depășind aceste angajamente, în martie 2022, guvernul polonez a adoptat o legislație care obligă țara să cheltuiască 3% din PIB-ul său pentru apărare începând cu acest an, urmată recent de planuri de a angaja mai mult de 4% din PIB-ul său pentru apărare – depășind cu mult angajamentele bugetare ale altor state aliate, inclusiv țări precum Canada și Germania.

Ministrul polonez al Apărării, Mariusz Blaszczak, a întărit această strategie, explicând: „Atacul criminal comis de Federația Rusă, care vizează Ucraina și caracterul imprevizibil al [președintele rus Vladimir] Putin înseamnă că trebuie să accelerăm și mai mult modernizarea echipamentelor.”

Din poziția mea în Comitetul pentru Forțele Armate a Camerei Reprezentanților, am lucrat pentru a accelera eforturile aliatului nostru ferm de a întări Flancul Estic al NATO, inclusiv făcând presiuni asupra administrației Biden să accelereze transferul tancurilor M1A2 Abrams, pe care Polonia le-a cerut pentru a ajuta la descurajarea și, dacă necesar, a respinge o forță de invazie rusă.

Coproducția industrială SUA-Polonia pentru rachete antitanc și alte sisteme precum HIMARS ar trebui, de asemenea, stimulată și accelerată acolo unde este posibil. Această coproducție va contribui la atenuarea problemelor actuale ale lanțului de aprovizionare și a deficitelor de muncitori și va contribui la completarea mai rapidă a stocurilor europene de muniții.

Există, de asemenea, un impuls chiar acum, pe care îl susțin pe deplin, de a îmbunătăți site-urile noastre Aegis Ashore din Polonia și România pentru a permite urmărirea rachetelor rusești de croazieră, balistice și hipersonice care amenință NATO.

De asemenea, trebuie menționat că Statele Unite beneficiază de investițiile aliaților săi în apărare. Banii cheltuiți pentru Ucraina de Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit al Marii Britanii și România ajută de fapt la remedierea sistemelor noastre prin extinderea producției, angajarea de noi muncitori și standardizarea armamentului NATO departe de sistemele moștenite sovietice – făcând ca Armata SUA și întreaga Alianţă să fie mai pregătită pentru orice luptă viitoare.

În plus, și poate cel mai important, Congresul SUA a dat Departamentului de Apărare autoritatea de a efectua achiziții multianuale de muniții cheie, ceea ce va permite achiziționarea de articole pe mai mulți ani, nu anual. Această mișcare va spori predictibilitatea, va reduce costurile și va ajuta să ne asigurăm că armata americană este capabilă să-și mențină propriile cerințe de pregătire și că ne putem continua sprijinul pentru Ucraina, Taiwan și alți aliați și parteneri. De asemenea, sunt în desfășurare discuții între Polonia și Regatul Unit pentru a construi o mare fabrică de arme în Polonia – un pas important pentru a face apărarea europeană mai autonomă.

Când anumite țări vor face față amenințării, așa cum a făcut Polonia, Statele Unite ar trebui să ia notă și să își reorienteze parteneriatele în cadrul alianței către cei ale căror comportamente sunt cel mai aliniate cu obiectivele sale strategice. De aceea, am fost mulțumit când s-a anunțat că va fi înființat un cartier general permanent al Corpului V al Armatei SUA în Polonia. Acesta, împreună cu instalațiile de apărare antirachetă Aegis Ashore din Polonia și România, este un exemplu al angajamentului durabil al Statelor Unite de a-și proteja aliații din Europa de Est. Aceste mișcări vor face NATO mai sigură pe termen scurt și vor împiedica Rusia de la alte agresiuni pe termen lung.

Cu toate acestea, trebuie făcut mai mult pentru a stimula poziția de apărare a alianței noastre și pentru a descuraja amenințările comune cu care ne confruntăm. În primul rând, a sosit momentul să transferăm actualele forțe americane din Europa către țările care investesc cel mai mult în propria lor securitate. În est, în țările care înțeleg cu adevărat amenințarea rusă, trupele noastre vor fi cele mai utile și vor avea cel mai mare impact asupra descurajării.

De aceea am inclus Secțiunea 1075 în Actul de Autorizare a Apărării Naționale din acest an fiscal – pentru a forța Pentagonul să examineze mutarea forțelor americane din „Vechea Europă” și în „Noua Europă”.

În continuare, liderii de la Washington trebuie să recunoască faptul că Actul fondator NATO-Rusia a fost efectiv ucis de războiul în curs al Rusiei. Semnat în 1997, acest acord a urmărit să construiască încredere și cooperare între cele două părți, dar având în vedere că Putin a lansat cel mai mare război terestru din Europa de la al Doilea Război Mondial, angajamentul politic al acestui acord nu ar trebui să mai constrângă mișcările trupelor americane și să se bazeze în Europa de Est, așa cum a făcut-o în ultimul sfert de secol.

Alianța ar trebui să acționeze la unison și să declare oficial decesul actului la următorul summit al NATO de la Vilnius, Lituania, iar Congresul ar trebui să își susțină acest demers.

Pentru a menține solvabilitatea Alianței, liderii trebuie să fie orientați spre viitor și să se pregătească să contracareze nu numai amenințarea actuală a Rusiei, ci și pe cea a Chinei, pe care Secretarul American al apărării, Lloyd Austin, a definit-o ca fiind o provocare pe termen lung.

Având în vedere acest lucru, Statele Unite ar trebui să afirme public că următorul Secretar General al NATO trebuie să provină dintr-o țară care își îndeplinește obligația de 2% și este dispusă să facă față Partidului Comunist Chinez, așa cum a făcut-o Secretarul General Jens Stoltenberg. Ca următorul Secretar General al NATO să vină din Polonia, România, Marea Britanie sau o națiune baltică ar fi o alegere înțeleaptă și bine meritată.

Pe măsură ce ne uităm la alte amenințări cu care se confruntă NATO, recenta vizită a președintelui francez Emmanuel Macron în China și zguduirea către președintele chinez Xi Jinping – un dictator în lanțurile unui genocid – ar trebui să privească întreaga Alianță.

Păcatele dependenței energetice de Rusia ar trebui să servească drept avertisment pentru oricine dorește să se apropie de China. Din fericire, opinia lui Macron este o voce singuratică în Europa și există obiecții puternice la viziunea lui pentru viitorul continentului.

Un astfel de exemplu vine din nou din Polonia. În urma vizitei, premierul polonez Mateusz Morawiecki a respins imediat și clar comentariile lui Macron, spunând: „În loc să construiesc autonomie strategică față de Statele Unite, propun un parteneriat strategic cu Statele Unite”.

Este clar că centrul de greutate al hotărârii alianței s-a mutat spre est: Varșovia, Tallinn, Riga, Vilnius și București sunt noua coloană vertebrală a NATO, iar Statele Unite ar trebui să își ajusteze politicile și postura în consecință.