Despre E-urile anului politic 2019

Citesc o stire despre o declaratie facuta in weekend de presedintele PSD. De cand ma stiu, ca jurnalist am sprijinit producatorii romani din domeniul agricol si alimentar. Am crezut mereu in potentialul acestei tari de a redeveni un actor agricol important pe plan european. Producatori de lactate, carne, vin si altele – am vorbit cu toti, i-am sfatuit atat cat am putut sa se impuna pe piata, sa concureze onest si impetuos orice brand european. Evident, acolo unde exista potential si chiar traditie. Altfel, nechezolul alimentar pe care l-am trait cu totii in perioada comunista a distrus orice idee de calitate, competitie, dezvoltare. Simt nevoia sa comentez cateva din afirmatiile liderului PSD.

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat duminică la Călăraşi că ar trebui refăcută reţeaua de aprozare, astfel încât românii nu să nu mai fie obligaţi să mănănce “toate E-urile”. Totodată, el a pledat pentru ca România să nu mai exporte materie primă, cum ar fi grâul, ca să importe napolitane, scrie Mediafax.

“Am intrat în Uniunea Europeană, foarte bine, dar nu suntem obligaţi să mâncăm absolut toate e-urile, adică de ce am fi obligaţi?”

Nu tin minte sa existe vreo ordonanta de urgenta sau vreun decret prezidential care sa oblige la consumul unor alimente anume. Fiecare mananca ce vrea, ce poate, potrivit nivelului sau generat in special de valorile din familia sa. Deci nu obliga nimeni pe nimeni.

“Poate reuşim să facem ca produsele agricole să se prelucreze mai mult în România, că noi suntem într-o situaţie foarte frumoasă, se recoltează grâul şi cum se întoarce grâul nostru? Napolitane, biscuiţi, pâine congelată. Noi luăm pe grău atât şi plătim atât când vine napolitana atât. Noi nu mai suntem în stare să facem napolitane, că suntem proşti? Adică suntem leneşi, nici vorbă, leneşul e Iohannis, nu noi”, a declarat Liviu Dragnea.

Aceasta generalizare este in mod evident bazata pe informatii eronate. Nu tot graul nostru se intoarce sub forma de napolitane si/sau paine (de fapt aluat…) congelat. Exista un procent, destul de mic. E ca si in povestea cu aurul de la BNR, unde sunt date ca exemplu Germania sau Olanda ca “repatriaza aurul”. Fals. Nimeni nu repatriaza tot aurul, ci doar anumite procente. In fine, sa revenim. Producatorii de grau ai Romaniei sunt 100% privati. Ei exporta grau, incaseaza sume foarte frumoase in euro si dolari, pe care le readuc in mare parte in economia romaneasca. Cine vrea sa cumpere paine 100% romaneasca, are de unde. Este responsabilitatea vanzatorului privat roman de unde-si procura faina sau aluatul. Daca e 100% patriotic si romanesc sau de la vreun nenorocit de strain care face si el grau si faina, ca si noi. Daca mai e si european, se cheama partner sau aliat. Asa cum noi vindem la straini si incasam miliarde de euro, asa vand si nenorocitii de imperialisti la noi. Se numeste economie de piata. Libera, democratica, autoreglementata. Pentru asta au murit niste oameni in decembrie 1989. Multi !

Acesta a mai declarat că urmează să se înfiinţeze foarte curând Fondul suveran de investiţii şi Casa Română de Comerţ.

“Urmează să se înfiinţeze foarte curând Fondul suveran de investiţii şi Casa Română de Comerţ, să reuşim şi noi să fim siguri ca atunci când un copil muşcă dintr-un măr, să fie curat, e exagerat că ne dorim lucrul ăsta? Sau când cumpărăm o roşie de la magazin să aibă gustul ăla de roşie şi mirosul de roşie, să fim siguri că brânza pe care o cumpărăm de afară are şi lapte în ea”, a mai declarat Dragnea.

Casa Romana de Comert n-ar fi o idee rea, daca se va concentra, de exemplu, pe recucerirea pietei Orientului Mijlociu. Unde beneficiile pentru Romania ar fi pe mai multe planuri, nu doar economic.
Eu credeam ca Fondul Suveran va exista pentru investitii strategice in energie, IT, infrastructura. Aflu de fapt ca s-a ales praful de modelul norvegian invocat la inceput. Si ca devine un soi de banca de mere si bulioane. Aceasta perspectiva rurala ma ingrijoreaza foarte tare. Pentru cine n-a mai calcat demult intr-o piata autohtona, il anunt cu bucurie ca eu fac asta saptamanal. In Piata Obor, de exmplu, sunt sute de magazine, tarabe, rulote cu produse romanesti. Fructe, legume, condimente, lapte, carne, oua, vin, paine. Tot ce-ti pofteste sufletul. La fel si supermarket. Sectoarele de carne si lactate sunt dominate in proportie de 80% de producatori romani, al caror brand il cunosc si il consum constant.
Tot din piata am aflat de unii producatori cat de poate de autohtoni ca exista confrati de-ai lor care “baga pesticide pana sa albeste galeata cu apa, de 10-20 de ori mai mult decat limita admisa. Aici, la noi, in Giurgiu, Calarasi, Teleorman, Dambovita. Nu toti, unii. La piata, totul se bazeaza pe incredere. Daca ai noroc de oameni decenti si priceputi, cumperi salata curata si buna. Daca nu, colcaie de pesticide si E-uri. Din alea, rele, straine, imperialiste….

Acesta a mai explicat că este păcat ca producătorii români să nu poată să-ţi vândă marfa în România.
“Ni s-a spus mereu că nu avem ce să facem. Păi de ce, că până la a pune mâinile pe piept chiar avem ce să facem, adică să folosim acest pământ pe care îl are România, inteligent şi cu patriotism. Adică de ce nu putem să refacem reţeaua de aprozare în România. Nu e păcat ca producătorii români să nu poată să vândă marfa lor în magazinele care funcţionează în România? Nu e o ruşine naţională asta? Să îi văd că ţipă şi pentru asta”, a explicat Dragnea.

Cine tipa? Sa fim calmi si sa vedem realitatea.
Personal caut si gasesc produsele a zeci de producatori romani, atat in piete cat si in supermarket. Ideea imposibilitatii vanzarii marfurilor romanesti este falsa. Nu vreau sa dau nume de branduri romanesti pe care le cumpar constant (5-6 imi vin instant in minte), sa nu se spuna ca fac reclama. Vad sute de romani care fac si ei asta, de cate ori merg la piata sau la magazin. Sunt un roman european, cumpar in egala masura si mere romanesti si rosii bio din Italia sau Spania. Imi dau seama ca si ei muncesc, asa ca noi, sa ofere un produs bun si corect, verificat, care sa corespunda unor norme UE.
Acesta e avantajul din mult blamatele (populist) supermarketuri : exista un control al calitatii cu norme europene, pentru orice produs, indiferent ca e din Romania sau Spania. La taraba, e un pic de loterie. O spun chiar unii dintre vanzatori.
Eu insa insist sa merg si colo si colo, sa ma bucur de libertatea de a avea de unde sa aleg, de libertatea si varietatea la care am visat atat in perioada comunista.
Experientele mele cu aprozarul comunist nu sunt din cele mai fericite.
Imi aduc aminte o vanzatoare cu un halat albastru, murdar, care punea in acelasi vas de aluminiu al cantarului atat cartofii plin de pamant cat si merele uscate varsate pe care le cumparam copil fiind, cand prindeam 3 lei.

Vreau marfa romaneasca buna, de calitate. O gasesc atunci cand o caut. Accept bucuros ideea ca branzeturile frantuzesti, vinurile italiene sau jamon serano spaniol pot fi mai bune. Asta nu imi da nici frustrare, nici dorinta de a blama “strainii”.

Avem E-uri in mod egal si noi si ei. Atat in produsele agricole cat si in politica.

Important e sa stii sa alegi ce e bun si sa respingi ce e nesanatos.

Tine de educatie.