Dezvaluiri uluitoare facute de un medic de terapie intensiva

Laura Zarafin este medic primar la secția ATI Chirurgie a Spitalului Colentina, spital suport COVID, și vorbește la Radio France International despre momente care marchează personalul medical. Momente în care cazurile grave sosite la ATI nu au răspuns în cărți, nici măcar ventilatoarele pulmonare nu au fost gândite să funcționeze în astfel de situații. E ceva ce noi nu am mai întâlnit în practica medicală, explică medicul Laura Zarafin.

Laura Zarafin: La unii pacienți s-au văzut la autopsie trombi mari în vase mari pulmonare, dar la cei mai mulți sunt microtromboze. Sunt aglutinări mici de trombocite, care astupă vascularizația pulmonară. Atunci, nu mai ai cum să faci schimburile gazoase.

De aceea vin cu saturații extrem de mici. Extrem de interesant e că pacienții care au decedat aveau CO2 nemăsurabil pe aparatele noastre care le măsoară presiunea arterială a CO2 și a oxigenului.

E ceva ce noi nu am mai întâlnit în practica medicală. CO2 nemăsurabil cu sprijinul maximal oferit de ventilator.  Ventilatorul înlocuiește funcția pulmonară, dar are și el niște parametrii maximali setați de fabrică, care până acum, de decenii, nu au pus probleme. Și acum, înainte ca pacientul să decedeze, cum spunem noi popular, nu-l mai duce nici ventilatorul.  Plămânii sunt atât de blocați. Pe de o parte, sacii alveolari sunt blocați prin inflamație și plus vasele. Practic sunt două fenomene la nivel pulmonar.

Reporter: Și spuneați la început că un astfel de pacient ar trebui să fie în comă și totuși nu e. Asta înseamnă că e conștient?
L.Z: Asta a  fost șocant pentru noi la început, când am primit primele cazuri acum trei luni și jumătate. Exact asta ne-a șocat pe toți colegii. Ne îmbrăcam complet să ne ducem să îi intubăm. Aveau saturații de 40%. Dacă pot să îi spun așa, noi am avut un mic avantaj. Deja aflasem de la colegii italieni. Semnalaseră deja prezența asta și nu am intubat pacienți la 85% – 90% saturații, cum eram învățați.

Timp de 25 de ani, de când tot fac ATI, pe la 80%, pacientul acela era de intubat, era comatos. Ne îmbrăcam să ne ducem să îi intubăm și oamenii deschideau ochii și ne întrebau diverse, la 40% – 45%. Într-adevăr, este ceva care te marchează. Una este să citești și alta sa vezi. Este ceva care te marchează. Dacă vezi pe unul singur nu-l mai uiți.

Rep: Cred că v-ați dori să se schimbe un pic mentalitatea în rândul populației, să nu mai preia teză că virusul nu există. S-a răspândit foarte tare...
L.Z: Asta cu virusul nu există este deranjantă. Nu s-au găsit toți medicii de pe planetă să comploteze.
Probabil că există niște lucruri care nu sunt în regulă, dar nu e treaba noastră să demonstrăm. Pe fondul pandemiei că unii și alții nu știu ce fac este o altă discuție.

Dar acest virus există și într-adevăr, omoară oameni cu patologii, cu comorbidități severe. Majoritatea tinerilor trec ușor prin boală și atunci, într-adevăr, zic că nu e niciun virus, cum de a fost găsit pozitiv.

E greu să înțeleagă că e pur și simplu vorba despre sistem imunitar, de reactivitate, de genetică, de foarte multe lucruri. Atunci, se creează ideea că nu există, că vor să îi sperie. E ușor să dai sfaturi, dar poate trebuia puțin echilibru în sensul că în starea de urgență noi nu prea am avut pacienți. Când era cel mai aglomerat aveam cinci.

După care, când toată lumea s-a relaxat și nimeni nu a mai respectat nicio regulă, au început să vină pacienți în valuri. Trebuie un pic de echilibru ca să înțeleagă și cei tineri că trebuie să își protejeze părinții, bunicii. Eu lucrez terapie intensivă chirurgie, pe specialități chirurgicale. Vă dați seama că nu e vorba de chirurgie aici.

Nu ai ce să operezi. Până nu vezi plămânul cum este nu operezi și nici nu a fost cazul. Au fost doar vreo cinci, șase operații. Problema este alta în momentul în care vezi că toți pacienții sunt neurologici, au accidente vasculare secheleare, pe care se suprapun unele noi sau se agravează starea lor. Toți acești pacienți erau neurologici acum două săptămâni în terapia noastră.

Acești pacienți nu au umblat nici la cumpărături, nici la terase, nici în restaurante, nici la săli de sport. Este clar că cei care i-au îngrijit ori nu au crezut că există virusul, ori că nu au fost atenți, ori că nu au purtat mască. Este evident că oamenii ăștia nu se puteau infecta pentru că au fost în aglomerație.

Cea mai tânără persoană avea 75 de ani, cel mai vârstnic 89. Toți erau cu sechele de accident vascular, fie afazici, fie hemiplegici, cu deficite motorii. Ei nici măcar să își facă piața sau să își cumpere o pâine nu puteau. Nu avem grijă de părinții și de bunicii noștri. Este evident.

Rep: La toate astea se suprapune și acel vid legislativ care a permis zilele acestea celor asimptomatici, celor care doresc să plece la cerere din spital să poată să o facă.

L.Z: În general, formele de boală care nu necesită oxigenoterapie, antitermice, nicăieri în lume nu au fost tratate în spital. Este și normal. E o boală necunoscută.
Dacă nu cunoști boala, ce poți să îi dai? Acum italienii au descoperit, după ce au făcut primele autopsii și la recomandările OMS și au văzut prima dată această chestie cu trombozele și s-a introdus și la noi anticoagulantul.  Dar pe ăsta poți să îl iei și acasă ca profilaxie, să zici că mai bine îi dai decât să îți pară rău că nu i-ai dat.

Există și oameni care nu au simptome și totuși, dacă le faci CT pulmonar au modificări de pneumonie interstițială. Trebuie un echilibru. Sigur că ei sunt mult mai puțin contagioși. Nu numai că spun unele studii, dar e și logic.

Dacă mergi pe logica medicală un pacient care e depistat pozitiv, nu tușește, nu strănută, nu are febră, este evident că nu poate să transmită la fel cum transmite un om care tușește, care nu are nici mască și tu stai aproape de el. Așa, normal că e foarte ușor să te infectezi, scrie www.rfi.ro