Dragnea nervos : “Asta nu este o informație, e o minciună și o prostie”

Poate ca cererea plutea undeva in aer doar ca n-a fost spusa explicit.

Toti cei care se uita la Donald Trump cu admirație sunt, in fapt, atrași de metoda acestuia de a dezamorsa Bombele puse de opoziție pe drumul lui către prezidenția si mai apoi, pe drumul spre succesul activităților sale de presedinte ales si confirmat. Aceasta metoda se numește, in limbaj colocvial “publish and be damned”/publica si sa te ia dracu’, sau mai binezis, sa ne ia dracu’ pe toti! si se verifica la milimetru in toate cazurile de șantaj unde șantajatul a folosit-o ca pe singura cale de a ieși din capcană șantajistului. Chiar daca “victima” iese șifonată din explozie, sau goală pușca, după magnitudinea evenimentului, ceea ce se pulverizează, efectiv, este fapta, comisa sau inventata, care face obiectul șantajului; o soluție cat sevpoate de pragmatică, așadar, e data unei probleme morale si. Dragnea, un admirator din “primele zile” ai lui Trump, si un pragmatic confirmat, el însuși, ar fi trebuit s-o adopte de la prima confruntare post-electorală cu gasca johannista. Comunicarea constanta pe Twitter sau ieșirile televizate cu publicizarea tuturor amenințărilor si ofertelor secrete primite de la “trădătorii” din PSD sau direct de la președinție, fac minuni (Tariceanu a ieșit imediat in public cu oferta lui Johannis de a forma un guvern de “coaliție” si, deși i-au pus câinii pe urme, Cotrocenii au trebuit s-o lase mai moale cu persecutia pe fata a personajului) precum si publicizarea imediata, prin Comunicate de presa sau in direct, a “secretelor” din ședințele de “decapitare”, cum ar fi fost cea de duminica trecută, de exemplu, pulverizează orice contra de tip Cătălin Ivan-Bruxelles, de pilda. Tăcerea lui Dragnea, ruptă post factum, n-are nici o valoare, nici măcar ca postură “discretă” de tip Tariceanu (care nu se coboară la a comenta orice bârfa i se aplica de “presa” adversa) pentru simplul motiv ca Dragnea, ca personaj politic dar si privat/tătic in papuci de casa, nu arata ca un “domn” si nimeni nu se așteaptă de la d-sa la vreun comportament “aristocratic”(in sensul primar al cuvântului, acela de elegantă si rafinament venite din tradiție si educație, in care Discreția e o coordonata principală). Orice-ar face, Dragnea nu apare ca un simbol al elegantei, fie ea si “balcanica”, deci, din pur pragmatism, ca si colegul sau de “vulgaritate”, Mr Trump, ar trebui sa se apere cu armele din dotarea personală, cu vulgaritatea care i se atribuie, oricum, de către adversari. Sa nu ne înțelegem greșit, nu e vorba aici de o coordonată “reală” a personajului—nu-l cunosc pe Dragnea, ni ci pe Trump, de altfel, from Adam—ci de percepția publică pe care o proiectează. Well, folosește-o, neică, afurisita de Percepție si nu-l mai înjură pe Pieleanu ca da “prostii” pe “surse”! Cu-atat mai mult cu cat adversarul matale, nea Werner (alt “țaran”, foarte precis încondeiat ca atare de Badea prin invocarea constantă pe numele de mijloc, îndeobște ignorat in discursul oficial) face abuz de vulgaritate in comunicare, de la folosirea nesimtită a clișeului de “penal”si până la costumele de papițoi arborate la “ocazii” , mai mult sau mai puțin private, si retur prin minciunile sfruntate la adresa propriului statut ca “justițiabil”. Sau, măcar, daca nu poți lucra, singur, la umflarea defectelor de imagine, ia-ți un “comunicator” deștept si cu limba ascuțita (ma rog, Rache e ocupat si Badea a refuzat-o pe marea Koveși de cand era el mic copil de presa dar pariez ca mai sunt si alții prin peisaj) si las-o naibii de “domnie” cu cuțitul la gât!

Cine minte domnul Tudor, Pieleanu sau Dragnea ?