Home Articole Guvernatorul BNR Mugur Isărescu, dezvaluiri cruciale

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu, dezvaluiri cruciale

11814
8
SHARE

Interviu acordat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, Jurnalului Național

20 februarie 2017

Dan Constantin: Domnule guvernator, un fost bancher vă acuză, într-un cotidian central, că sunteţi vinovat pentru creşterea costului finanţării statului, punând în acest fel presiune pe politicieni şi sprijinindu-i totodată pe bancheri. Cum răspundeţi la această acuzaţie?

Mugur Isărescu: Dacă aceste afirmaţii ar fi citite numai de analişti economici şi de jurnalişti specializaţi în probleme economice, firesc ar fi să nu răspund. Niciunui specialist nu-i este prea greu să descifreze caracterul lor aberant. Dar aceste aberaţii ajung și la cititori care nu sunt specializaţi în economie. Şi, având în vedere aplombul cu care sunt avansate, ar putea să fie crezute. Sunt, deci, obligat să răspund. Ministerul Finanţelor a vândut băncilor, săptămâna trecută, obligaţiuni de stat în contrapartidă la un împrumut de 600 de milioane de lei. Cu un randament în creştere, faţă de ianuarie, de la 2,05 la sută spre 2,20 la sută. Mișcări atât de mici sunt normale. Adevărul e altul: de luni bune, dobânzile sunt la minime istorice, iar variațiile care apar sunt ca efect al pieței libere. Banca Naţională, ca agent al statului, este doar organizatorul tehnic al licitaţiilor privind vânzarea-cumpărarea de către bănci a titlurilor de stat. Și încă o probă pentru a vedea caracterul aberant al acestor acuzații: dobânda de politică monetară, pe care o stabileşte BNR, este neschimbată de luni de zile, iar din noiembrie 2011 a scăzut fără încetare.

Dan Constantin: Apropo de acuzaţia că “jucaţi” în favoarea băncilor comerciale. Nu e o noutate. Şi în legătură cu legile ce fac obiectul unor recente decizii ale Curţii Constituţionale (darea în plată şi conversia) vi s-au adus acuzaţii că aţi acţionat ca avocat al băncilor.

Mugur Isărescu: Adevărul este că noi, la Banca Naţională, am încurajat dialogul, înţelegerea între bănci şi debitorii cu dificultăţi de plată. O atitudine în consens cu bunele practici internaţionale în astfel de cazuri. BNR nu a fost și nu este avocatul băncilor. Dacă este interesată de împărţirea rezonabilă a poverii, între creditori şi debitori, prin buna înţelegere, o face în virtutea rolului său activ și pentru buna funcționare a sistemului bancar și a economiei românești. Mai cu seamă că, acolo unde a dominat înţelepciunea şi dorința reală de ambele părți de a negocia, rezultatele au fost bune. Banca Transilvania, de exemplu, a rezolvat prin negociere câteva zeci mii de cazuri.

Dezbaterile populiste şi preţul plătit de către părţi

Dan Constantin: Dar a prevalat buna înţelegere? Sau, mai degrabă, a dominat ostilitatea între bănci şi debitorii cu situaţii grele? Opinia promovată de avocaţii clienţilor este că băncile nu au vrut să negocieze.

Mugur Isărescu: Repet! Acolo unde dorința reală de a negocia a prevalat, s-a ajuns la rezultate bune. Dialogul a fost însă blocat de o lungă dezbatere, ce deseori a căpătat accente populiste, pe marginea proiectelor de legi privind darea în plată şi conversia creditelor denominate în franci elveţieni. Unele bănci au amânat dialogul aşteptând să vadă în ce direcție vor merge proiectele de legi aflate în dezbatere. Totodată, debitorii, încurajați de avocații menționați, au plusat continuu solicitările formulate în negocierile cu băncile, chiar au tras de timp în speranţa că legile vor înclina balanţa în totalitate de partea lor. Ambele atitudini au redus șansele de negociere, un proces care este până la urmă strâns legat de bunele practici bancare. Adevărul este că, după ce am risipit aproape doi ani în dezbateri confuze, acum am ajuns tot la Codul Civil, care defineşte atât înțelegerea între părți, cât și impreviziunea, şi dă posibilitatea utilizării acestor soluţii pentru debitorii care nu-și mai pot plăti ratele. Precizările CCR vin în întâmpinarea atât a părților care ajung la o înțelegere, cât și a celor care nu se înțeleg și recurg la judecător pentru a găsi o formulă posibilă sub imperativul Codului Civil, instanţa fiind singura abilitată să stabilească impreviziunea.

Dan Constantin: Anumiţi avocaţi implicaţi în aceste procese consideră că instanţele au fost puternic influenţate în deciziile lor de seminariile la care au participat judecătorii cu lectori din partea BNR, organizate de BNR la Sinaia? Mai mult, se solicită organizarea unui miting de protest în faţa BNR ! Cum vedeți aceste acțiuni?

Mugur Isărescu: A protesta în stradă este desigur un drept care nu poate fi contestat, mai ales dacă se obține o autorizație! Ce nu înțeleg este de ce sunt aceste demonstrații în zona BNR. Toate discuțiile sunt acum în jurul băncilor comerciale, a unor legi, interpretări etc., chestiuni în care BNR nu este parte. Mai mult, noi am fost consecvenți, nu ne-am schimbat punctul de vedere și nu am promis nimănui marea cu sarea cum au făcut alții. Am militat pentru o înțelegere între părți cu împărțirea a poverii. În privința seminariilor, aceastea s-au făcut la solicitarea Institutului Național al Magistraturii cu acordul CSM și sunt parte a procesului de instruire a magistraților strict pe probleme bancare. Lectorii noștri nu aveau cum să influențeze decizii, aceasta este o jignire pentru tot corpul de magistrați. De fapt, e doar o nouă acuză din lunga listă la care a trebuit să răspundem în această perioadă.

Dan Constantin: La ce vă referiţi când vorbiţi de o listă?

Mugur Isărescu: Nu pot să cred că nu ştiţi! S-au repetat până la obsesie o serie de acuze, la prima vedere la adresa mea, dar care vizau de fapt Banca Națională. Pentru că se refereau implicit la decizii luate conform legii în Consiliul de Administrație sau la alte niveluri de decizie din BNR. Am fost acuzați că am indus criza economică din 2008, că am mințit Parlamentul, că am încheiat acorduri internaționale de împrumut cu FMI în interes personal, că am scos aurul României din țară în scop speculativ, apoi că nu l-am speculat suficient, că am manipulat cursul de schimb, și lista afirmaţiilor defăimătoare la adresa mea și implicit la adresa BNR poate continua. Recent am fost acuzat chiar că aș fi la originea Ordonanței 13! Nu știu dacă e loc de aberații mai mari!

Despre acuzaţiile de poliţie politică

Dan Constantin: Apropo, pe paginile de socializare ale aceloraşi acuzatori apar mai nou referiri în legătură cu activitatea dvs. înainte de 1989!

Nu înţeleg la ce vă referiți! Activitatea mea de dinainte de ‘89 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială.

Poate tocmai despre activitatea Institutului de Economie Mondială o fi vorba?

Nici aici nu știu ce ar fi nou de spus. Institutul avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM.

Dan Constantin: Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?

Mugur Isărescu: Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.
Chiar și o mișcare de o zecime de ban contează
Dan Constantin: Dacă tot vorbim de acuze, haideţi să ne referim la cursul de schimb valutar. În efervescența politică actuală, s-a făcut referire la o devalorizare accentuată. Apoi la manipulare! Pe de altă parte, dvs. ați declarat recent că nu mai e loc de apreciere.

Mugur Isărescu: Dacă vorbim de variații de curs de sub 0,1 procente, de fapt mai mici de un sfert de ban, numai cine nu ştie ce înseamnă piaţa valutară îşi poate închipui că astfel de mișcări ar putea rezulta din manipulări?! Variațiile de curs de asemenea mărime sunt zilnice, normale, pe o piață vie. Eu iau partea bună din aceste îngrijorări legate de deprecierea cursului. Şi anume că bănuțul nostru, ca subunitate a leului, are valoare și iată, chiar şi o mişcare de o zecime de ban contează. În ceea ce privește declarația din conferința de presă, ce n-au înţeles cei care visează manipulări este că eu nu m-am referit la mişcarea cursului nominal al leului de pe piața bancară, ci la un indicator specific, cursul de schimb real efectiv, calculat prin raportarea cursului nominal la evoluția prețurilor interne și ponderat față de euro și alte valute utilizate în schimburile noastre externe. În cazul prezentat la conferința de presă, care este și pe site-ul băncii, cursul real s-a calculat prin raportare la prețurile de producție, pentru că ele stau la baza competitivității internaționale de preț. Aici nu mai e loc de creștere. Cursul de schimb real efectiv, ca indicator al competitivității de preț, este o noțiune pe care o știe orice economist care se respectă. Dar cred că în acest caz vorbim despre economiști care nu se respectă…

8 COMMENTS

  1. Ce i-a dat-o nea Dan (Constantin) masonului, sa dea dreacii!

    P.S. Ca doar nu degeaba e D-l Isarescu Murgul membru al Grupului Bilderberg la ale care intalniri anuale participa in mod regulat! Mda…

  2. nu sariti ca broasca cu capul pe astfalt.Nu dati cu pietre,bucurati-va ca Banca Nationala tine in frau prapadita noastra de moneda.Produsul intern brut per cap de locuitor exprima puerea de cumparare a unei tari.Moneda reprezinta tot o putere de cumparare,adica cate bunuri si servicii poti cumpara cu o moneda.Raportul dintre PIB/LOC al Germaniei si cel al Romaniei este de aproape de 5.Raportul de schimb intre euro si ron este de 4,5.Asa ca lasati masonul sa isi faca meseria,care numai el stie ce sa faca sa tina cursul de schimb in mana.V-ar conveni nepriceputilor sa fie cursul de scimb aproape de 5.Descarcati-va ura pe politicieni care au facut ca nr de angajati sa fie de doar 20% din total populatie,in timp ce in Germania este de 50%.Atentie nemtii nu sunt mai productivi decat romanii.In timp ce PIB/LOC din Germania este mai mare decat cel din Romania de 5 ori,productivitatea nemtilor/angajat este mai mare decat W/angajat doar de 2.38 ori.Concluzie angajatul roman lucreaza mai mult decat neamtul,doar ca nemtii au mai multi angajati.SI ASTA ESTE DE DATORIA STATULUI NU A BANCILOR.Asa ca ,, masonul” smechereste cursul de schimb in favoarea Romaniei.

    • Nasule, esti logout. O sa iti explic mai incolo de ce, ca acum am alta treaba. Pa

    • Bai barbatfainf. lubrifiant sau cum iti spui, du-te cu masonul nasuleeeeeei!

      Un guvern isi finanteaza cheltuielile din taxe sau vanzand obligatiuni publicului. Daca guvernul si-ar vinde obligatiunile bancii centrale, care plateste pentru acestea emitand moneda din senin, masura respectiva ar conduce la hiperinflatie, adica situatia in care preturile cresc cu 50% sau mai mult pe luna. Standardul aur este modalitatea prin care o tara fixeaza oferta de bani si eradicheaza inflatia.

      Banca centrala nu tinteste oferta de bani. Ea isi foloseste controlul asupra rezervei de bani doar pentru a se asigura ca bancile au suficienti bani pe care sa ii tina in ATM-uri si pentru a controla ratele de dobanda pe termen scurt. Influenta bancii centrale asupra ofertei extinse de bani este in general indirecta. Daca creste ratele de dobanda, atunci va reduce consumul si, in cele din urma, oferta de bani. Daca economia este cu adevarat muribunda fiindca nimeni nu vrea sa crediteze sau sa imprumute, atunci banca centrala poate genera rate de dobanda zero si tipari teancuri de bani fara a determina cresteri generale ale cantitatii de bani si ale creditului.

      Cresterea economica a unei tari se bazeaza doi factori, populatia si productivitatea. Populatia determina cat muncitori va avea o tara. Productivitatea sau rezultatul obtinut la nivel de muncitor determina cat de mult castiga fiecare lucrator. Productia totala pe care o poate realiza o tara tinand cont de forta sa de munca si de productivitate se numeste productie potentiala, iar rata cu care aceasta capacitate creste in timp este crestere potentiala.

      PIB-ul este valoarea tuturor produselor si serviciilor pe care le realizeaza o tara intr-un an. PIB-ul bazat pe cheltuieli reprezinta cantitatea totala de bani cheltuiti pe lucruri, iar PIB-ul bazat pe venituri reprezinta cantitatea totala de bani castigate prin producerea de lucruri.
      Cele patru motoare ale cresterii economice sunt cheltuielile consumatorilor, investitiile in afaceri, cheltuielile guvernamentale si exporturile.

      Cheltuielile consumatorilor si gospodariilor reprezinta aproximativ 66% pana la 76% din PIB, investitiile in cladiri, echipamente si stocuri 8% pana la 13%, cheltuielile guvernamentale 18% pana la 20%, iar exporturile 8% pana la 12% din PIB. Cheltuielile consumatorilor reprezinta aproape 2/3 din PIB, Consumatorii contribuie de departe cel mai mult la PIB, reprezentand balastul economiei.

      Alti indicatori economici care ofera o perspectiva mai detaliata asupra economiei sunt productia, imobiliarele si cheltuielile consumatorilor.

      Empiric, inflatia inseamna ca prea multi bani urmaresc prea putine bunuri. O crestere a ofertei de bani conduce la cheltuieli mai mici si la inflatie mai mica. Atunci cand cererea pentru toate bunurile si serviciile este superioara ofertei (adica productiei potentiale), inflatia creste. Atunci cand cererea ramane in urma, inflatia scade. Cand somajul se situeaza sub rata naturala, lucratorii au sanse mai mari de cresteri salariale.

      Deflatia este mai rea decat inflatia. Deflatia e generate atunci cand preturile scad, e mai rara si potential mai daunatoare.

      Deflatia buna are loc atunci cand lucratorii si companiile devin mai productivi si invata sa faca lucruri la un cost mai scazut, descoperind materiale sau modalitati noi mai ieftine de producere, fapt care poate conduce la o posibila scadere a preturilor in timp ce veniturile cresc.

      Deflatia rea are loc atunci cand consumul se prabuseste, iar companiile sunt nevoite sa-si reduca preturile pentru a isi sustine vanzarile. Deflatia e mai greu de vindecat decat inflatia.

      Indicele preturilor de import urmareste cat cheltuim pe bunurile importate, semnaland astfel presiunile inflationiste sau deflationiste din afara ori generate de valoarea de schimb a dolarului.

      Preturile aurului sau ale marfurilor raspund la puterea economiei globale, la greve si la vremea rea. Ele sunt un bun indicator pentru a descoperi semnalele premature privind inflatia sau deflatia.

      Cea mai buna inflatie e nici prea mare, nici prea mica. Cea mai potrivita e intre 1% si 3%.

      Despre finantele planetare, FMI si Banca Mondiala fac parte din marele proiect numit Guvernul Mondial. FMI si Banca Mondiala au fost infiintate in 1944, la Bretton Woods, New Hampshire, prin participarea totala a U.S. S-a creat un cartel bancar alcatuit din bancile centrale, care treptat si-a luat puterea de a dicta regulile de creditare catre bancile centrale ale tuturor natiunilor. FMI a primit autoritatea de a emite o noua moneda mondiala fiat numita Special Drawing Rights (SDR) – drepturi de retragere speciala. Pana in momentul de fata, FMI a creat un exces de SDR in valoare de 30 miliarde dolari. Natiunile membre au fost obligate sa isi faca moneda interschimbabila cu SRD. In U.S., SDR deja fac parte din banii legali. SDR deja au acoperire partiala in aur, si cu 2/3 din aurul mondial in posesia bancilor centrale, camatarii mondiali pot sa controleze viitorul economic mondial in orice mod pe care il vor considera a fi cel mai profitabil.

      FMI este controlat de consiliul guvernatorilor sai, care sunt fie sefii diferitelor banci centrale, fie sefii ministerelor de finante nationale, dominate de bancile centrale. Prin puterea de vot din FMI, U.S. si U.K., mai exact Fed si Banca Angliei, detin controlul efectiv. BIS, FMI si Banca Mondiala controleaza cantitatea de bani in lume.

      Pentru marii profani in economie si finante ai blogului, problema de economie: De ce pretul la gaze din tara noastra variaza functie de cat petrol consuma China si India?

      Paaaa

  3. ideea e sa abandonam leul ca sa adoptam euro (termen 2019) ca sa salvam putin sandramaua utopica germana; bonus vin bail-in (din 2027), cashless society (2018), confiscari si blocari (dupa 2018), etc.

    De asta e nevoie “sa ai” si guvernul (deci e nevoie de #rezist) si parlamentul (aici e utila Kovesi) …
    Se pare ca Grindeanu “a fost convins” la Bruxelles; daca Isarescu nu se misca in sensul sau pe cit de rapid sunt ordinele, trebuie inlaturat si pus un “european”. Lucian Isar sa fie “alesul” lui Draghi?

    e, si iata si intrebarea de referendum a neamtului, care e totodata si dezlegarea misiunii sale: sunteti de acord sa eliminam complet coruptia prin adoptarea monedei euro si trecerea de urgenta la platile electronice?

    Ja, ja, ja! va spune poporul idiotizat…. momit cu iluzia ca – cindva dar neprecizat – se va trece si la venitul minim garantat de 1000 de euro lunar… (experimentat actualmente in Finlanda).
    “UE, bunastarea noastra e!” se va striga in Piata Victoriei Prostiei, la 70 de ani dupa un alt mare adevar strigat tot de poporul inteligent si suveran: “Stalin si poporul rus libertatea ne-au adus!”

  4. Coane, pana una-alta, multa vorbaraie nu face 1 ban! Rezultatele “eforturilor” BNR sa protejeze romanii si afacerile romanesti, s-au vazut, se vad s-au simtit, se simt: tirania bancilor e tot ce se simte de fiecare roman, pana la abuzuri crunte pe care va faceti ca nu le vedeti sau le aruncati in spete juridice si alte tertipuri greu de dus in spate de un om simplu. Despre ce mai vorbim cu privire la trecut-prezent? Ce speranta mai vreti pentru viitor tinand cont si avand in vedere… ?

    • BNR nu a intentionat niciodata sa protejeze nimic. Dovada ca traim intr-un stat oficial declarat marxist e in legea BNR, 312/2004. al doilea articol: “Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.”
      Deci asta e marea lor grija, misiunea lor, sa stea preturile stabile 🙂 Si al dracu de stabile au stat din 90 incoace, din 2004 incoace….

      In rest, istoria e simpla: in anii 90 BNR a supravegheat jefuirea directa a banilor DIN banci de catre securime, in principal, in vreme ce in anii 2000 a asistat la jefuirea oricaror alti bani, de regula de la populatie, PRIN bancile deja privatizate deci straine, ca parte a pretului prin care Romania si-a CUMPARAT locul in UE, in beneficiul primar al aceleiasi paturi de securisti, politruci si banditi care prinsesera ceva cheag in deceniul anterior. In ultimii ani s evede treaba ca patura aia se da la o parte sau e data la o parte ca sa beneficieze statele fratesti din UE de cit mai mult din profitul ce se poate face pe aici.
      Nu putem sa-i acuzam ca n-au facut ceea ce niciodata nu li s-a cerut…

Leave a Reply