Două portavioane ale US Navy și aproximativ 11.000 de militari americani au exersat apărarea antirachetă şi manevre aeriene cu avioane de luptă în timpul unui exercițiu de trei zile în estul Mării Mediterane, aproape de apele teritoriale israeliene.
Mişcarea este o demonstrație de forță care se suprapune cu efortul diplomatic la nivel înalt ce vizează prevenirea unui război mai larg în Orientul Mijlociu.
Grupurile de atac ale portavioanelor USS Gerald R. Ford și USS Dwight D. Eisenhower au coordonat zborurile între cele două punți și s-au antrenat pe mai multe operațiuni navale, au precizat Forțele Navale ale SUA Europa-Africa.
Nava de comandă amfibie USS Mount Whitney și fregatele marinei italiene ITS Virginio Fasan și ITS Carlo Margottini s-au alăturat exercițiilor.
USS Mount Whitney este nava amiral a Flotei a 6-a din SUA cu sediul în Italia.
Manifestarea de forță nu va trece neobservată de Iran, a declarat Sebastian Bruns, expert în securitate navală și maritimă la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un think tank cu sediul la Washington.
Iranul sprijină atât Hamas, cât și forțele proxy teroriste care lansează atacuri cu rachete și drone asupra bazelor americane din regiune.
„Forțele navale oferă un set larg de instrumente, de la liniștirea aliaților la descurajarea și constrângerea adversarilor”, a spus Bruns.
Exercițiul trimite, de asemenea, un mesaj Rusiei și Chinei, a spus Bruns.
De la atacurile din 7 octombrie ale Hamas, care au torturat și ucis 1.400 de persoane în Israel, Moscova și Beijing, au inundat statul și rețelele de socializare cu mesaje care descriu războiul ca un eșec al SUA, a declarat Centrul de implicare globală al Departamentului de Stat.
În fapt, vorbim de un amplu război al marilor dictaturi ale lumii, în frunte cu Rusia şi Iran. Invaziile militare, terorismul şi atacurile ample de la distanţă reprezintă o parte din arsenalul folosit de marile dictaturi pentru a destabiliza pacea şi securitatea pe plan mondial.
Toată lumea se întreabă ce e cu PR-ul israelian, cum de atrocitățile din 7 octombrie nu reușesc să stârnească emoția pe care o provoacă bombardamentele din Gaza…
Este clar că reportajele israeliene pe subiect nu ajung în statele musulmane, iar când au ajuns, au fost primite cu manifestații de aprobare. În occident, sub pretextul libertății de exprimare și al deontologiei jurnalistice (de fapt știm cu toții că ratingurile sunt o motivație mai plauzibilă), zilele de bombardamente, venite după zile și săptămâni de bombardamente, oferă materie primă din plin mass media. Ca și manifestațiile pro palestiniene, filmate în tihnă, din unghiuri convenabile, elaborate înainte de-a fi date pe post. Dar libertatea de exprimare este bunul occidental cel mai de preț, așa că trebuie să ni-l asumăm, am luptat pentru el, unii dintre noi au murit pentru el. Dar și discernământul este important în egală măsură. Nu mă aștept la obiectivitate din partea protestatarilor musulmani, le-am privit manifestările grotești în zilele ce au urmat imediat după 7 octombrie. Dar am alte așteptări din partea tinerilor occidentali, care, dorind să fie anti sistem, se aruncă în brațele manipulărilor. Iar guvernele occidentale, care doreau controlul absolut, se întreabă cum de le-au ajuns cetățenii să fie controlați de alții. Social media reușește surprinzător de repede s-adune proștii sub același stindard. Cred că vi-i amintiți înghesuiți la cozile kilometrice la stațiile de benzină. Mai avem un bun neprețuit. Se numește cap și ne stă pe umeri. Să-l folosim, zic!
Mulți se întreabă de ce publicitatea israeliană nu reușește să suscite aceeași emoție ca bombardamentele din Gaza. Aparent, reportajele israeliene nu ajung în țările musulmane, iar în Occident, bombardamentele au devenit subiectul central al mass-media. Este important să apelăm la discernământ și să nu cădem pradă manipulării, indiferent de opțiunile politice. Libertatea de exprimare este valoroasă, dar și capacitatea de a gândi critic este esențială.