O greseala politica a cancelarului german Merkel a generat un val de ura, xenofobie, intoleranta si extremism. Exact de asta n-aveau nevoie acum Germania si Europa !
Invective şi termeni de vocabular proveniţi direct din perioada nazistă, care au fost mult timp un tabu, au reapărut în Germania în cursul manifestaţiilor de stradă sau în dezbaterea publică polarizată din ce în ce mai mult pe tema migranţilor, provocând preocupare în ţară, scrie joi într-un comentariu AFP.
“Avem o adevărată problemă cu democraţia în această ţară. Plătim preţul pentru că am refuzat ani de zile să deschidem ochii”, declara vicepreşedinta Camerei deputaţilor (Bundestag), Claudia Roth, membră a partidului ecologist, “Verzii”, într-un recent interviu în Der Spiegel.
Controversa a atins punctul culminant de când cancelarul german, Angela Merkel, a fost huiduită de Ziua naţională (3 octombrie) la Dresda, cu strigăte de “trădătoare de patrie” de către o mulţime de manifestanţi apropiaţi extremei drepte, veniţi să denunţe politica sa de deschidere faţă de refugiaţi.
Pe una dintre pancartele afişate de manifestanţi erau citate din Joseph Goebbels, şeful propagandei din timpul Celui de-al III-lea Reich.
Deşi aceste cuvinte nu cad sub incidenţa legii, deoarece nu incită la ură rasială, ele au provocat însă emoţie şi i-au determinat pe unii să facă o paralelă cu anii 1920 şi 1930 din timpul Republicii de la Weimar din Germania, care se dezintegra la presiunea străzii şi a partidului nazist.
“A existat deja o Republică de la Weimar. Nu trebuie să existe şi una de la Dresda”, scrie cu îngrijorare cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung. Capitala landului Saxonia (est) este şi fief-ul mişcării islamofobe Pegida.
“Mulţimea dezinhibată din Dresda a urlat ca în timpul Celui de-al III-lea Reich. Această mentalitate etnică nu se împacă cu statul de drept”, estima la rândul său ziarul conservator Die Welt, marcat de “cuvintele provenite dintr-un trecut sumbru”.
De luni de zile deja, simpatizanţii Pegida sau ai partidului dreptei populiste Alternativa pentru Germania (AfD), pe care îi unesc succesele electorale, îi denunţă la fiecare manifestaţie pe “trădătorii patriei” (Volksverrater, în germană) din cadrul guvernului sau al partidelor solide. Termenul german a fost răspândit chiar de către Adolf Hitler în discursurile sale din perioada interbelică.
Sloganul împotriva “presei mincinoase”, apărut la începutul secolului al XX-lea, dar popularizat de către nazişti, este scandat la fiecare adunare antiimigranţi.
Responsabila AfD, Frauke Petry, vrea să reabiliteze calificativul “etnic” în discursul său politic (volkisch, în germană), refuzând “ca acesta să fie folosit doar la modul peiorativ”. Adjectivul rămâne însă puternic marcat de nazism, care se folosea de el pentru a celebra “superioritatea” rasei ariene.
Istoricul Hans Vorlander, specialist în probleme privind extrema dreaptă, vorbeşte despre “o nouă codare a discursului politic” în Germania. “Are loc o ridicare a tabu-urilor asupra conceptelor ce proslăvesc omogenitatea etnică”, a declarat el pentru AFP.
Derapajele semantice nu se limitează la mişcările radicale. O deputată a Uniunii Creştin-Democrate (CDU, conservatoare, partidul cancelarului Angela Merkel), Bettina Kudla, a provocat o controversă făcând apel pe Twitter la şefa guvernului federal să stopeze mişcarea “Umvolkung” din Germania. Acest concept, apropiat de cel din franceză “Grand remplacement” (Marea înlocuire), este plin de sens: el a fost fabricat de către nazişti pentru a califica “germanizarea” zonelor cucerite în Europa şi este folosit în prezent de către mişcări identitare în scopul de a denunţa înlocuirea, în opinia lor, a populaţiilor europene “de origine” cu imigranţi.
Deputata în cauză şi-a retras mesajul de pe Twitter, dar refuză să prezinte scuze. Unii aleşi izolaţi din cadrul CDU sparg la rândul lor un alt tabu pledând pentru coaliţii la putere cu AfD în scopul de a contracara stânga politică.
Recentele derapaje sunt minoritare într-o Germanie care rămâne în ansamblul său puternic ataşată valorilor democratice.
Hans Kundnani, politolog de la “German Marshall Fund”, este însă de părere că ele reprezintă un fenomen colateral al unei mişcări mai largi de afirmare a identităţii germane pe măsură ce povara culpabilităţii ororilor naziste se estompează.
“A avut loc o schimbare în identitatea naţională germană în cursul ultimilor 15 ani şi reapariţia acestui vocabular se înscrie în acest context. Germania a devenit un pic mai puţin critică faţă de trecutul său nazist cum ea nu era”, conchide politologul citat de Agerpres.
