“Lumea nu mai este nici pe departe un loc atât de sigur”, spunea un specialist în relaţii internaţionale prezent la Bucharest Forum 2015. Am încercat să analizez afirmaţia aceasta în contextul dat. Şi merită să discutăm despre argumente pro şi contra. Au reizbucnit marile temeri în legătură cu un război cu implicaţii planetare. Cred că asta e grija principală şi argumentul pentru afirmaţia de mai sus. Revenirea
Rusiei ca actor militar în războiaele de ocupaţie pe fostele zone de influenţă sovietică a trezit brusc şi dureros Occidentul din somnul său de frumuseţe din ultimii 25 de ani. Criza economică a speriat marile bănci, corporaţiile, chiar şi unele bănci centrale, dar nu a generat o teamă de război aşa cum avem azi. SUA, sub conducerea lui Obama, se dovedesc relativ ezitante, lăsând Rusiei spaţiul de manevră şi revenire în Ucraina, Georgia, Moldova şi nu în ultimul rând Siria. Apoi ştim cu toţii faptul că iniţiativa Primăverii Arabe a fost una prost gândită, prost aplicată şi cu rezultate din cele mai nefericite: milioane de imigranţi şi explozia fundamentalismului islamic şi a terorismul în ţări considerate relativ sigure până ieri. România este în siguranţă graţie calităţii sale de membru NATO, dar investiţiile serioase în domeniul înzestrării militare, cel puţin la nivelul Poloniei, lipsesc. Şi aici Guvernul şi CSAT au o lacună majoră. Aşadar: teama de război convenţional, frisoanele imigraţiei de milioane, terorism şi peste toate astea reapariţia unor neînţelegeri importante între ţările aceluiaşi club select (UE, de exemplu) sau între marile puteri: SUA şi Rusia. Cam aşa arată azi tabloul unei lumi nesigure în raport cu entuziasmul de acum două decenii, la terminarea Războiului Rece.