Mormîntul hipopotamului necunoscut
Doru Buscu / www.catavencii.ro
PSD șchiopătează prin Bărăgan ca un hipopotam rănit, umblă cu necrofagii pe urme și tot ceea ce găsește nimerit să facă e să se tolănească în mlaștina lui electorală din sudul țării. Uită cît de repede aleargă și ce ravagii politice poate să provoace un hipopotam rănit. Dar, ca orice partid supragabaritic, alcătuit din slănină și materie cornoasă, PSD are luciditatea diminuată, mintea copleșită de grăsime, iar inteligența nu e un prag pe care să-l fi atins pe scara evoluției. Pachidermele din clasa lui au cam dispărut din Europa, mai toate doborîte pentru praful de fildeș din care serviciile își prepară erecția. PSD a rămas supraviețuitorul unic al speciei socialiste de talie mare, dar zilele astea a fost ajuns din urmă și depășit de selecția naturală. Peisajul e acum favorabil exemplarelor mici și oportuniste, adaptate la mediu, așa cum sînt adaptate PNL și USR la simbioza cu statul subteran.
În loc să se năpustească asupra adversarilor cu întregul său tonaj, imediat după moțiune, PSD preferă să se retragă în băltoaca de noroi și să spere că fornăitul de animal mare, cu majoritate în Parlament, cu electorat masiv și disciplinat, o să-i pună pe fugă. E o formă de lașitate pe care nepoții Partidului Comunist n-au cunoscut-o pînă mai ieri și de care PSD și-a făcut rost de cînd a înțeles legătura dintre politică și DNA. Trupul gras al partidului transpiră înfricoșat din toți baronii. Osînza dobîndită în cincisprezece ani de guvernare, la care visează întreaga Opoziție, tremură ca o piftie națională.
Fără discuție, PSD face un calcul greșit. Apatia de malac, paralizia politică, legislativă și executivă îi sapă mormîntul politic mai repede decît își imaginează. Nu e vorba acum de cît a furat fiecare, de cîți hoți sînt în PSD, cîți în PNL, cîți în UDMR și cîți vor fi în USR. Democrația se mulțumește să numere voturi, iar rezultatul alegerilor, cel care stabilește cărora dintre hoți le revine puterea, decide soarta învinșilor. Înainte să se vaite că-l încolțește statul paralel, PSD putea să dea cu el de pămînt. Înainte să țipe că strada îi dictează Parlamentului, putea să-și scoată oamenii în stradă. Înainte să se plîngă că procurorii și președintele îi sabotează guvernarea, putea să contraatace politic și legislativ.
Nimeni n-ar fi putut opri această majoritate darnică în măriri să stoarcă din acele comisii parlamentare de anchetă adevărul sinistru cu privire la lungul braț al serviciilor în societate și politică. Nimeni n-a împiedicat-o să televizeze audierile, așa cum se procedează în statele spre care aspirăm. Nimic n-ar fi putut opri revizuirea în spirit european a legislației care permite azi instituțiilor de forță să facă abuzuri. Nimeni n-ar fi putut opri ieșirea pesediștilor pe străzi, zi de zi, să-și susțină binefăcătorii, dacă binefăcătorii le-ar fi cerut asta. În fine, nimic n-ar fi putut împiedica un partid cu 46% în alegeri să-și denunțe și să-și elimine securiștii din interior. Nimic și nimeni, cu excepția fricii.
PSD a cedat psihologic, a clacat în fața războiului montat prin procurori. Și-a uitat dimensiunile, s-a lăsat înfricoșat de ceea ce poate păți pe persoană fizică. Lupta politică se afundă iar în faza execuției judiciare, iar PSD, poate la un loc cu ALDE, s-a dovedit incapabil s-o extragă de acolo. Mare și prost, partidul se vaită cu mîinile-n sîn.
Nu există dreptate politică altundeva decît la urne. Justiția există doar în spațiul pe care politica i-l dă. Independența Justiției e, cel mult, un abuz de limbaj. Există, în schimb, drepturi și libertăți consemnate în Constituție, și ar trebui să existe democrație. Democrația funcționează doar prin partide. Partidele sînt grupuri de interese private, legitime și agresive, atente cu prioritățile lor. Toate astea sînt concluzia unui sfert de mileniu de istorie. Se nasc, așadar, două întrebări. Poți să răstorni democrația cu instrumentele cu care ar trebui s-o aperi? Și: merită să dispară un partid care nu își înțelege epoca și forța?
Cred că, luînd în calcul realitatea, ambele întrebări primesc un da. Fără regrete și fără frustrări, animalele voluminoase, greoaie și fricoase lasă locul mamiferelor mici și iuți, conectate la ocazii. În curînd, alegătorii vor vizita mormîntul hipopotamului necunoscut.
