Pe fondul turbulentelor create de copia lui Vladimir Putin de la Bucuresti, am intarziat cu analiza si comentariile pe nebunia creata de originalul Vladimir Putin in Crimeea.
Istoria, componenta etnica si realitatile militare fac din Crimeea un bastion al Rusiei. Chiar daca aceasta peninsula strategica face din teritoriul Ucrainei sub forma unei republici autonome, realitatile pe care le cunoastem de zeci de ani demonstreaza fara nici un fel de indoiala ca Moscova e „creditor de rangul unu” in zona, ca sa folosim un termen din economie. Si pentru ca tot m-am referit la acest domeniu, trebuie sa reamintim ca Ucraina a prelungit de-a lungul timpului permisiunea de sedere a Flotei Ruse la Marea Neagra la Sevastopol tocmai pentru unele privilegii economice, cum ar fi un pret mai mic al gazului important din Rusia. Astfel de aranjamente economico-militare, cu impact strategic regional semnificativ, au vulnerabilizat Ucraina de-a lungul timpului si permit azi Rusiei sa-si mentina piciorul bagat in usa intredeschisa a Europei.
Razboiul Rece abia acum isi da obstescul sfarsit in Ucraina, prin incercarea dramatica si singeroasa a unui popor chinuit de a scapa de o dominatie sufocanta si nedemocratica a Moscovei. Sa ne aducem aminte ca si in Decembrie 1989, cind Romania se zbatea sa se elibereze, trupele sovietice au fost masate la granita de Est si au incercat sa forteze patrundere in Romania peste Prut. Desi conducatorii politici ce i-au succedat lui Ceausescu aveau ceva afinitati sovietice, cativa reprezentanti ai Armatei Romane (altii decit V. Ionel sau N. Militaru…) au refuzat categoric „ajutorul militar” al trupelor sovietice dizolcate din Transnistria spre frontiera romaneasca.
Rusia isi accepta cu greu statutul de mostenitor mai mic si mai slab al URSS. In fruntea acestui stat ce practica agresiunea extrateritoriala de secole se afla azi un general KGB nostalgic si doritor sa dea fiori oricui atenteaza la statutul de mare putere al Moscovei. Vladimir Putin este esenta perpetuarii sistemului militar sovietic, cu tot ce decurge de aici. De aici lejeritatea inconstienta de a trimite 20.000 de militari rusi in Crimeea si in spatiul sud estic al Ucrainei, fara sa tina cont de reactiile internationale dure si de vointa guvernului de la Kiev. Am vazut de ce este in stare micul Stalin supus operatiilor estetice amator de gimnaste mai tinere cu 30 de ani. In August-Septembrie 2008, aceleasi trupe ruse dizlocate pe navele flotei de la Marea Neagra au debarcat in Georgia prin Abhazia si Adjaria, ucigand totul in cale, doar pentru a reprima violent dorinta guvernului de la Tibilisi de integrare europeana. Fiorul Europei a fost si atunci puternic, dar Putin a fost iertat, recunoscut si plimbat la toate reuniunile internationale. Astazi, istoria se repeta.
Amestecul de santaj, putere militara, economica si stapin al unor teritorii haotice de tip bantustan militar in Europa de Est, Caucaz si Asia Centrala permite si azi Rusiei sa fie recunoscuta cu scrasnire de dinti prin capitalele occidentale.
Criza din Crimeea va dura mult. Ea se va adauga pe harta conflictelor inghetate din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Adjaria. Indraznesc sa spun chiar si Kaliningrad. La ele as adauga si baza din Tartous, element cheie al mentinerii unui status quo ce face imposibila interventia comunitatii internationale in Siria, unde au murit sute de mii de oameni. Fapt ce pare sa convina de minune Rusiei doar ca sa-si mentina cel mai sudic cap de pod al intereselor sale militare. In haos, Moscova s-a simtit cel mai bine si a putut jongla cu presiunea internationala si dorinta unor popoare de a fi libere, punind frina ambelor.
De la Stalin la Putin, prea putine s-au schimbat. Micul intermezzo numit Gorbaciov a fost o picatura intr-un ocean.
Rusia nu vrea democratie.
Conceptul ei strategic nu s-a bazat niciodata pe asa ceva. Influenta rusa, pe tot conturul imperiului sovietic, de la Marea Nordului, trecind prin Marea Neagra si ajungand pina la Mediterana ne arata de sute de ani ca nici un sacrificiu nu e mai mare pentru a fi mentinuta. Se rup tari, migreaza popoare, se modifica granite, se redeseneaza harti, mor in conflicte, proteste sau aiurea sute de mii de militari si civili.
Pentru Rusia, nu e nici o problema. Moscova nu crede in lacrimi
PS : Cind in primavara lui 2004 am fost la Cartierul General al NATO cu delegatia romaneasca pentru ridicarea drapelului Romaniei, am stiut ca vor veni momente de genul acesta. Cind voi multumi lui Dumnezeu ca suntem dincoace de bariera haosului si arbitrariului. Dincolo e chipul hidos al ocupantului cu samaliot…
