E o zi de doliu maxim pentru rock-ul romanesc. Liderul trupei timisorene CARGO a trecut la cele vesnice. Adi Bărar ne-a oferit clipe senzationale inainte si dupa 1989. Compozitiile lui, vocea senzationala a lui Kempes, orchestratia, totul era de top.
Amintirile mele incep undeva in anii ’80 la Timisoara, cu celebrele festivaluri TIMROCK, la Sala Sporturilor : Pro Musica, Celelalte Cuvinte, CARGO, ABRA – toate ne-au salvat din mizeria ultimului deceniu de comunism. Sunt 35 de ani de cand ascult aceste trupe si nu ma satur de piesele lor, de calitatea compozitiilor si abordarea profesionista.
Am fost foarte entuziasmat cand in ianuarie 1990, prima trupa care edita un EP in strainatate era CARGO. Intr-un studio din Franta, cu celebra piesa Ana. Apoi anii de concerte, albumele Povestiri din gara, Ziua Vrajitoarelor, Destin au completat un tablou exceptional, asupra caruia Adi Bărar si-a pus amprenta cea mai vizibila. Apoi in anii ’90, o verisoara de-a mea, absolventa a Liceului de Muzica Ion Vidu din Timisoara, a participat la realizarea albumului Colinde cu trupa Cargo. Si cate altele s-au mai intamplat cu Adi Bărar la carma trupei.
Odata cu el, pleaca multe amintiri frumoase de acum 35, 30, 25, 20….de ani.

Dumnezeu sa-l odihneasca !

 

Anuntul trupei CARGO :
Așa intens cum a trăit toată viața pe scenă, alături de public, înconjurat de gândurile voastre bune, așa a luptat pană azi!
Dumnezeu să te odihnească, Adi Barar!
15.01.1960 – 08.03.2021
” Și de-o fi și eu să mor/ Nu vreau să vă întristați!/ Să cântați și să jucați, până în zori… / Și dacă din când în când/ O să mă primiți în gând/ VOI FI APROAPE DE VOI!”
Wikipedia :
Adrian Armand Bărar (n. 15 ianuarie 1960Timișoara – d. 8 martie 2021Timișoara), a fost un chitarist, compozitor textier și producător muzical român, fiind totodată fondatorul formației Cargo.
De la vârsta de 9 ani începe să cânte la chitară. Timp de 4 ani urmează un curs de chitară clasică unde primește primele noțiuni aprofundate despre muzică. Deși se afirmă și dobândește notorietate ca și chitarist, prima experiență muzicală o are cu o trupă de cartier unde activează ca toboșar.
Influențele muzicii blues si rock îl determină ca la vârsta de 14 să înființeze prima formație, de data asta cântând la chitară. În încercarea de a se face înțeles și de a fi cât mai aproape de public, abordează un stil propriu și astfel în anul 1985 pune bazele fomației Cargo, care ulterior va face istorie în rock-ul românesc.
În viziunea sa numele trupei trebuia să exprime greutate, încărcătură, să fie format din puține litere și să aibă sens și în alte limbi de circulație internațională. Pe lângă creațiile Cargo, Adi Bărar are o activitate vastă compozițională compunând atât pentru diferiți artiști, cât și muzică de film, generice și scurt metraje.
  • Cargo – Ana – 1990 (maxi single)
  • Cargo – Povestiri din gară – 1992
  • Cargo – Destin – 1995
  • Cargo – Colinde și obiceiuri de iarnă – 1996, relansat în 1999 cu corala Teofora
  • Cargo – Ziua Vrăjitoarelor – 1998
  • Cargo – Colinde – 2000
  • Cargo – Spiritus Sanctus – 2003
  • Cargo – XXII – 2007
  • Adi Bărar Band – Hold On – 2017

Vicepreședintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, prof. dr. Dorel Săndesc, a vorbit despre moartea cântărețului Adrian Bărar, cu care a fost foarte bun prieten, scrie DC News.

„Acest om, acest mare om și mare prieten al meu de mulți ani, iată, ne-a părăsit astăzi, în această zi destinată frumuseții (n.r., 8 Martie). Și este răpus în mod clar de această boală care i-a afectat inițial plămânii într-un procent foarte mare, aproape complet, și ulterior, așa cum se întâmplă în formele foarte severe, i-a afectat toate organele.

În final, în ciuda tuturor eforturilor, a tehnicilor de susținere a funcțiilor vitale, a medicației complexe, a îngrijirilor pe care i le-am dat, a pierdut această luptă și a plecat dintre noi”, a transmis dr. Săndesc la Digi 24.

Virusul nu iartă pe nimeni

„Noi, aici, în ATI-ul românesc, suntem în tranșee la un nivel maxim de foarte mult timp. Acum, situația chiar s-a agravat în ultima perioadă, nu mai avem locuri. N-ai cum să nu trăiești aici mereu acest sentiment de dezamăgire, de durere, de revoltă uneori că atâția oameni, iată, suferă, și unii mor.

Unii dintre ei ajung aici direct ca efect al prostiei și lipsei de înțelegere omenești care face să nu se respecte niște reguli, singurele care au arătat că pot să diminueze numărul de victime, de cazuri”, a adăugat medicul.

 

Leave a Reply