Jucatul compulsiv de jocuri video este considerat de-acum o nouă tulburare mentală, anunţă luni Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o hotărâre care ar putea să conducă la o stigmatizarea tinerilor, avertizează unii critici, relatează The Associated Press.
În cadrul ultimei revizuiri a manualului internaţional de clasificare a bolilor, OMS argumentează că o clasificare a ”tulburării jocurilor video” (“Gaming Disorder”, în engleză) drept o afecţiune distinctă va ”servi unui obiectiv de sănătate publică, cu scopul ca ţările să fie mai bine pregătite să identifice această problemă”.
OMS a acceptat propunerea ca ”tulburarea jocurilor video” să fie repertoriată ca o nouă problemă în baza unor probe ştiinţifice, în urma ”nevoii şi cererii de tratament în numeroase părţi ale lumii”, declară directoarea Departamentului pentru Sănătătate Mentală de la OMS, dr. Shekhar Saxena.
Alţii salută această hotărâre a OMS şi consideră că este esenţial ca dependenţii de jocuri video să fie depistaţi rapid, deoarece sunt de obicei adolescenţi sau adulţi tineri, care nu caută ajutor singuri.
”Ne confruntăm cu părinţi îngrijoraţi nu doar pentru că-şi văd copilul abandonând şcoala, ci şi deoarece văd o întreagă structură familială prăbuşindu-se”, subliniază o purtătoare de cuvânt a adicţiilor comportamentale de la Royal College of Psychiatrists, dr. Henrietta Bowden-Jones. Ea nu a avut vreo legătură cu hotărârea OMS.
De obicei, adicţiile de jocuri sunt tratate cel mai bine prin terapie psihologică, dar pot da rezultate şi unele medicamente, afirmă Bowden-Jones.
Noua clasificare va ajuta la legitimizarea problemei şi la o consolidare a strategiilor de tratare a ei, consideră dr. Mark Griffiths, care efectuează cercetări cu privire la conceptul de tulburare de jocuri video de aproximativ 30 de ani.
”Jocul video este, din punct de vedere psihologic, ca un joc de noroc care nu implică bani”, afirmă Griffiths, un profesor specializat în adicţie comportamentală la Nottingham Trent University.
”Jucătorii de jocuri de noroc folosesc bani pentru a ţine scorul, pe când jucătorii de jocuri video ţin puncte” în acest scop, precizează el.
Griffiths estimează că procentul jucătorilor de jocuri video cu o problemă de dependenţă este extrem de mic – mai puţin de 1% – şi că multe dintre aceste persoane ar avea alte probleme subiacente, precum depresie, tulburare bipolară sau autism, scrie news.ro
Domnule Tudor, aveti o colega la A3, Ana Maria Bujor, in legatura cu care as avea o intrebare: ce pile iti trebuie ca sa ajungi “senior editor” fara sa fi auzit macar de acordul (in gen) dintre numeral si substantivul regent. Si nu ma refer la subtilitati gramaticale care dau batai de cap chiar si specialistilor, ci de un acord banal de tipul “patruzeci SI DOI de elevi” iar nu cum ar crede biata faptura, “patruzeci SI DOUA de elevi”
Si nu e un accident, o intimplare nefericita, caci am auzit-o repetind de mai multe ori chestii de genul “douazeci SI UNU DE ZILE” Cu asemenea “cunoastere” a gramaticii romane, in mod normal ai probleme la “bac” Cind colo, auzi, SENIOR EDITOR 🙂
In calitate de colegi, faceti, dom’le, ceva!
OMS are tratament medi amentos pentru orice boala! Cobaii sunt in orice tara! Dar ce,romanii nu trebuie sa fie in aceeasi oala cu europenii si vesticii? Inghebosati,cu privirea in pamant,fara vitalitate,tineretul obez si tatuat sau si drogat? Sa dim seriosi,toate sunt doar afaceri pe spinarea cetateanului de rand!
Distrugi tineretul unei tari, distrugi viitorul tarii.
Din nefericire….
Ca in orice forma de dependenta, cauza nu se gaseste in obiectul dependentei ci in contextul general, psihologic al persoanei. De ce ajung unii copii/tineri sa se retraga din societate si sa se inchida intr-o lume virtuala? Nu din cauza jocurilor ci a lucrurilor care le lipsesc sau de care vor sa fuga din lumea reala. Hai sa nu ne amagim