Raportul Conferintei pentru Securitate de la Munchen : e o lupta intre democratie si autoritarism pe multiple dimensiuni

Conferinta pentru Securitate de la Munchen, eveniment traditional pentru dezbaterea provocarilor de securitate, aparare si de politica externa, si-a lansat studiul pe 2023. Lucrarile acestui important forum vor avea loc vineri si sambata la Munchen, participarea va fi la cel mai inalt nivel. Rusia nu va mai fi invitata, avand in vedere comportamentul sau agresiv, declansarea razboiului din Ucraina si incalcarea flagranta a Cartei ONU si a prevederilor de baza privind dreptul international.

Iata rezumatul studiului MSC 2023 : Re-vision

https://securityconference.org/en/publications/munich-security-report-2023/executive-summary/

Dezbaterile despre diferite viziuni pentru ordinea internațională viitoare sunt adesea abstracte și teoretice. Prin invadarea Ucrainei, președintele rus Vladimir Putin a făcut din ciocnirea viziunilor concurente o realitate brutală și mortală. Democrațiile liberale ale lumii se trezesc in provocările lansate de revizioniștii autocrați și au făcut primii pași importanți pentru a reactiona. Dar pentru ca principiile liberal-democratice să prevaleze asupra variantelor autocratice, democrațiile trebuie să își reînnoiască viziunea asupra unei ordini internaționale dezirabile.

Este nevoie de o ordine internațională liberală re-vizuită, bazată pe reguli, pentru a consolida rezistența democratică într-o eră de competiție sistemică acerbă cu regimurile autocratice. Dar pentru a face această viziune mai atractivă în rândul comunității internaționale mai largi și pentru a o ajuta să câștige concursul pentru viitoarea ordine internațională, democrațiile trebuie să țină seama și de criticile și preocupările legitime ale comunității internaționale mai largi.

La 24 februarie 2022, Rusia nu numai că a lansat un război împotriva Ucrainei care a provocat deja zeci de mii de victime civile ucrainene, a forțat milioane de oameni să-și părăsească casele și a provocat pagube de război de sute de miliarde de euro.

Odată cu invazia brutală și neprovocată a unui stat suveran, Moscova a lansat, de asemenea, un atac împotriva principiilor de bază ale ordinii de după al Doilea Război Mondial.

Încercarea unei puteri autoritare de a elimina o democrație ca stat național suveran nu este însă singurul semn că revizionismul autocratic se intensifică. Sprijinul tacit al Chinei pentru războiul Rusiei, atitudinea sa militară de a-și afirma propria sferă de influență în Asia de Est și eforturile sale cuprinzătoare de a promova o alternativă autocratică la ordinea internațională liberală, bazată pe reguli, simbolizează provocarea autocratică mai largă.

Întrebati despre principala linie de falie în politica globală de astăzi, cea mai proeminentă diviziune menționată printre cei chestionați pentru Indicele de securitate din München 2023 este într-adevăr cea dintre democrații și dictaturi.

Cu toate acestea, relevanța clivajului democrație-autocrație variază în funcție de domeniile politice. Dacă o țară este sau nu democrație, nu este în mod clar singurul factor care modelează competiția pentru viitoarea ordine internațională. Simplul fapt că multe guverne din Africa, America Latină și Asia nu au fost dispuse să se pronunțe împotriva agresiunii Rusiei arată că autocrații puternici nu sunt singurii în profunda nemulțumire față de normele și instituțiile internaționale existente – și că pur și simplu apărarea status quo-ului este nu suficient pentru a respinge efectiv împotriva revizioniștilor autocrați.

Drepturile omului (Capitolul 2) au reprezentat un punct major în competiția sistemică în creștere. China, susținută de Rusia, se află în fruntea unei respingeri autoritare mai ample împotriva drepturilor internaționale ale omului și a mecanismelor construite pentru a le proteja. Viziunea pe care Beijingul o urmărește îngrijorează observatorii occidentali. Ea este aceea de a crea o lume sigură, pentru autocrație.

Printre altele, China încearcă să se asigure că drepturile colective, așa cum sunt definite și susținute de stat, au prioritate față de libertățile civile și politice individuale. Dar dezacordul cu privire la drepturile omului este evident și în interiorul și între statele democratice ale lumii. Cu siguranță influențate de experiența colonialismului și imperialismului occidental, multe democrații non-occidentale manifestă o preocupare mai mare față de suveranitate și neintervenție decât omologii lor occidentali și, prin urmare, sunt reticente în a sprijini o acțiune solidă în numele drepturilor omului.

Infrastructurile globale (Capitolul 3) au devenit, de asemenea, un loc important al competiției geopolitice. Taberele democratice și autocratice concurează în mod deschis pentru a impregna infrastructurile fizice și digitale cu viziunile lor de guvernare. Pe tărâmul digital, China conduce un grup de state autocratice intenționate să-și promoveze viziunea tehno-autoritară, în timp ce partenerii transatlantici converg doar treptat către o viziune comună a unei infrastructuri digitale deschise.

În ceea ce privește infrastructura comercială globală, liniile de falie sunt mai dezordonate. Multe guverne văd din ce în ce mai mult interdependența ca fiind generand vulnerabilități și canale pentru constrângere. Drept urmare, armonizarea legăturilor comerciale abundă, în timp ce toate marile puteri recurg din ce în ce mai mult la protecționism. O nouă viziune pentru infrastructura comercială globală care să servească prosperitatea reciprocă, limitând în același timp vulnerabilitățile, nu este avuta încă în vedere.

Nici cooperarea pentru dezvoltare (capitolul 4) nu a fost ferită de concurența sistemică. Sănătatea și securitatea alimentară, precum și finanțarea schimbărilor climatice au devenit domenii de politică cheie în care joacă narațiuni concurente ale unei ordini de dezvoltare dezirabile.

Beijingul își promovează propriul model de cooperare pentru dezvoltare, presupus lipsit de condiționalități, ca o alternativă distinctă la modelele americane și europene, care subliniază importanța democrației, bunei guvernări, piețelor libere, responsabilității și transparenței.

Dar, în timp ce angajamentul din ce în ce mai mare al Chinei cade pe un teren fertil în multe țări în curs de dezvoltare, aceasta este adesea mai puțin o chestiune de convingere, ci mai degraba o lipsă de alternative și nemulțumiri profunde față de ordinea de dezvoltare existentă, care nu a adus suficiente beneficii.

Chiar dacă nu arată clar o linie de eroare democrație-autocrație, noua ordine energetică (Capitolul 5) reflectă din ce în ce mai mult considerații geopolitice decât logica pieței. Revizionismul autocratic al Rusiei și armonizarea exporturilor de combustibili fosili au făcut din dependența energetică de marile puteri autocratice o preocupare majoră pentru democrațiile liberale occidentale. Acum trebuie să se asigure că eforturile lor de a se îndepărta de petrolul și gazele rusești nu le sporesc simultan dependența de alte autocrații, inclusiv China (pentru materii prime critice) și Qatar (pentru gaze).

Autocrațiile revizioniste prezintă diverse provocări pentru ordinea nucleară și stabilitatea strategică (Capitolul 6). Cel mai important, amenințările rusești de folosire a armelor nucleare în războiul împotriva Ucrainei au stârnit îngrijorări pe tot globul. China a investit semnificativ în capacități nucleare suplimentare, fără a crește transparența. Și Coreea de Nord și Iranul își prezintă propriile provocări la ordinea nucleară. Având în vedere deteriorarea mediului de securitate, puterile nucleare democratice și-au reiterat angajamentul față de descurajarea nucleară, în timp ce perspectivele inițiativelor de control al armelor s-au diminuat. Dezamăgirea față de lipsa dezarmării, la rândul său, a condus la frustrare în multe părți ale lumii, inclusiv în „Sudul Global”, unde multe țări preconizează un alt tip de ordine nucleară.

Liderii mondiali s-ar putea să nu fie de acord pe multe subiecte în aceste zile – dar mulți dintre ei împărtășesc sentimentul că lumea intră într-un deceniu critic în lupta pentru viitoarea ordine internațională.

În timp ce 2022 va fi amintit pentru revizionismul autocratic accelerat, anul a demonstrat, de asemenea, că revizioniștilor li se poate rezista și că ideile liberale sunt încă capabile să inspire.

Reziliența și determinarea extraordinară a poporului ucrainean, așa cum sunt documentate în Indicele de securitate din München 2023 (Spotlight Ukraine), a galvanizat sprijinul internațional pentru lupta țării lor împotriva agresorului și a insuflat un nou sentiment de scop în țările democratice și formatele de guvernare.

Democrațiile liberale trebuie să folosească acest impuls.

Dacă reușesc să revizuiasca ordinea liberală, bazată pe reguli, ca una care reprezintă mai bine multe țări din lume (…), ca una care își îndeplinește mai bine promisiunile și ca una in care beneficiile sunt cu adevărat pentru toată lumea în mod egal, ei pot lărgi coaliția de părți interesate implicate și pot face ordinea democratica mult mai rezistentă.

Dacă momentul revizionist pe care îl trăim în prezent stimulează reînnoirea acestei ordini liberale, bazate pe reguli, președintele Volodymyr Zelenskyy și poporul Ucrainei vor fi jucat un rol important în această realizare.