Ziua Nationala a Romaniei ma indeamna in acest context regional si international destul de complicat sa evoc rolul unor mari puteri în crearea condițiilor pentru Marea Unire a României. Aparitia Romaniei Mari n-ar fi fost posibila fara acest sprijin esential.
1 Decembrie 1918 ca act de voință națională a fost posibil într-o conjunctură politică în care România a avut aliați puternici și influenți – statele Antantei (Imperiul Britanic, Franța, Italia, Imperiul Țarist și SUA). Antanta a fost serios zdruncinată de începerea Revoluției Bolșevice, ale cărei urmări s-au resimțit din plin și în acțiunile provocatoare ale comitetelor bolșevice infiltrate în armata țaristă din Moldova.
Franța – principala forță realmente atașată obiectivelor politice române. Marea parte a elitei politice și militare românești studiase acolo și revenise în țară. În octombrie 1916 sosea la București Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Berthelot – 6.000 de militari și civili francezi care au pregătit armata română alături de generalii ei. Succesul României în Primul Război nu ar fi fost posibil fără contribuția Armatei sale care a devenit puternică, mereu motivată de îndemnurile liderilor ei militari și politici.
Imperiul Britanic – angajat serios în toate bătăliile de pe frontul vestic și oriental, a suferit înfrângeri care nu l-au demoralizat niciodată. Exact acum 100 de ani trupele britanice și aliații lor NZA se retrăgeau umiliți de la Gallipoli, înfrânți de armatele Germaniei și Imperiului Otoman. Interesată de situația din România doar în măsura în care evoluțiile de aici aveau legătură cu frontul de sud, de la Salonic, Marea Britanie miza pe implicarea Franței în consolidarea frontului din România.
Italia – ca și România neutră la începutul luptelor și aliat tradițional al Germaniei, a devenit unul din cele mai sângeroase teatre de război. Ca și România, dorea unirea cu toti conaționalii din teritoriile stăpînite de imperiul Austro-Ungar.
Imperiul Țarist – forța tăcută din spatele începerii războiului, a fost repede măcinat de intrigile de palat combinate cu revoluția bolșevică, pe fundalul unor mișcări radicale transnaționale care gravitau în jurul ideologiei comuniste. Pe acest fundal, Rusia a ieșit din război lăsând în urmă o degringoladă înficoșătoare și contestări violente ale regimurilor în multe state europene (Ungaria, Cehoslovacia). Absent de la refacerea ordinii mondiale de la Versailles, URSS, succesor al acestei puteri, a urmărit mereu recâștigarea influenței în Europa Centrală și de Est și refacerea prestigiului Imperiului în Occident. In Ianuarie 1918, Rusia a confiscat Tezaurul Romaniei depozitat temporar la Moscova. Acesta nu a fost recuperat nici pina in prezent.
SUA – intrarea lor în război (aprilie 1917) a fost decisivă pentru victoria Antantei. Au mobilizat 500.000 oameni și au finanțat staționarea lor în Europa timp de 5 ani. Raționamentului american de implicare și soluționare a problemelor vechi din Europa a fost făcut de președintele Wilson în ianuarie 1918 prin cele 14 puncte (https://history.state.gov/milestones/1914-1920/fourteen-points) – simbol al gândirii progresiste care a condus la crearea primelor instituții internaționale cu atribuții în menținerea securității colective.
Finalul primului război mondial a fost declinul marilor puteri europene și profilarea unor state ale căror modele de societate erau consolidate după progresul adus de revoluția industrială. Acestea au rezistat ideologiei comuniste și cu susținerea militară a multor puteri europene mici, între care și România. Timp de doar două decenii de la finalul primului Război, Europa a părut că revine la nivelul de viață și civilizație de la începutul secolului XX, iar arealul geografic al acestei realități cuprindea toate statele care fac astăzi parte din UE și NATO.
La 1 Decembrie 1918, generalul Berthelot transmitea un mesaj plin de semnificatie Romaniei : „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.
