Am devenit o societate in care primitivismul, lipsa de educatie, dorinta de a face rau si manipularea grosolana devin tendintele dominante. Bunul simt este deja minoritar, la fel si cei 7 ani de acasa ori anii de scoala.

Efectul politic este aparitia unor miscari si partide ce propaga idei pentru intoarcerea la Evul Mediu : paie, opinci, hambare, fundamentalism religios, intoleranta pana la extrem, analfabetism medical. Tot arsenalul Estic, anti-occidental se ascunde perfid in aceste structuri create cu migala de specialisti, ce invoca asa zise traditii sau idei stramosesti, patriotice. 

Multi conducatori de institutii sau care ocupa functii in administratia centrala ori locala incurajeaza, in inconstienta lor, aceste tendinte. Prin absenteism, prin complicitate cu ideile expuse mai sus, prin incapacitatea intelectuala si profesionala de a se raporta la reperele importante ale valorilor euroatlantice, mentionate chiar si in Constitutia Romaniei. Aceste involutii grave la care suntem martori ai si valente anti-constitutionale. Ele ar trebui sa faca obiectul atentiei sporite si masurilor ferme din partea acelor institutii ce au ca atribut respectarea valorilor constitutionale.

Sunt putini cei care au curajul sa se exprime, la fel de putine sunt gesturile de responsabilitate in mass media pentru a promova astfel de mesaje. Pe blogul meu, oamenii acestia care nu doresc inapoierea Romaniei cu 100 de ani, ci evolutia civilizationala, isi vor gasi mereu gazduire. Este si cazul acestei exceptionale analize descoperita pe edupedu.ro.

Cercetătorul Virgil Iordache: Primitivismul cultural și reacțiile sociale la pandemie

Am putea defini primitivismul cultural ca relația disproporționată între complexitatea cunoașterii deținute și complexitatea problemei de rezolvat. Primitivism cultural este deopotrivă să vrei să repari o navetă spațială cu ranga, sau să bați cuie cu o carte mai grea, coperți tari, eventual ferecate. Dintr-o astfel de perspectivă primitivismul nu se confundă cu simplitatea, e cu totul rezonabil să rezolvi o problemă simplă apelând la cunoștințe simple, chiar nediscursive. Să culegi un măr dintr-un copac suit pe un scaun nu e o formă de primitivism cultural.

Prin evoluție culturală cunoștințele sunt distribuite în multe grupuri sociale. Unde e nevoie de gândire analitică, despicarea firului în patru, s-au format comunități științifice moderne specializate. Unde e nevoie de integrare, generalizare, reducere a complexității situației, căutare a unor invarianțe, identificare a unor posibile temeiuri pentru ce există și pentru acțiune s-au format elite culturale, grupuri de oameni cu perspective globale și puține competențe analitice. Rezolvarea problemelor simple cu perspective date de elite culturale e o formă de primitivism cultural, la fel și rezolvarea unor probleme care traversează toate domeniile existenței cu metode ștințifice moderne. Problema sanitară e undeva între aceste extreme și are nevoie de toate tipurile de cunoaștere.

Cu cât societatea e mai puțin evoluată, cu atât între extreme nu sunt dezvoltate grupuri intermediare, elite culturale inițiate în știința modernă, comunități științifice cu respirație culturală. Comunismul real este un caz de involuție culturală în care zona de mijloc a fost lichidată în mod programatic, pentru că este zona libertății de gândire, a melanjului adesea veleitarist, dar tocmai prin asta potențial fertil, între abordări epistemic diferite.

Din rațiuni de competiție față de atenția publicului și resursele acestuia, directă sau prin intermediul statului, cele două feluri de grupuri extreme tind să nu poată coopera fără existența unui public larg instruit, cu o cultură științifică și universală solidă, din care se poate face și o eventuală recrutare într-o direcție sau alta, sau se poate progresa personal către zona aleasă. Dacă publicul e mai amplu competiția scade și se nuanțează, societatea devine mai diversă cultural și adaptată să rezolve mai bine probleme neprevăzute. Reziliența sa crește în toate înțelesurile acestui termen: elasticitate, deformare cu păstrarea funcțiilor, diversificare internă cu păstrarea funcțiilor și dobândirea unor noi, transformare în altceva având același nume ca țară cu adaptare la situații naturale și politic/cultural globale noi, cu sau fără renunțarea la temeiurile, discursurile fondatoare originare.

Dacă aplicăm aceste lucruri reacțiilor sociale la pandemie putem observa următoarele:

• Reducționismul bio-medical și, mai recent, psihologic, al soluțiilor la problema sanitară sunt forme de primitivism cultural în raport cu caracterul complex al problemei.
• Desconsiderarea pe baze religioase a soluțiilor științifice la problema sanitară e o formă de primitivism cultural, prin inadecvarea dintre argumentele general existențiale și situația foarte concretă, relativ, a problemei.
• Ineficiența elitelor culturale filosofice, antropologice, teologice, scriitoricești de a interveni în modificarea atitudinilor pentru gestionarea și depășirea situației sanitare e un indicator al decuplării lor de mediul științific și al slabei relevanțe sociale.
• Elitele militarizate cu rol în rezolvarea crizei sunt continuatoare ale celor recrutate din grupuri muncitorești și țărănești în comunism și nu par să aibă acces la cunoașterea științifică specializată și la conținuturi culturale de elită, iar dacă au nu le pot folosi din considerente ce țin de regulamente și procese sociologice interne.Continuarea aici : https://www.edupedu.ro/cercetatorul-virgil-iordache-primitivismul-cultural-si-reactiile-sociale-la-pandemie/