Unul din subiectele ce revin constant în dezbaterile televizate din ultimii ani este cel privind prevalența investitorilor și proprietarilor străini asupra economiei românești.
Chestiunea originii acționariatului a devenit una emoționala, generatoare de furii televizate, argumente pentru un naționalism ponderat sau chiar pentru postări ușor aberante pe Internetul cât se poate de liber.
Pentru mine subiectul e mai mult decât interesant. Ca orice român, îmi doresc evident să existe un sector solid al capitalismului românesc.
Apreciez în egală masură investițiile străine, care generează locuri de muncă, taxe și impozite, consum de utilități și toate cele necesare unei economii funcționale. N-am să înțeleg niciodată furia celor ce se revendica de la Burebista în legătură cu „străinii”. Mi se pare ușor irațională și evident arhaică din punctul de vedere al mentalității europene.
Unde cred însă că trebuie să punem piciorul în prag este în zona strategică. Acolo avem tot interesul să păstrăm un control al statului sau măcar al investitorului român.
Statul, așa slab performant cum este el și deținător de companii în mare parte neprofitabile, are cateva sectoare unde nu-și poate permite glume sau joc de glezne.
Pentru că dispărem ca țară.
—
Textul integral îl puteţi citi în revista Români care Dezvoltă România, care conţine și Top 100 Antreprenori Români, disponibilă în punctele de difuzare a presei.
