Una din cele mai experimentate si influente voci ale Aliantei Nord Atlantice, Jamie Shea, a venit la Bucuresti pentru cateva proiecte importante. Jamie Shea a fost Deputy Assistant Secretary General for Emerging Security Challenges la NATO până la finalul anului 2018 și inainte de asta, purtător de cuvânt al NATO. Expertul a acordat un interviu www.truestoryproject.ro in care dezvaluie marile provocari ale NATO si detaliaza amanunte despre #Romania si Flancul Estic.
Interviul integral in gasiti aici :
Iata fragmentul relevant despre #Romania :
Jamie Shea :
Cred că România este mult mai încrezătoare și mai activă, ceea ce este un lucru bun.
Când am venit pentru prima oară aici, în anii ’90, întrebările erau legate de integrarea în NATO și obținerea protecției. Era vorba despre ce pot face alții pentru România, mai degrabă decât ce pot face românii pentru ceilalți.
Acum, că România este membră NATO de mulți ani, și între timp s-a alăturat și Uniunii Europene, a devenit mult mai încrezătoare, se gândește mai activ și mai creativ la contribuția ei, despre cum, de exemplu, să colaboreze cu Polonia și să se alăture forțelor NATO din Țările Baltice pentru a consolida forțele NATO din zona Mării Negre și să vadă toate operațiunile ca fiind parte dintr-o singură regiune.
România se gândește cum să găsească parteneri din industrie cu care să lucreze pe proiectele noi de apărare, să regenereze activitățile, cum să creeze noi structuri de comandă pe teritoriile ei pentru a avea o prezență mai mare a altor trupe NATO, cum să comunice cu parteneri mai dificili, ca de exemplu Turcia, unde relațiile nu au fost întotdeauna ușoare, însă unde este necesar să creeze încredere pentru a avea trupe turcești care să desfășoare exerciții aici.
Ce m-a impresionat cel mai mult este să văd o România care vrea să se sprijine pe propriile picioare, să-și desfășoare diplomația, să fie activă și prezentă, și nu să stea în spate așteptând să fie ajutată, să i se rezolve problemele. Din punct de vedere psihologic, starea de spirit este diferită, ceea ce este un lucru foarte pozitiv. România este mai încrezătoare în forțele proprii și privește mai mult spre viitor, realizând că românii trebuie să găsească soluții românești la propriile probleme. În Marea Britanie avem o vorbă care spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.
Alina Inayeh: Trăiești în Bruxelles și ești foarte conectat la rețeaua de oficiali și experți pe securitate de acolo, și nu numai. Ai spune că imaginea României pe care ai văzut-o astăzi, venind aici, este aceeași cu cea pe care ai perceput-o în Bruxelles, înainte să vii aici?
Jamie Shea : Cred că imaginea României la Bruxelles este în general una bună. De exemplu, România și-a trimis cei mai buni diplomați și oficiali în străinătate, profesioniști care sunt foarte respectați. Unele dintre cele mai formidabile femei cu care am lucrat la NATO sunt românce. Calitatea oamenilor nu cred că a fost vreodată pusă la îndoială.
Secretarul General Adjunct al NATO, a doua cea mai importantă poziție în alianță, este fostul ministru de externe Mircea Geoană, care este foarte cunoscut, fiind un diplomat desăvârșit. Faptul că românii pot să ocupe poziții atât de înalte în organizație spune multe despre credibilitatea țării. Puterea oamenilor contează.
În al doilea rând, cred că România este o țară comfortabilă atât în UE, cât și în NATO. Aș fi vrut ca propria mea țară, Marea Britanie, să fie comfortabilă în UE, dar, din păcate, nu mai este cazul.
Avem de-a face cu două mari dezbateri în acest moment. Dezbaterea transatlantică tradițională despre cum menținem SUA implicată și păstrăm puterea alianței, și dezbaterea pe care președintele francez Macron o susține zicând că nu ne mai putem baza pe americani atât de mult și că trebuie să construim o strategie europeană de securitate mai coerentă în jurul Uniunii Europene, în care Europa să-și creeze propriile tehnologii de apărare. Acestea sunt cele două mari discuții.
Când te uiți la țările din Europa care sunt în ambele tabere și care pot acționa ca reconciliatori în loc să ia o parte a dezbaterii, observi că România se află într-o poziție unică care îi oferă țării o perspectivă a relațiilor internaționale foarte ambițioasă în care țara poate juca un rol și mai mare în viitor, dacă poate să o facă înțelept și abil.
Un alt aspect la care lucrăm pentru Atlantic Black Sea Security Forum, ce va avea loc în luna martie în București, este ca România să determine pe toată lumea să devină mai conștienți de regiunea Mării Negre ca un punct de întâlnire al tuturor problemelor strategice cu care ne confruntăm: Rusia, Crimeea, puterea militară rusă, Rusia proiectând puterea din regiune către Orientul Mijlociu, Libia și Africa de Nord, importanța regiunii pentru securitatea energetică cu noi conducte de gaz ce se construiesc, noi relații comerciale.
Am fost foarte interesat să aflu ceva ce ar fi trebuit să știu deja, și anume că portul Constanța este al treilea sau al patrulea cel mai mare port din Uniunea Europeană, ceea ce demonstrează relevanța regiunii.
China care investește în zonă, umplând un gol lăsat de către europeni și americani, problema războaielor hibride care afectează politica internă a României așa cum o fac peste tot.
Multe dintre problemele mari de securitate ale europenilor se regăsesc în această regiune și acest fapt aduce provocări României, dar și oportunități.
Alina Inayeh: Care ar fi cea mai importantă sau presantă provocare legată de securitate pentru România?
Jamie Shea: Cred că accesul la Marea Neagră este foarte important, fiind o sursă vitală pentru Europa. Turcia, România, Bulgaria sunt conectate prin intermediul mării, deci reprezintă o legătură între partea mai îndepărtată a alianței și Uniunea Europeană.
Este o legătură cu parteneri importanți precum Georgia și Ucraina care au ajutat NATO în Afganistan și în Balcani în diverse exerciții și care au perspectiva aderării. Cum ar putea Ucraina sau Georgia să se alăture NATO în viitor dacă Marea Neagră devine un lac rusesc și NATO pierde oportunitatea de a-și proiecta puterea în regiune? Marea Neagră este vitală pentru comerț, pentru energie. Există și probleme de mediu care sunt importante.
Cea mai mare provocare cred că este să creăm o structură care să ofere un loc și Rusiei, dar care să păstreze un rol și pentru forțele NATO în regiune, care să nu facă Marea Neagră o zonă de confruntare, ci una de cooperare, unde putem lua măsuri să creștem încrederea cu Rusia și să avem abilitatea de a aplana conflictele.
La momentul de față, este clar că Rusia încearcă să ne îndepărteze de zona Mării Negre, numind zone întregi ca fiind exclusive rușilor pentru exerciții, încercând să limiteze libertatea de navigare, folosind tactici ostile precum survolarea foarte aproape de nave aflate în larg.
Cred că felul în care lucrăm cu România pentru a dezvolta o politică neconflictuală, dar fermă, care să ateste că suntem prezenți și că avem tot dreptul să fim aici, va fi cea mai importantă provocare.
A doua provocare este legată de faptul că NATO urmează o strategie de consolidare de la vest la est, prin care aduce forțe din SUA și Marea Britanie în Europa. Este important să nu dezvoltăm doar o axă de la vest la est, o linie care ne-ar permite să ajungem doar până la Țările Baltice. Trebuie să ne uităm la felul în care evenimente dintr-o zonă pot influența foarte rapid evenimente din altă zonă. Rusia cu siguranță poate trece în 24 de ore de la o strategie de a pune presiune în zona baltică la a pune presiune pe Bulgaria sau România. Așa cum Rusia poate muta centrul de gravitație rapid, așa și NATO trebuie să fie capabil să mute rapid centrul de gravitație cu scop defensiv.
Acest lucru înseamnă că trebuie să alăturăm două sectoare distincte, tratate până acum separat în cadrul NATO: sectorul Baltic și sectorul Mării Negre. Vorbim despre un tip de prezență aici, altă prezență acolo, trebuie să aducem limbajul și conceptele la un loc și să le fuzionăm într-o singură zonă est-europeană, care să fie cu adevărat coezivă, să poată schimba structura militară pe toate axele foarte rapid dacă este necesar. Avem nevoie și de niște axe sud-nord, nord-sud, nu doar de vest-est, est-vest.
