Stiam ca va veni si aceasta zi.
Ma bazam pe experientele traite in cei 25 de ani de presa pe care-i fac anul acesta. Nu invoc asta ca pe o mare virtute, ci ca pe un simt pe care oricine il dezvolta dupa atata vreme muncind intr-un domeniu.
Ieri, 10 martie 2016, Traian Basescu a spus : “Imi pare rau ca am aceeasi parere cu Antena 3”. Se referea la cazul Mariana Rarinca si la indiscutabilul abuz suferit de aceasta femeie pentru care doar Antena 3 a luptat, dintre toate cele 22 de televiziuni romanesti.
Probabil foarte multi cred ca e momentul dreptatii depline, un triumf al adevarului asa cum l-am asteptat cu totii timp de 10 ani.
Dar ziua in care Traian Basescu ne-a dat dreptate e una trista. Foarte trista.
De ce spun asta?
Momentul e amar prin semnificatia lui. Chiar si marii adversari ne recunosc justetea demersurilor jurnalistice : Udrea a spus si ea recent ca Antena 3 a gandit corect, acum e randul lui Basescu.
Mai mult, Directia Nationala Anticoruptie a tinut mortis sa ne demonstreze ca procurorul care a instrumentat dosarul Telepatia este cel mai corupt si mafiot magistrat din cati au fost vreodata in Romania. Cazul Emilia Eva socheaza pe oricine citeste apucaturile tipice crimei organizate ale acestui individ ce a facut un rechizitoriu pe baza caruia multi oameni stau la inchisoare. Acelasi rechizitoriu, esenta a condamnarii, a fost baza “juridica” pentru confiscarea sediului Antena 3. Desi acesta n-are absolut nici un fel de legatura cu dosarul Telepatia. Da, stim cu totii si vedem ca un procuror mafiot a facut asta, alaturi de un judecator ce a luat bani de la una din partile aflate in proces. Asadar, pe toata linia, impartialitate zero.
Dupa 10 ani in care am luptat cu nedreptatea, cu abuzul, in care am cerut insistent, zi de zi, seara de seara, pastrarea democratiei, a valorilor constitutionale, a statului de drept ce are la baza drepturile si libertatile fundamentale, acum chiar si cei care ne-au detestat pentru adevarurile spuse ne dau dreptate.
Sa reamintesc si cate anchete ale procurorilor confirma abia azi dezvaluirile noastre despre mafia politica? Unde erau ei atunci? De ce n-au fost alaturi de noi, cum era firesc, sa stopam infectia generalizata ce cuprindea Romania?
Avem dreptate acum? In afara satisfactiei pure, instrinseci, la ce ne foloseste asta?
Pentru o indreptare a lucrurilor si pentru stoparea imenselor abuzuri si corectarea atator lucruri strambe din ultimii ani, am fi avut nevoie ca aceste voci sa apara atunci. Cand eram singuri, doar noi si telespectatorii nostri.
Nimeni din vreo institutie a statului, din sutele de sefi si demnitari care patroneaza de ani buni administratia centrala, n-a binevoit atunci sa ne vina in ajutor. Am luptat singuri, cu doi-trei-cinci aliati, ca Ogoranu in Muntii Fagaras. Cei cativa politicieni care s-au alaturat demersului nostru ferm impotriva abuzurilor nepermis de multe si de mari ale regimului Basescu au facut-o din pur interes politic, s-au suit pe umerii nostri, au profitat de lupta noastra dura si sincera, apoi au batut palma cu abuzatorul sef intr-o coabitare nepermis de sulfuroasa. Astfel, in loc sa fie curmate nenorocirile, ele s-au prelungit printr-un compromis ordinar, de cea mai joasa speta.
Udrea ne-a dat dreptate. Basescu ne-a dat dreptate. Ei au construit cel mai defect sistem in statul roman de la caderea comunismului. Cu procurori comunisti si mafioti, cu magistrati comandati, cu decizii neconstitutionale dupa cum o spune azi Curtea Constitutionala. Descrierile asociatiilor profesionale din justitie sunt infinit mai aspre decat o fac eu aici. Situatia e la fel de rea ca dupa regimul Ceausescu.
Nu e nici o bucurie ca dupa tot ce am suferit sa ne dea dreptate si cei impotriva carora am luptat. Cu putin inainte sa moara, comunistul Alexandru Barladeanu, presedinte al Senatului la inceputul anilor ’90, spunea : “Istoria i-a dat pina la urma dreptate lui Corneliu Coposu”. Amar si drept, dar la ce bun pentru tara? Barladeanu a fost al doilea om in stat dupa Decembrie 1989 in echipa pro-sovietica instalata la putere, Coposu a ramas tot in Opozitie pina la moarte. Nici o recunoastere, nici o functie bine-meritata, nici un drum urmat dupa inteleptele lui principii de viata si politice.
Departe de ne compara in vreun fel cu uriasul Corneliu Coposu si imensa lui suferinta, sentimentul e insa acelasi.
Istoria ne-a dat dreptate. La ce folos?
Basescu e bine mersi, cu milioanele de euro, cu un viloi urias de la stat in cartierul lui Ceausescu, cu masini de lux de la stat si aghiotanti, cu sutele de hectare procurate dubios la Nana, cu marile sale abuzuri si ilegalitati nesanctionate de vreun procuror. Avand si cheile inca in buzunar.
Noi? Fara sedii, cu dureri de cap imense, cu eforturi supraomenesti sa ne mutam, evacuati dintr-un sediu unde puteam ramane legal ca si chiriasi, cu nopti nedormite incercand sa nu oprim emisia, atacati zi si noapte de o propaganda infecta hranita din bani negri, formata din autodeclarati ofiteri acoperiti sau platiti de baroni centrali si locali, cu rani foarte adanci pentru cei care au fondat si muncit peste 20 de ani sa creeze un trust media atat de apreciat de telespectatori. Doar fidelitatea lor extraordinara ne face de multe ori sa nu clacam, sa mergem mai departe. Audienta noastra, pretuirea oamenilor multi si sinceri care au iesit in strada cu noi de multe ori – pentru acestia merita satisfactia ca am avut dreptate in tot ce am facut.
Un bun proverb spune : “Hotul cu un pacat, pagubasul cu o suta.”
Ziua in care Basescu ne-a dat dreptate e o zi Trista. Foarte trista.
