Discursul Directorului SRI, Eduard Hellvig, cu ocazia ceremoniei de deschidere a Programului „Securitate în Regiunea Mării Negre. Provocări comune, viitor sustenabil”
————————————-
Inaugurăm astăzi o nouă ediție a unui format unic de dezbateri, rezultat al colaborării dintre Universitatea Harvard și Academia Națională de Informații. Mă bucură faptul că, în cadrul acestui parteneriat academic de prestigiu, continuăm să dezvoltăm împreună un program inițiat cu 15 ani în urmă. Acest forum are, de această dată, o semnificație deosebită, având în vedere atât participarea extinsă, reprezentativă pentru țările riverane, cât și problematica tot mai complexă din bazinul Mării Negre.
De- a lungul timpului, noi, românii, am avut, în repetate momente, această convingere, elocvent sintetizată de unul din marii noștri istorici: „Marea Neagră este singurul nostru vecin bun”. Din fericire, sistemul actual de alianțe face ca, în unele privințe, această butadă să nu mai fie valabilă. Pe de altă parte, însă, tocmai Marea Neagră riscă să nu mai
reprezinte o vecinătate favorabilă.
După triplarea litoralului rusesc la Marea Neagră, în urma încălcării brutale a suveranității Ucrainei, bazinul pontic e pe cale să devină zona de suprapunere între două viziuni concurente despre Europa – viziunea euro-atlantică și cea euro-asiatică.
Provocarea majoră a momentului este, din punctul nostru de vedere, noua falie între Est și Vest, amplificată din păcate de pierderea încrederii reciproce. Mai mult, asistăm în ultima vreme şi la reaprinderea „problemei orientale”, odată cu resurecția rivalității ruso-
turce.
Astăzi ne aflăm în situația de a constata că sfertul de secol de după căderea Cortinei de Fier nu a fost îndeajuns de înțelept folosit pentru ca un nou model de cooperare să ia locul vechilor rivalități istorice și al ambițiilor de mare putere. Ne surprinde și ne îngrijorează dificultatea unora din vecinii de la Marea Neagră de a ieși din logica belicoasă a
secolelor trecute.
De aceea, consider că se impune un efort sporit și imediat în sens preventiv, de descurajare a oricărei noi încercări de recurgere la forţă în regiune. Avem așteptări ridicate, în această privință, legate de apropiatul Summit NATO de la Varșovia.
De asemenea, e nevoie, în opinia mea, de un efort comun pentru a ieși din logica periculoasă a confruntării și pentru restabilirea unui cadru de dialog eficient, menit să
contribuie la reducerea tensiunilor. Apreciez, în acest sens, că putem revitaliza inclusiv instrumentele de colaborare regională de care dispunem deja. Atât Organizația Cooperării Economice a Mării Negre, cât și Parteneriatul Estic pot apropia mai mult statele din
regiune.
Cert este că avem nevoie de dialog în regiunea noastră, pornind chiar de la rolul ce revine Mării Negre în noua ecuație internațională.
Se spune, tot mai frecvent, despre Marea Neagră că este balconul geostrategic care veghează asupra Orientului Mijlociu. Un Orient cuprins de flăcări, care ne priveste, deopotrivă, pe toți cei ce scrutăm Marea Neagră, indiferent în ce mod o facem: cu îngrijorare ori cu porniri revanșarde.
„Răzbunarea geografiei” spune, pe bună dreptate, Robert Kaplan. Dar şi, cred eu, răzbunarea lecțiilor neînvățate ale istoriei. În faţa unor pericole de asemenea factură, România se încăpățânează, astăzi, să fie o ancoră de stabilitate la țărmul Mării Negre.
Din Maghreb până în Asia Centrală se întinde acum o axă a instabilității, asupra căreia Marea Neagră poate avea rolul fundamental de pivot, atât pacific, cât și democratic. Acest creuzet istoric devine, din nou, răscrucea unor interese comerciale majore, de această dată fiind vorba de marile rute energetice, dar și a unor dinamici demografice şi migratorii cu potențial exploziv.
În acest context, în fața expansiunii haosului care privilegiază terorismul și fundamentalismul, Marea Neagră poate şi trebuie să devină o platformă de stabilitate. Acest fapt stă în puterile noastre, cu o condiție: să admitem – și mă refer acum la toți actorii implicați în regiune – că interesele comune în materie de securitate primează, în fapt, asupra oricărui motiv de dispută.
Terorism, criminalitate transfrontalieră, trafic de persoane, arme şi droguri. Acestea sunt doar câteva din ameninţările asupra întregii vecinătăți a Mării Negre, care ispiteşte prin potenţialul său de placă turnantă între lumi atât de diferite, dar numai aparent ireconciliabile.
În aceste condiţii, consider că se impune o cooperare mai strânsă între serviciile de informaţii din regiune şi, într-un cadru mai larg, între structurile membre ale parteneriatului euro – atlantic. Cooperarea internaţională este una din priorităţile mandatului meu de director al Serviciului Român de Informaţii şi, în această direcţie, am acordat o atenţie deosebită discuţiilor directe cu partenerii noştri, cu accent pe dimensiunea regională a schimbului de date şi expertiză.
În acelaşi timp, sunt nevoit să constat, în urma atentatelor teroriste din ultimul an din Europa, că există mai degrabă carenţe la nivelul utilizării informaţiilor, a analizei şi exploatării lor, decât în privinţa comunicării.
Uneori, nu doar lipsa încrederii este cauza acestei exploatări deficitare a datelor partajate între servicii, ci şi dificultatea adaptării la noua realitate,nelineară şi violentă.
Doamnelor şi domnilor, am ţinut să vă împărtăşesc aceste gânduri, în speranţa că forumul nostru, consacrat Mării Negre, poate fi un catalizator al soluțiilor durabile la
multitudin ea de provocări comune, tot mai complexe și interconectate.
