Astazi a plecat la Domnul un sfant al Romaniei. Parintele Arsenie Papacioc, duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol, avea 97 de ani. Era un spirit foarte viu, o constiinta cum rar mi-a fost dat sa vad. Un roman unic, cu har divin. In ultimii 30 de ani, sute de mii de pelerini s-au bucurat de binecuvintarea acestui om cu aura de sfant. Parintele Arsenie Papacioc a fost cel mai credincios om pe care l-am intalnit vreodata. In 1964, cind a fost eliberat din temnitele comuniste, pina si gardianul care i-a deschis usa a exclamat : “Atentiune ! Iese pe poarta sfintia sa”.
Ii multumesc parintelui Arsenie pentru ca mi-a dat si mie cindva binecuvintarea. Dumnezeu sa-l primeasca la dreapta lui, acolo unde s-a rugat aproape un secol sa ajunga.
Iata citeva date biografice ale Parintelui Arsenie Papacioc
Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița, d. 19 iulie 2011, manastirea Manastirea Sfanta Maria, Techirghiol) este un duhovnic ortodox român. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu și alții. A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenența la Mișcarea Legionară. S-a călugarit în 1946, după eliberare și s-a nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud.
Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al șaptelea copil al părinților Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți din județul Ialomița. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedește o memorie bogată și o vie inteligență, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât și fizice. La întrecerile interșcolare, organizate în București, obține locul I la viteză și locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenția de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Starețul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că ești nițel mai învățat și nu te pot pune la boi. Ce o să zică frații? Pe acesta îl ții la cancelarie și pe noi ne pui la greu?“.
Nu a renunțat la gândul său și a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obștea monahilor. Tot acolo primește ascultarea de paraclisier și predă educația civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniștii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învățătura creștină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea și s-a retras la o moșie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an și jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina și i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului și fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuș, iar naș de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoția, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă nouăzeci de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără nici un suport real. După ani de detenție, de interminabile anchete și deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forțată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol.
Dintre sutele de mii de romani carora le-a fost duhovnic, unul avea o legatura speciala : regretatul Arhiepiscop Bartolomeu Anania. De cite ori venea sa se spovedeasca si sa primeasca binecuvintarea parintelui Arsenie, clericul Transilvaniei se aseza in genunchi la poarta manastirii si parcurgea in genunchi toata distanta pina la chilia marelui duhovnic.
