Subiectul vizitei in Statele Unite a delegatiei romane condusa de presedintele Romaniei e fara doar si poate unul important. Acesta e genul de moment in care sa pui in paranteze orice disputa cu un personaj politic sau altul. Il critic pe Traian Basescu foarte des, considerind ca sunt prea multe motive de ingrijorare pentru felul in care intelege sa-si indeplineasca mandatul in politica interna. N-are rost sa reiau acum toate metehnele prezidentiale, ar fi prea multe si n-ar face decit sa-mi aduca aminte ca vremurile tulburi pe care le traim sunt cauzate in mare masura de lipsa unei minti limpezi si relaxate in fruntea statului. Cred insa ca exista repere importante unde trebuie sa treci peste atitudini personale.
Relatia politica si militara a Romaniei cu Statele Unite ale Americii merge foarte bine. In special dupa 11 Septembrie 2001, cum spuneam in comentariul de saptamina trecuta. Dupa caderea comunismului, majoritatea romanilor au trait o frustrare imensa si perfect justificata generata de insuficienta racordare a tarii noastre la valorile occidentale. Democratie, libertate de expresie, drepturile omului, economie de piata, justitie independenta politic, infrastructura care sa dovedeasca respectul fata de cetateanul care contribuie la bugetul de stat. Cu sincope mai mari sau mai mici, capitalele europene au intretinut cu noi relatii diplomatice mult sub potential. Din varii motive. Fie nu le placeau europenilor apucaturile politicienilor nostri, trecutul lor. Sau chiar mutra. Pe scurt, incompatibilitati politice si personale. Momentul summit-ului NATO din 1997 a fost unul de mare dezamagire. Am crezut ca vom intra repede in Alianta si de acolo ni se va deschide si poarta spre UE. Nu eram inca pregatiti, aspectele nefunctionale din punct de vedere economic si politic era inca prea multe.
In mandatul presedintelui Constantinescu s-a produs o importanta ruptura de ritm. Acel regim a impulsionat masiv relatia cu SUA si a dat o sansa Armatei Romane sa fie virful de lance al integrarii. Cooperare cu fortele NATO implicate in razboiul asupra Iugoslaviei, consilieri militari americani care coordonau direct reforma militara, accelerarea racordarii la toate valorile Vestului care fusesera temporizate nefericit pina in 1996.
Relatia puternica Romania-SUA a devenit un soi de obsesie de atunci. Una pozitiva as spune eu, pentru ca astfel am incheiat prima etapa importanta de rupere cu trecutul comunist si de eliminarea figurilor sinistre care pastrau acel rictus sovietic inconfundabil. Sunt destui care considera ca ne raportam fata de Washington ca la Inalta Poarta odinioara. N-am angoase de genul acesta cita vreme e vorba de cea mai importanta democratie, economie si forta militara a lumii. Cine crede ca poti face pe independentul fata de tarile occidentale n-are suficiente lecturi. Nici macar pe acelea obligatorii. Dupa ce in al doilea mandat al lui Ion Iliescu, guvernul Nastase a luat o serie de masuri extrem de curajoase in raport cu partenerii americani (unele dintre ele chiar din ratiuni de politica interna), schimbarea catre mandatul lui Traian Basescu a generat o continuitate benefica din punctul de vedere al relatiei amintite. Intr-o seara la o carciuma, a definit intr-un mod cit se poate de marinaresc viziunea sa despre cum sa te comporti cu SUA. Stiti, chestia cu licuriciul mare si ce fel de activitate trebuie sa prestam noi pentru placerea acestuia.
Folosind numerosi diplomati care s-au consacrat profesional in regimurile anterioare (gratie si unor demnitari PSD pe care-i suduie zilnic), presedintele Basescu a reusit sa inteleaga de la acestia ca pe componenta militara si de securitate, Romania poate fi un partener extrem de atractiv pentru SUA. De aproape 7 ani de cind e presedinte, a valorificat la maxim relatia extrem de complexa intre serviciile de informatii romanesti si cele americane (in special intre SRI si CIA), dar si profilul profesional extrem de solid al militarilor romani in Afganistan si Irak. Beneficiul a fost urias pentru noi ca tara, dar si pentru politicienii care o conduc.
Vizita recenta de la Washington se inscrie si ea in cadrul parteneriatului deja consistent intre Romania si SUA. Secretarul de stat Bogdan Aurescu a pregatit personal aceasta vizita si acest fapt s-a vazut. Documentul privind amplasarea elementelor scutului american antiracheta e cel mai important cadru de colaborare in domeniul securitatii de cind exista relatii intre cele doua tari. Adica de 130 de ani. A fost semnata si o declaratie comuna privind parteneriatul strategic pentru secolul 21, cu un continut foarte interesant. Intalnirea cu Barack Obama a fost tinuta ca o surpriza pina in ultima clipa. Indiscutabil, un tete-a-tete cu acest lider influent al planetei e un fapt pozitiv. Contam, cu alte cuvinte. Nu suntem gluga de coceni. Obama n-a facut economie in privind laudelor la adresa Romaniei. In toata povestea asta de succes pentru tara si chiar pentru presedinte, trebuia sa fie ceva care sa strice. Specific romanesc.
Ne-am intrebat cu totii de ce a tinut la secret Traian Basescu intalnirea cu Obama. Indiferent ca ea s-a produs in urma unui aranjament de culise, prin care presedintele american intra in camera unde seful statului roman avea discutii oficiale cu vicepresedintele Joe Biden. Asa s-a intamplat de fapt. De ce atita mister, pentru ce atitea ascunzisuri? O intalnire cu Obama e un motiv de mandrie. Ce explicatie a oferit Traian Basescu :”Vizita mea in SUA a fost un lucru bun, bine securizat, pentru a nu fi distrus mediatic. Mi-am luat toate masurile ca vizita sa nu fie distrusa acasa de analisti”. Domnule presedinte, nu stiam ca sunteti (atit de) obsedat de analisti. Sa stricati dumneavoastra frumusete de vizita doar pentru ca va temeti de unele voci din presa? Noi cei care va criticam suntem infinit mai putini decit cei ce va lauda si va gasesc mereu circumstante atentuante. Habar n-aveam ca suntem atit de importanti. Acum, ca totul s-a terminat, pot sa va spun ca aici ati gresit fundamental. Ati bulit-o, cum va place dumneavoastra sa spuneti. Vizita chiar a fost buna. Va spune asta un analist. Nu va asteptati la asta, nu-i asa?
