Iohannis : Am alta parere decat Toader, sustin DNA

De ce mai infiinteaza comitiile daca se antepronunta ?

Va fi razboi civil din cauza lui dragnea si tariceanu! Doi infractori care nici nu trebuiau pusi in acele functii

Foarte bine. Stim o treaba: Iohanis si Covesi sunt mana in mana in abuzuri si incalcarea Consitutiei. Acum toti cetatenii Romaniei stiu ca presedintele Romaniei sustine abuzurile si falsificarile de probe iar coalitia de guvernare le combate.

Toata stima pentru dnul Tudorel Toader a actionat ca un adevarat ministru al justitiei! Felicitari si ALDE care l-a propus!

Mare noutate, era de asteptat, nu i-a tinut el isonul lui Kovesi cu ,,statul de drept”?

Bre,da-le celor cativa pe care ii sustii merite,diplome de onoare si ingroasa cotrocenii sa ai mai multi consilieri ca niciun presedinte voatat sau ales dupa 1990! Fa-ti acolo “cloaca” cu cei care nu respecta drepturile omului si fac totul prin orice metoda ilegala! Indrazneste sa-i aduni :)))! Iti dau si nume de judecatori,notari,fabricanti de acte, care sunt perfecti pentru cloaca :))) !

Constitutional, e prerogativa lui Iohannis sa o revoce pe Kovesi. Asa ca, revista presei a lui Tudorel, e doar o impresie artistica.

Asta e salvarea de care Iohannis avea nevoie pentru a re-energiza votantii anti-PSD.

Eu sunt convins ca toti astia care o hulesc pana la isterie pe Kovesi daca ar pleca din ziua urmatoare ar deveni indiferenti iar daca in viitor vor avea un obiectiv comun ar bate palma fara rezerve.Asa cum fac azi cu oamenii lui Basescu poate chiar cu el personal… De aia zic,astea-s false probleme,sunt de azi pe maine,pe fond Romania se duce la vale,noi sub clopotul de sticla rupandu-ne capul intre noi simtim ca ceva nu e in regula dar nu vedem imaginea de ansamblu,am intrat in morisca asta a scandalurilor si nu ne mai trebuie nimic in viata.

Practic astazi a fost exact ce spuneam: furtuna-ntr-un pahar cu apa din Dambovita.
Numai antena 3, don quijotian, anunta “ziua decisiva”, bla bla. Se stia de tz’spe ani ca pe Kovesi n-o poate da jos decat neamtu si parteneru strategic. Si cum neamtu deja spusese de mult care e parerea lui iar partenerul strategic n-a patit nimic ca sa i se schimbe optica, ba’ chiar vinde bine merci si mai multe arme la fraieri…era previzibila chiar si terminatea aceste partzaieli.
Todererel s-a facut ca o “demite”, (si-a pastrat functia chiar daca a transpirat 2l de apa plata cand a zis propozitia cu revocarea), gusterii si-au pus sperante exact ca aia neinformatii cu hastag, s-a lasat seara si adevarata putere de decizie din romania a zis: pas!
Da?? Ok, atunci bine:)
Azi sustinatorii statului normal s-au bucurat inutil la fel de osteric ca sustinatorii lui Ciolos.
Azi a fos cu hashtag #demisia.
Tot dupa Regat suspin. Bine pa!

“…Klaus Iohannis, s-a declarat mulțumit de activitatea DNA și a conducerii sale, punct de vedere pe care și-l menține în continuare”
Cita nesimtire poate sa zaca intr-un singur om?

Caragiale inca actual. Chiar si DNA este un caraghioslac. ,,„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”

Domnule Tudor … in lipsa unor canale eficiente de comunicare cu D-l Mircea Badea … poate ii transmiteti d-voastra … cand aveti ocazia … Iesirea in strada (si ilegal … fara autorizatia ceruta de Legea Manifestatilor Publice nr. 60/1991 si cu incalcarea art.9 din Legea respectiva) … ar insemna de fapt … legitimarea unei ‘democratii’ de tipt #rezist … transarea unor argumente politice, democratice, administrative, juridice … prin ‘iesirea in strada’ … substiturea unor instrumente deja existente … prin care se iau astfel de decizii … practic ar anula … firava democratie care exista in Romania, si ar consimti … esecul acesteia! Sigur … exista si aceasta optiune … sa-i zicem Planul B … totusi suntem la nivelul in care incercam sa salvam ce se poate salva din Democratia Romanesca, Planul A … prin intermediul mecanismelor democratice si legale … cum ar fi Votul, Parlamentul, Guvernul, etc! Nu trebuie sa substituim acestor mecanisme … Strada … care este un mediu volatil, variabil si neconcludent. Deasemnea … transarea polemicilor prin intermediul … Strazii … nu va duce la finalitatea pe care o doreste domnul Badea … ci va vrea o serie de probleme aditionale, si un razboi fara sfarsit … Strada fiind un spatiu fara reguli … si fara criterii. Sigur … Dreptul de Protest … recunoscut de CR, si reglementat le gelkea 60/1991 … poate fi folosit … in situatii concrete, spontane … nu pentru a transa o batalie politica, sau Autoritatea de Stat. Doar pentru ca #rezistii … inteleg sa-si exercite drepotul de protest, in afara cadrului legal … si pentru cu totul alt cop decat cel intrevazut de legiuitor … asta nu inseamna ca trebuie sa incurajam, si chiar sa alimentam acest … abuz de drept … pacat in care am vazut ca au cazut … multi colegi de-ai d-voastra. Cam asta … am avut de spus! Este pacat ca domnul Badea … isi iroseste, talentul, energia si flerul pe care il are pentru … sa-i zicem … presa in general … pe niste teme atat de … false … in loc sa incerce sa dezumfle importanta acestei ‘democratii stradale’ de tip Walking Dead … ii atribuie o importanta iesita din comun.

Acum pe bune cu mizeria asta propagată de toți #pierde-vară, ăstia dacă își mușcă limba din greșeală se otrăvesc. Și mor. Caz real. Se încropea programul pentru “Săptămâna altfel” și una dintre propuneri a fost vizitarea studiourilor Antenei 1. Pe moca! Copiii ar fi fost super încântați . Din păcate , era nevoie de mai multe mașini personale să ducem copiii de la scoală. Ce să vezi? Părinții haștagiști s-au înnegrit la față și au refuzat să care si ei câte 3-4 copii/ mașină, pentru că vizita nu era la UM24 sau iRealitatea. Că ei, nu Antene! A căzut propunerea cu Antena 1, doar pentru că unii se-nchina la Sf. Feisbuc și-și iau Lumină de la evreu. În ce hal și chinuri trăiesc ăstia!!!!
#DNA, apără-o pă Laura!!! #Ura!!! #Ura!!! #Ura!!! (nu mă lasă să trăiesc)

Pai il sustine , ca si DNA il acopera pe el !

off topic
Spre delectarea feibucistilor, tefelisti si #rezist necunoscatori de istorie economica.

“Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite. Când s-au dus anii?
Suntem mai săraci şi un pic mai bătrâni…
Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou în recesiune; firmele dau faliment cu miile, pe semestru, investiţiile scad vertiginos. Capitalismul autohton are, cum se spune într-un film, o „reţetă secretă”, originală, dar pierzătoare, la fel ca democraţia.
România nu este, cum ne-am fi aşteptat, „tigrul” economic al Europei Centrale şi de Est.
Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care ne-au dirijat politicienii români.
Niciodată, în istorie, clasa politică românească n-a fost mai ruptă de popor şi mai puţin iubitoare de ţară.

Un fost ministru secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…
Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:
· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane;
· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;
· centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.
Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone.
Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă?
Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:
· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit);
· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.
Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.
Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.
Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost ex¬por¬tate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro !!!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică ! Ameţitoare cifre…
Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în1970, şi numai… 6 milioane azi.
Suspect!? Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar.
Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noas¬tră.
Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?
După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi ma¬mu¬ţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a exista o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.
Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.
A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!
S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza. Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au disparut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc.
Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială !), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele
de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.

Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.
Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregis¬trate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este stra¬tegia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.
Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?
Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program de neguver¬nare.
Care sunt predicţiile dvs. pentru următorii 25 de ani din viaţa economică a României?
Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu va putea să cumpere, din bani proprii, de 1 milion de lei, piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator geografic.”

A spus ca pune raportul pe site, in schimb site-ul ministerului Justitiei e down de cand s-a terminat conferinta de presa.

Ce sa intelegem de aici ? Ca nu exista un raport stiintific articulat juridic sau ca sorositii si-au bagat coada si ministerul nu e in stare sa repuna site-ul in functiune de 16 ore ?

Si cand va fi intrebat Iohannis daca a citit raportul raspunsul acestuia va fi inevitabil: “nein”. Presupun ca atunci cand au auzit ca doar sinteza raportului are 36 pagini (raportul in sine avand cateva sute de pagini) baietii si fetele cu hashtag in suflet au avut o cadere de calciu si s-au grabit sa invoice “lipsa de claritate” a prezentarii. Exemplificarea perfecta a fost acea isterica venita din partea unui post obscur de televiziune care dupa o ora in care nu a auzit niciun slogan era pe punctul de a face apoplexie. Pentru astfel de personaje orice afirmatie care are mai mult de 3 cuvinte este amendabila pentru lipsa de claritate.

Se astepta cineva ca presedintele sa aiba alta parere?
https://cristianmoldoveanu.wordpress.com/2018/02/22/ce-va-urma-in-zilele-urmatoare-pentru-dna-si-codruta-kovesi/

Johannis are o părere și ministrul Justiției are un raport. Johannis analizează, ministrul a analizat. Johannis are un frate mai mare, Toader are majoritate. Fratele lui Johannis bate pe Toader cu pumnul, Toader da cu ciocanul de jude. Și tot așa, pana facem de-un ghid de conversatie in limba “europeană” pentru absolvenții de la Institutul de Magistratura, ca sa se poată descurca la viitoarele “dezbateri” europarlamentare inițiate de Monica Macovei când vor pleda pentru menținerea in funcția de șef de “agenție”anticorupție a surorii lui Johannis, Codruta. O situație cât se poate de jalnica, in care prostia președintelui, slugărnicia opoziției și aroganta aliaților strategici se iau la întrecere intru susținerea unui proiect de “purificare” a statului numit România, ajuns pe mâna mercenarilor de tip Portocala și-a generalilor lor. Cel mai semnificativ e, însă, faptul ca, in devalmaseala de termeni corelati cu cel de “anticoruptie’, s-a ivit la suprafața termenul de “agenție” aplicat Direcției Naționale Anticorupție condusă de Kovesi. Probabil, o traducere mot-a-mot a cuvântului “agency” care, in limba de origine, pe langa sensul primar de “acțiune”(ca asta e, deși s-a înstăpânit prin uzaj, cu sensul de “organizație”) are și conotatii ca “intervenție”, “inițiativa”, “impozitie”, ceea ce explica denumirea de “agenție” data organizațiilor de forța precum CIA, de exemplu (Central Intelligence Agency), apariția acestei denumiri in locul celei de “parchet”/“procuratura” anticorupție semnalează intenția originala a celor care au conceput și aplicat proiectul, anume, aceea de a crea o instituție de forța “paneuropeană”, mai mult sau mai puțin recunoscuta ca independenta de parchetele naționale sub egida cărora s-a înființat. Și asta explica multe, inclusiv “superioritatea” cu care șefa acestei “agenții”, madam Kovesi, a tratat Constituia, Parlamentul, guvernul, și superiorii direcți, procurorul general și ministrul justiției—statutul așa-zisului parchet condus de d-sa este acela de “autonomie”, camuflata, desigur, atâta timp cât politica penală a statului roman a “implementat” politica europeană in materie de corupție la nivel înalt și metodele de a combate fenomenul. Rezulta ca DNA nu e un parchet, in sensul propriu al cuvântului, nici un departament al Ministerului public și de aceea nici procurorii care îl compun nu sunt “avocati ai poporului”, nici “magistrați” in sensul clasic al termenului, ci angajații unei organizații de forța, probabil, militarizată —Oprea nu a greșit cand a dat grade, la un moment dat, șefei și acoliților ei—deghizați in robe de procurori ale căror metode cazone, potentzate de cooperarea cu serviciul secret intern, s-au plasat deasupra procedurilor din sistemul judiciar autohton pana la le anihila. Anunțul revocării lui Kovesi a scos la suprafața natura organizației, statutul ei de “independenta” fata de celelalte structuri ale statului și, dacă respectiva șefa n-ar fi fost atât de proasta încât sa se înconjoare de mercenari de joasa speța precum cei de la DNA Ploiești (cazul cel mai recent, dar nu trebuiesc uitați nici personaje ca Eva sau Papici, adevărați bandiți de “frontiera”, implicați in afaceri cu vânzare de arta și prostituție) care sa aplice politica “agenției”, poate ca proiectul anti-corupție s-ar fi întins, fără sa crape din cusături, cel puțin pana la sfârșitul mandatului. Și dacă Johannis n-ar fi fost atât de prost, la rândul lui, încât sa susțină acești mercenari beți de putere in “paradelile” întreprinse pe teritoriul cuprins in jurisdicția sa; și dacă Ponta nu s-ar fi crezut in stare sa stăpânească “agenția”făcându-se frate cu șefa la vie, și dacă, și dacă, etc. Din aceasta perspectiva, acțiunea ministrului Toader ia dimensiuni istorice fiindcă, orice s-ar întâmpla, faimoasa agenție anticorupție își va pierde din autonomia desantata in care s-a complăcut de la înființare, poate, chiar, va fi rechemata la vatra, ca tot s-a lansat zvonul înființării unei procuraturi UE, ceea ce ar însemna primul pas spre o independenta reala a justiției naționale. Cine nu crede toate astea, îl Invit sa asculte interviul dat la sfârșitul lunii Ianuarie de Alina Mungiu Pippidi la RFI, moderator Cristina Țopescu (he oui!), interviu in care apare definiția agenției anticorupție și istoria proiectului european (de inspirație americană) de combatere a corupției—e extraordinar de interesant, in plus explicand faptul ca singura “acuzație”, întărită cu probe, care ar putea aduce revocarea șefilor respectivelor agenții, este aceea de încălcare a Constituției statului unde-și exercita misiunea de “purificare”. Raportul lui Tudorel Toader începe cu aceasta “acuzație” și o fundamentează, QED.