Discursul președintei von der Leyen în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European dedicate răspunsului coordonat la nivel european cu privire la epidemia de COVID-19
Doamnelor și domnilor deputați,
În primul rând, doresc să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această sesiune extraordinară în aceste condiții la fel de extraordinare. Este greu de crezut cât de mult și în ce mod s-a schimbat lumea de la ultima noastră întâlnire. Într-o fracțiune de secundă, un virus apărut la celălalt capăt al lumii a provocat o pandemie ucigașă cu consecințe tragice și aici, în Europa.
De la o zi la alta, modul nostru de viață s-a schimbat. Străzile s-au golit. Porțile s-au închis. Și am trecut de la rutina zilnică la lupta vieții noastre. În tot acest timp am văzut cât de fragilă este viața. Și am asistat la o tragedie în inima Europei, de o amploare inimaginabilă în urmă cu doar câteva săptămâni. Sunt din toată inima alături de victime și de cei apropiați lor. Gândurile și urările mele cele mai calde se îndreaptă către cei care în momentul de față luptă să rămână în viață sau care sunt bolnavi, la domiciliu. Suntem alături de voi.
Chiar dacă virusul atacă puternic, cetățenii europeni sunt la fel de puternici. Aș dori să aduc un omagiu femeilor și bărbaților implicați în această luptă. Mă gândesc la infirmierii, doctorii și asistentele – din Italia și din întreaga Europă – care și-au pus viața în pericol fără a ezita. La acești eroi care fac tot posibilul, zi de zi, ca să ne salveze părinții și bunicii, prietenii și colegii, vecinii sau necunoscuții. Europa le este tuturor recunoscătoare. Celor care realimentează raioanele magazinelor și celor care colectează deșeurile. Celor care oferă servicii funerare și personalului din sistemul de învățământ. Șoferilor de camioane și celor care asigură curățenia. Muncitorilor și brutarilor. Tuturor celor care fac ca lumea noastră să continue să meargă înainte. Europa le este tuturor recunoscătoare.
Dar ceea ce este unic în privința acestei lupte este faptul că fiecare dintre noi are un rol de jucat. Fiecare dintre noi putem să ne arătăm recunoștința în felul nostru. Păstrând distanța, putem încetini răspândirea virusului. Cifrele din ultimele zile au arătat că putem inversa tendința – dar numai dacă ne aducem cu toții contribuția. Da, este dureros să stăm departe de membrii familiei noastre – mai ales atunci când suntem îngrijorați de sănătatea lor fizică și mintală. Este dureros pentru cei a căror casă nu este un loc fericit sau un loc sigur. Este dureros pentru cei care au trebuit să își amâne planurile sau care au lucrat din greu la proiecte a căror realizare stă acum sub semnul întrebării. De aceea, sunt convinsă că, deși distanța dintre noi este mai mare decât de obicei, trebuie să conlucrăm mai strâns ca niciodată.
Trebuie să avem grijă unul de celălalt, să ne ajutăm reciproc să depășim acest moment. Pentru că există ceva mai contagios decât acest virus, și anume dragostea și compasiunea. Și în fața unor împrejurări potrivnice, cetățenii Europei arată cât de puternice pot fi aceste sentimente. Micile acte de bunătate, de compasiune și solidaritate contribuie la răspândirea speranței în întreaga Europă: de la voluntariat la cântatul pe balcon, de la trimiterea de cărți poștale celor care sunt singuri la a face cumpărături pentru cei în vârstă, de la hoteluri care își pun la dispoziție paturile la restaurante care își donează mâncarea, de la parfumieri de lux și producători de vodcă ce fac geluri de dezinfectare la fabricanți de autovehicule și case de modă care produc măști. Acesta este exemplul pe care Uniunea Europeană trebuie să îl urmeze. Contribuind fiecare cu puținul care ne stă în putință, putem cu adevărat să ne ajutăm reciproc foarte mult.
Iar rolul nostru ca instituții, factori de decizie și conducători ai Europei este acela de a da dovadă de aceeași încredere, de aceeași unitate și de același leadership. Cu toții avem această responsabilitate. Niciunul dintre noi nu poate face acest lucru singur și, cu siguranță, niciun stat membru nu poate face față acestei crize pe cont propriu. Deoarece în această criză și, la un nivel mai general, în Uniunea noastră, doar ajutându-ne reciproc ne putem ajuta pe noi înșine.
Dar ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni are și o parte dureroasă. Când Europa trebuia cu adevărat să fie acolo pentru toți, prea mulți au avut inițial grijă de ei înșiși. Când Europa a avut cu adevărat nevoie să acționeze în spiritul dictonului „toți pentru unul”, prea mulți au dat inițial răspunsul „numai pentru mine”. Și atunci când Europa a avut cu adevărat nevoie să demonstreze că aceasta nu este o „Uniune doar pentru vremuri bune”, prea mulți au refuzat inițial să îi primească și pe alții sub umbrela lor. Dar nu a trecut mult timp până când unii au simțit consecințele propriilor acțiuni necoordonate. Acesta este motivul pentru care, în ultimele săptămâni, am luat măsuri excepționale și extraordinare pentru a coordona și a permite acțiunile necesare.
De atunci, situația se îmbunătățește, iar statele membre încep să se ajute unele pe altele pentru a se ajuta pe ele însele. Acum, Europa se implică cu adevărat. Dar cetățenii Europei așteaptă să vadă ce se va întâmpla în continuare. Și știm cu toții ce este în joc. Ceea ce facem acum contează – atât astăzi, cât și în viitor.
Doamnelor și domnilor deputați,
Epidemia de coronavirus este în primul rând o urgență de sănătate publică. Și nu ne vom opri de la nimic pentru a salva vieți. Pentru a face acest lucru, avem norocul de a ne putea baza pe cei mai buni profesioniști din domeniul sănătății din lume. De la Milano la Madrid și mai departe, ei fac minuni în fiecare zi. Dar, după cum am văzut – atât acolo, cât și în alte părți – amploarea epidemiei îi epuizează, punându-le la grea încercare limitele rezistenței. Au nevoie urgentă de echipamente corespunzătoare, au nevoie de cantitatea potrivită de astfel de echipamente și au nevoie de ele chiar acum. În schimb, am văzut echipamente cruciale prinse în blocaje sau oprite la graniță zile întregi.
Acesta este motivul pentru care a trebuit să luăm lucrurile în mâinile noastre, în măsura în care am putut, pentru a elimina aceste blocaje. Acesta este motivul pentru care am creat pentru prima dată o rezervă europeană de echipamente medicale, cum ar fi ventilatoare, măști și materiale de laborator. Comisia va finanța 90 % din această rezervă prin intermediul RescEU. Acesta este motivul pentru care am luat măsuri importante pentru a proteja disponibilitatea elementelor-cheie ale echipamentelor, cum ar fi măștile și îmbrăcămintea de protecție, introducând obligația ca acestea să facă obiectul unei autorizații de export. Acesta este motivul pentru care am lansat mai multe achiziții publice comune cu statele membre pentru kituri de testare, ventilatoare și echipamente de protecție. La aceste achiziții ni s-au alăturat 25 de state membre.
Începând de marți, știm că producătorii pot satisface cererile lor de măști, mănuși, ochelari și echipamente de protecție a feței. Primele livrări ar trebui să înceapă în săptămânile următoare. Și deoarece cunoștințele salvează vieți într-o pandemie, am înființat o echipă europeană de experți științifici care să contribuie la elaborarea unor măsuri coordonate pe care să le putem urma cu toții. Prezidez aceste discuții de două ori pe săptămână. Acționând astfel, am devenit tot mai convinsă că va trebui să ne bazăm pe tot ceea ce ne face puternici pentru a depăși acest moment și a ne pune apoi din nou pe picioare.
Și cel mai puternic atu al nostru este piața noastră unică. Un răspuns european de succes poate fi coordonat numai dacă piața noastră internă și frontierele noastre funcționează așa cum ar trebui. O criză fără frontiere nu poate fi rezolvată punând bariere între noi. Și totuși, exact acesta a fost primul reflex pe care l-au avut multe țări europene. Acest lucru este pur și simplu lipsit de sens. Și, de asemenea, contrazice în mod fundamental spiritul nostru european. Întrucât nu există niciun stat membru care să își poată satisface propriile nevoi în ceea ce privește materialele și echipamentele medicale vitale. Niciunul.
Libera circulație a bunurilor și serviciilor este, prin urmare, cel mai puternic și, la drept vorbind, singurul nostru atu pentru a ne asigura că materialele pot ajunge acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. Nu are niciun sens faptul că unele țări au decis în mod unilateral să oprească exporturile către alte țări în cadrul pieței interne. Acesta este motivul pentru care Comisia a intervenit atunci când o serie de țări au blocat exporturile de echipamente de protecție către Italia. Acesta este motivul pentru care am emis orientări referitoare la măsurile privind frontierele pentru a proteja sănătatea și a asigura disponibilitatea bunurilor și a serviciilor esențiale. Acesta este motivul pentru care solicităm culoare verzi prioritare pentru transportul de mărfuri esențiale,
Acestea vor asigura că trecerea frontierei nu durează mai mult de 15 minute și vor contribui la garantarea faptului că bunurile și mărfurile pot ajunge acolo unde este nevoie de ele și putem evita cu toții deficitele. Mă doare că a trebuit să facem acest lucru, dar abordarea noastră coordonată dă roade acum. Piața internă funcționează deja mai bine. Și salutăm cu toții vestea că spitalele din Saxonia au primit pacienți din Lombardia, în timp ce pacienți din regiunea „Grand Est” din Franța sunt tratați acum în Marele Ducat al Luxemburgului. Acest lucru dovedește că doar ajutându-ne unii pe alții ne putem ajuta cu adevărat pe noi înșine.
Doamnelor și domnilor deputați,
Întregul set de măsuri pe care le-am luat reflectă situația fără precedent în care ne aflăm. Dar, așa cum am spus mai devreme, cetățenii Europei urmăresc ce se va întâmpla în continuare. Bineînțeles că vor să facem tot ce putem pentru a salva cât mai multe vieți. Dar se gândesc și la ziua de după. Se gândesc la ce loc de muncă vor trebui să se întoarcă, la ce se va întâmpla cu afacerea lor sau cu angajatorul lor, cu economiile lor ori cu ipoteca lor. Își vor face griji pentru părinții lor, pentru vecinii lor și pentru comunitatea lor locală. Vor ști că guvernele lor au trebuit să ia decizii dificile pentru a salva vieți.
Dar, de asemenea, își vor aminti și cine a fost acolo pentru ei – și cine nu a fost. Își vor aminti de cei care au acționat – și de cei care nu au făcut-o. Și își vor aminti deciziile pe care le luăm astăzi – și cele pe care nu le vom lua. Ceea ce vreau să spun este că, în curând, va fi o zi de după. Iar sarcina noastră este să ne asigurăm că în acea zi – și în toate cele care vor urma – UE va fi alături de cei care au nevoie de ea. Ceea ce facem acum contează cu adevărat.
Acesta este motivul pentru care am lansat Inițiativa pentru investiții în răspunsul la coronavirus pentru a contribui direct cu 37 de miliarde EUR la reducerea impactului crizei și la salvarea de vieți, de locuri de muncă și de întreprinderi. Acesta este motivul pentru care am adoptat cele mai flexibile norme temporare privind ajutoarele de stat care au existat vreodată pentru a le permite statelor membre să le ofere un colac de salvare întreprinderilor. Primele cazuri au fost aprobate într-un timp record, în câteva ore.
Acesta este motivul pentru care, pentru prima dată în istoria noastră, am activat clauza derogatorie generală prevăzută în Pactul de stabilitate și de creștere. Acest lucru înseamnă că statele membre pot utiliza toate resursele de care dispun pentru a-i sprijini pe cei care au un loc de muncă sau care nu au un loc de muncă, pentru a sprijini întreprinderile mici și mari și pentru a-i sprijini pe cetățeni la greu, indiferent cine sunt și de unde vin aceștia.
Doamnelor și domnilor deputați,
Aceasta este Europa de care oamenii ar trebui să-și amintească după ce furtuna va fi trecut. O Europă care funcționează „pe repede-înainte” în aceste momente în care pare că lumea întreagă a apăsat butonul de pauză. O Europă care este prezentă la datorie pentru cetățenii săi și pentru statele sale membre atunci când aceștia au nevoie urgentă de ea. O Europă pentru care empatia și compasiunea sunt mai presus de orice.
O Europă care în vremuri de restriște face față adversităților și dă dovadă de altruism. Aceasta este Europa pe care mi-o doresc și exact aceasta este Europa la care au visat părinții noștri fondatori pe ruinele celui de-al doilea război mondial. Când au creat această uniune a oamenilor și a națiunilor, consecințele urmăririi interesului propriu și ale exceselor naționaliste erau pentru ei o evidență dureroasă. Ce își doreau ei era să făurească o alianță în care din solul fertil al încrederii reciproce să crească o putere comună. Aceasta a fost marea lor idee, din care în decurs de decenii s-a născut o comunitate unică a libertății și a păcii – Uniunea noastră Europeană.
Astăzi, când ne confruntăm cu un inamic invizibil, aceste valori fundamentale ale Uniunii noastre sunt puse la grea încercare. A venit din nou momentul să ne bazăm cu toții unii pe alții. A venit din nou momentul să ne ajutăm cu toții unii pe alții, în aceste vremuri grele. În aceste zile, cea mai importantă datorie pe care o avem și, totodată, prioritatea noastră principală este salvarea vieților și a mijloacelor de subzistență ale europenilor. Dar va veni și ziua, și sper că acest lucru se va întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care va trebui să privim înainte și să contribuim împreună la redresare.
Atunci va trebui să desprindem învățămintele care se impun și să ne hotărâm ce Uniune Europeană ne dorim pentru viitor, iar când vom face acest lucru, ar trebui să nu alunecăm în dilema falsă și sterilă legată de întrebarea dacă avem nevoie de mai multă sau mai puțină Europă. Ar trebui să ne concentrăm mai degrabă asupra modului în care ne putem folosi de această furtună pentru a ne asigura că vom putea face față mai bine la următoarea.
Pentru că dorința de a avea o casă – Europa noastră – rezistentă și demnă de a fi locuită ne unește pe toți: nordul și sudul, estul și vestul. Să fim conștienți de acest lucru! Deciziile pe care le luăm în aceste zile vor rămâne multă vreme în memoria oamenilor și vor fi determinante pentru bazele Uniunii noastre Europene de mâine.
Ne aflăm la o răscruce de drumuri: Va reuși acest virus să ne împartă pentru totdeauna în bogați și săraci? În cei care au și cei care n-au? Sau vom rămâne un bloc puternic, un actor demn de luat în seamă pe scena lumii? Oare nu s-ar putea să ieșim din această situație dificilă chiar mai puternici și mai buni? Oare societățile noastre nu ar putea, confruntate cu această criză, să strângă rândurile și să facă să crească și mai mult prestigiul democrațiilor noastre?
Când vedem toate gesturile de grijă, de prietenie și de decență umană care se manifestă în întreaga Europă, ne dăm seama că avem toate motivele să fim optimiști în privința viitorului. Europa noastră are toate atuurile de care are nevoie și suntem gata să facem tot ce este necesar pentru a surmonta această criză. Doamnelor și domnilor deputați, în ultimele zile mulți dintre dumneavoastră ați invocat cuvintele lui Jean Monnet privind făurirea Europei în vremuri de criză. Acele vorbe rămân la fel de valabile,
Însă există un citat al unui alt părinte fondator, care după părerea mea rezumă la fel de bine situația în care ne aflăm astăzi. Potrivit lui Konrad Adenauer, „istoria poate fi privită și drept suma tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate”. Dragi prieteni, ne aflăm sub reflectoarele istoriei. Haideți ca împreună să ne ridicăm la înălțimea acestei provocări! Haideți să acționăm cu o inimă mare, nu cu 27 de inimi mici!
Trăiască Europa! Lang lebe Europa! Long live Europe! Vive L’Europe!
