Oricate operatii estetice si-ar face si oricita vopsea ar pune pe parul sau incaruntit, oricate gratieri ar semna cu 6 luni inainte eliberarii dupa o detentie de 10 ani (cazul Hodorkovski), Vladimir Putin ramine acelasi kaghebist sovietic scolit la scoala maskirovka. Diversiunea e viata lui. Si a Rusiei, o tara parca blestemata sa nu fie iubita de nimeni.
In lumea cu sange rece, spiritul sarbatorilor nu vine cu gesturi de bunavointa autentica. Eliberarea lui Hodorkovski este un exemplu. Momentul ridica multe intrebari atat ca gest in sine, cat si ca implicatii. Tratament preferential pentru Ucraina, iertare pentru rivalul demult ingenuncheat? E cam mult pentru un presedinte, fie el si cu suflet slav. In functie de ce trebuie judecat evenimentul? De data asta cronologia spune totul:
- August 2013 – un angajat NSA primeste azil la Moscova, cu tot cu documentele sale care incrimineaza actiunile spionajului american.
- Septembrie 2013 – presa occidentala vuieste de stirile cu SUA care-si asculta cu sarg si cei mai apropiati aliati.
- Octombrie 2013 – insistenta SUA in a vedea regimul de la Damasc inlaturat se topeste intr-o pedeapsa dulceaga tip diplomatie de conferinte. Arsenalul chimic utilizat cu brio regimul Assad impotriva poporului pe care il conduce, si va fi distrus in etape lungi al caror sir il pierdem si nu ne mai intereseaza.
- Noiembrie 2013 – Ucraina in corzi, aproape isi denunta parcursul european, lumea e pe strazi. Respectabil, respectat si serios, senatorul John McCain (lumea era alta daca castiga Casa Alba) soseste la Kiev si incurajeaza demonstrantii. Lideri europeni spun cuvinte dure Ucrainei.
- Decembrie 2013 – joi, 19 decembrie mai precis, intr-o conferinta de presa presedintele Putin e ingaduitor si spune ca SUA intercepteaza pentru a preveni terorismul. In treacat, ca l-ar gratia pe Hodorkovski. Care n-a depus nicio cerere. Imbratranit cu 10 ani, cumva Hodorkovski e silit sa treaca strada si e suit in avion. Aterizeaza la Berlin (fiind un zbor privat, speculez ca locul aterizarii e unul din legendarele aeroporturi din vestul orasului), unde il intampina fostul ministru de externe RFG Hans Dietrich Genscher. (Nu mai auzisem acest nume de la Revolutie).
Ce ar fi de inteles de aici? Ca Moscova poate fabrica evenimente cu relative lejeritate, ca a sters cu buretele un subiect legat de drepturile omului si tratamentul opozitiei cu care occidentul o agasa, dar a ramas cu Ucraina. Care Ucraina va primi gaz rusesc la 268 dolari mia de metri cubi, in loc de 400 de dolari aceeasi cantitate, cat era pretul pana mai ieri.
P.S. Ultimul semestru arata ca la 24 de ani de la caderea comunismului, relatiile SUA-Rusia raman un izvor de mutari suprinzatoare. Pentru ultimele doua zile se poate spune “Grinch did not stole the Christmas, but he steal the show”.