Klaus Iohannis nu rupe tacerea

La dezbaterea cu presa a candidatului la Presedintie Klaus Iohannis din 2019 de la Biblioteca Centrala Universitara, la care am participat spre disperarea talibanilor din ambele tabere, acesta a recunoscut ca n-au avut o prea buna comunicare in primul mandat si ca se va stradui sa fie mai transparent, mai vizibil, mai comunicativ.

Au trecut mai bine de 3 ani si constat ca meteahna asta si-a pastrat-o, cu mici exceptii in momentele politice fundamentale : alegeri, schimbari de guverne si altele.

Evident, Klaus Iohannis nu este Traian Basescu. De altfel, preocuparea actualului presedinte a fost sa nu se asemene deloc cu predecesorul sau. Adica, asa cum spune romanul, sa nu se baga ca musca in fundul calului. O buna optiune. Numai ca a cazut in extrema cealalta.

Tacerile indelungate ale presedintelui, faptul ca nu acorda interviuri, lipsa de implicare in temele majore ale societatii, neconstientizarea faptului ca prin prezenta sau cererile sale, presedintele ar putea genera dezbateri sanatoase, ar putea misca lucrurile care nu merg si genereaza o suferinta majora tarii noastre.

L-am intrebat pe presedintele Iohannis la dezbaterea din 2019 de ce nu se implica in accelerarea proceselor de infrastructura rutiera din Romania si cat face pana la Sibiu, avand in vedere ca merge des pe ruta Bucuresti-Sibiu, pe imposibila dar superba Valea Oltului.

La intrebarea mea, mi-a raspuns cu o alta intrebare, absolut dezarmanta : cu ce?

Au aparut si cateva glume pe internet cu acest dialog halucinant intre mine si domnia sa.

Suntem in 2023 si presedintele este la fel de absent intr-o chestiune fundamentala, strategica pentru Romania : infrastructura rutiera si feroviara. De la Bucuresti la Sibiu, in tara lucrului bine facut, faci tot atat cat faceai in 2015. Acum 8 ani. Faptul ca nu s-a schimbat nimic in atatia ani pierduti din viata noastra o pun si pe seama ignorarii de catre presedinte a acestui subiect extrem de dureros, care ne face sa ramanem corigentii Europei.

Alt subiect : dezinformarea. Societatea romaneasca e scuturata puternic de un val de populism, manipulari grosolare, propaganda anti-occidentala, xenofobie, incultura grosiera si atitudine grobiana vecina cu violenta. Este adevarat, toate acestea sunt promovate cu voluptate de mainstream media si social media, care in disperarea lor dupa o audienta de masa si de proasta factura prefera sa faca uriase compromisuri decat sa tina drumul drept.

Absenta totala a presedintelui Iohannis din aceasta dezbatere, lipsa unei busole pentru populatie, inexistenta unor dezbateri in mediul universitar, la televizor sau prin seminarii de specialitate amplifica fenomenul toxic pana la paroxism. Intelectualul Klaus Iohannis, profesorul care ar trebui sa fie mai implicat in rezultatele clasei, e absent nemotivat.

Fara o prezenta constanta, un generator de agenda cum este Presedintele Romaniei este direct responsabil de felul in care arata societatea sa, tara pe care o conduce.

Inteleg ca, de fapt, Klaus Iohannis nu lipseste cu saptamanile de la Palatul Cotroceni. Si nici nu rupe muntii weekend de weekend, de joi pana luni. Merge la ski, dar nu atat de frecvent, cum sugereaza caricatura virala pe care o public. Are intalniri cu factorii din Guvern, se intereseaza de temele majore, acorda sprijin celor ce-l solicita pe subiecte diverse.
In schimb, toate acestea le face intr-o tacere asurzitoare, generatoare de impresii cvasi-unanime : e mut, e absent, de saptamani bune nu mai stim nimic despre el, cand tara arde sa stie ce se va intampla cu razboiul de la granitele noastre, ce perspective sunt sa alungam nedreptatea neacceptarii noastre in Schengen, care este ambitia noastra intr-o Europa care se transforma involburat si risca sa ne izoleze la marginea ei estica.

Despre Klaus Iohannis, importanti actori de putere si analisti ai fenomenului politic spun ca se afla deja pe final de mandat, desi mai are doi ani in functie. Ca nu-l mai asculta institutiile, desi criticii sai spun ca isi impune punctul de vedere mereu si ca guvernantii liberali nu misca un pai daca nu exista aprobarea presedintelui. Ca este obosit, ca nu se implica, are doar interese inguste, personale, etc.

Sunt cateva subiecte care arata ca presedintele Iohannis a generat efecte bune prin implicare in toti acesti ani.

Primul exemplu : de cand este comandant al fortelor armate (2015) Romania are constant un buget de 2% din PIB pentru aparare, prin deciziile CSAT, institutia fundamentala de aparare si securitate condusa de presedinte. Daca nu aveam acest buget timp de 8 ani si razboiul ilegal si neprovocat al Rusiei ne surprindea fara acest efort bugetar pentru aparare, situatia Romaniei era critica.

Al doilea exemplu : dupa doua greseli majore cu Ludovic Orban si Florin Citu ca premieri, Klaus Iohannis si-a revenit, a inteles in sfarsit nevoile Romaniei si a generat guvernul PNL-PSD. Cu o majoritate confortabila, cu partidul care a castigat alegerile la guvernare, asa cum e democratic si firesc, lasand la o parte ostilitatile trecute fata de socialisti. Si cu un premier care vine zilnic la 7,30 la Palatul Victoria si pleaca la 22,00-23,00, care face 2-3 sedinte de guvern pe saptamana. Un model de seriozitate de care Romania n-a avut parte in ultimii ani. Chiar daca are sincope in exprimarea curenta, in discursurile publice si nu e un animal politic, acest premier a redat Romaniei o gura de oxigen cand se sufoca de disperarea incompetentei, a golaniei de tip Dorobanti, a infatuarii, a razboaielor politice nesfarsite si uriaselor problemelor nerezolvate. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum arata Romania cu razboi la granita, post-COVID si in plina criza energetica avandu-i la Palatul Victoria pe cei dinainte. Ne-a ferit bunul Dumnezeu. Pe Ciuca il asteapta insa din luna Mai, cand va renunta la functia de premier si va deveni presedinte al Senatului, marele examen politic ca lider PNL. Deocamdata, partidul pare abandonat pe fondul activitatii non stop de la Guvern.

Daca pana atunci, Klaus Iohannis se va trezi din comoditatea necomunicarii si va intelege sa fie mai implicat prin actiuni publice, romanii vor avea un sprijin in a intelege involburarile dure pe care le traverseaza Romania.

Daca nu, ghinion.