În România săracă, unde zeci de mii de oameni au rămas fără casele pe care le-au pierdut, din cauza creditelor la bănci pe care nu au mai putut să le plătească, statul cere bani obligatoriu de la cei care ar putea să le dea o mână de ajutor prietenilor sau rudelor care nu mai au unde să locuiască. Acțiunea în forță anunțată de ANAF, pentru obligarea tuturor românilor de a încheia contracte de închiriere, dacă nu locuiesc în casele lor, pare logică până la punctul în care se poate observa că statul impune, practic, și celor care nu plătesc o chirie, să dea bani la buget, iar sumele nu sunt mici, scrie Jurnalul national.
Chiar și membrii aceleiași familii sunt taxați, dacă nu sunt rude de gradul I cu proprietarul locuinței. Astfel, dacă bunicii doresc să-și găzduiască nepoții, fiind rude de gradul II, vor fi obligați să încheie contracte de închiriere și să plătească statului o sumă stabilită de ANAF. Contractele pe doi lei, invocate de specialiști ca fiind cele prin care statul român este păcălit de cei care închiriază locuințe, sunt, în cea mai mare parte, astfel de contracte aberante între rude și prieteni, încheiate în situația în care statul nu a acceptat stabilirea domiciliului unei persoane într-un anumit loc decât în baza unui contract de închiriere, indiferent dacă proprietarul primește sau nu primește bani. În această situație, nimeni nu s-a gândit la cazurile sociale, la acei oameni care ar ajunge să doarmă în stradă sau în canale, dacă nu ar fi ajutați de prieteni binevoitori care să-i adăpostească. Un astfel de ajutor este taxat de statul român cu cel puțin 5,5% din salariul minim pe economie, taxă obligatorie care merge în bugetul CASS, chiar dacă proprietarul nu percepe chirie, indiferent de valoarea chiriei și chiar dacă respectivul proprietar mai are contracte din care plătește, pentru fiecare în parte, același procent de 5,5% pentru CASS.
Birul obligatoriu pe bani neîncasați
Lista de aberații nu se oprește aici, pentru că o proprietate deținută de două persoane, soț și soție, va aduce în bugetul CASS de două ori impozitul de 5,5%. „Dacă pe actul de proprietate apar doi proprietari, soț și soție, ambii vor deveni semnatari ai actului de închiriere. Nu se poate face actul de închiriere doar cu un singur proprietar, conform legii. Astfel, chiria va fi divizată nedrept, ca venit în mod egal al ambilor soți, deși aceeași sumă de bani intră în bugetul aceleiași familii. Legea nu cumulează veniturile din chirii, astfel încât cei care închiriază să poată spune că obțin venituri din chirii cumulat, dar aceste chirii nici măcar nu pot fi stabilite la prețuri mai mici decât salariul minim pe economie. Astfel, fiecare proprietar va plăti către CASS, obligatoriu, 5,5% din suma minim acceptată prin lege, egală cu salariul minim pe economie, chiar dacă este o chirie de 100 de euro percepută prin contract, de la chiriași”, explică profesor universitar doctor Loredana Pădure, specialist în Drept Civil. Taxarea nu se oprește aici, pentru că și ANAF încasează bani pe care proprietarii ar putea chiar să nu-i obțină de la chiriași. „Conform ghidului oficial al ANAF, contribuabilii au obligația de a depune declarația privind venitul realizat din chirii la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai, inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Corect ar fi ca termenul să curgă de la momentul semnării contractului. Astfel, proprietarul este obligat să declare anticipat sume pe care nu le-a încasat și să plătească anticipat 16% din valoarea contractului către ANAF și 5,5% din salariul minim pe economie către CASS”, mai explică dr. Loredana Pădure.
Grilele notariale nu țin cont de realitate
Deși aceste taxe sunt stabilite la sume minime stabilite de stat, care par a reprezenta valori reale de pe piața imobiliară, atât statul, cât și băncile oferă spre vânzare sau spre închiriere imobile evaluate la prețuri mult mai mici decât cele pentru care se cer taxele obligatorii. Astfel, o casă evaluată inițial la 200.000 de euro, pierdută de cineva care nu a mai putut plăti creditele bancare, a fost vândută cu circa 10% din valoarea inițială, deși băncile percep în continuare suma totală de la perdanți. Mai mult, același imobil poate fi cotat la 80.000 de euro, în grilele notariale conform cărora se stabilesc taxele și impozitele. Astfel, chiar dacă un imobil se vinde la un preț mult mai mic decât cel stabilit în grila notarială oficială și decât a fost evaluat inițial, taxele și impozitele se plătesc pentru sumele din grile, nu pentru cele reale, fiind, de multe ori, mult mai mari decât ar fi fost pentru valorile reale ale vânzării de la cei care le-au pierdut. Același lucru se întâmplă și în cazul chiriilor. „În anul 2012 am vrut să închiriem una dintre vilele oferite de o anumită bancă. Am fost surprinși să vedem adevărate palate, în zona Pipera, pierdute de proprietari, pe care banca le oferea spre închiriere cu 400 de euro pe lună. Nu am închiriat, pentru că ne-ar fi costat foarte mult încălzirea, în timpul iernii”, spune o chiriașă din București. În momentul în care pe piața reală există astfel de oferte, nu se poate considera că o garsonieră dintr-o zonă mărginașă ar trebui să fie închiriată obligatoriu cu o sumă apropiată de cea pe care băncile o percep pentru un palat cu 22 de camere, care mai are și o grădină de 1.500 de metri, în același preț de 400 de euro pe lună. Dar statul român poate face asta, fără a putea fi contrazis.
Doar statul poate închiria pe bani puțini
În aceeași categorie intră chiriile pe care ANL le percepe pentru cei care obțin locuințe sociale. Dincolo de problema lipsei totale de transparență a contractelor de închiriere, din care s-ar putea observa câte dintre aceste locuințe nu au ajuns la persoane care chiar aveau nevoie de ajutorul statului, se mai poate observa că valoarea chiriilor la stat este mult mai mică decât cea pentru care tot statul stabilește taxe și impozite. În timp ce statul percepe taxe pentru o valoare cel puțin egală cu salariul minim pe economie, tot statul percepe chirii care reprezintă o treime din salariul minim.
De la 1 ianuarie 2014, plata CASS a devenit obligatorie și pentru persoanele care obțin venituri din închirierea imobilelor, acest lucru fiind stabilit prin OUG nr. 88/2013 care a schimbat în 2013 Codul Fiscal. „Astfel, persoanele care obțin venituri din chirii nu datorează contribuție de asigurări sociale (CAS), adică nu contribuie la sistemul public de pensii, în schimb, trebuie să plătească o contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS)”, explică dr. Loredana Pădure. Plata CASS se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual, după caz, în funcție de plafonul minim și maxim. Contribuția lunară nu poate fi mai mică de 5,5% din salariul de bază minim brut pe țară, dacă venitul din chirii este unicul pentru care se plătește CASS (plafon minim) și nu poate fi mai mare de 5,5% din cinci salarii medii brute (plafon maxim).
Conform legii, se pot încheia contracte barter între proprietar și cel care folosește un imobil, dar ANAF nu prea acceptă astfel de contracte. Mai există și posibilitatea încheierii unor contracte de comodat. Contractul de comodat este un împrumut de folosință. Este și acesta un contract real, dar este gratuit și unilateral. Prof. univ. dr. Loredana Pădure
O portiță legală
Spre deosebire de contractul de închiriere, contractul de comodat nu presupune plata unui preț (chirie). Comodatul este un act cu titlu gratuit, ca și donația sau testamentul. Cu alte cuvinte, dreptul de folosință este cedat cu titlu gratuit, fără plata unei chirii. Nu necesită obținerea certificatului energetic (legea prevede această obligație doar pentru contractul de închiriere și vânzare). Nu se înregistrează la Fisc/ANAF în vederea perceperii unui impozit, deoarece este un act cu titlu gratuit. Mai exact, comodatarul nu realizează un venit din comodarea imobilului. În cazul în care comodantul ar solicita comodatarului o sumă de bani, pentru a-i ceda folosința, contractul respectiv nu s-ar mai putea numi de comodat, ci de închiriere, iar contractul de închiriere se înregistrează în mod obligatoriu la ANAF. Fiind un act cu titlu gratuit, contractul de comodat poate înceta mult mai ușor decât contractul de închiriere. Astfel, contractul de comodat poate fi desființat, de exemplu, când proprietarul (comodantul) cere restituirea bunului înainte de momentul prevăzut în contract (dacă este prevăzut), atunci când are el însuşi o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun (art. 2156 noul Cod Civil). Dacă termenul nu este prevăzut în contract, comodantul poate solicita oricând eliberarea spaţiului şi predarea bunului imobil. Contractul de comodat se poate încheia la notariat sau pur și simplu, printr-un document semnat în particular de către părți, fără a mai fi înregistrat la notar. Un astfel de contract apără interesele ambelor părți, chiar dacă cei care insistă asupra necesității încheierii unor contracte de închiriere obligatoriu susțin că proprietarii pot fi abuzivi.
Singurul avantaj pe care l-ar putea aduce acțiunea ANAF de a impune existența unor contracte de închiriere ar fi pentru chiriași, în cazul în care proprietarii comit abuzuri. Chiar și așa, orice contract de închiriere poate conține clauze care să-l ajute pe proprietar să-și dea afară chiriașii înainte de termenul prevăzut.
Această invenţie de unde au mai scos-o sau importat-o ori copiat-o? Iar vor vehicula varianta Elveţia?
🙂 🙂 🙂 pare a fi scoasă între 2 suflări de muci în gură!
În niciun caz nu e din Elveţia! E o prosteală pentru intimidare şi a fura prin lege!
Dacă ar fi importată sau copiată din Elveţia, satul trebuia să aibă deja în practică partea socială! Şi aici la noi, numai stat social nu poate fi!
Amănunte şi detalii privind această ”reformă” în Elveţia:
– Statul elveţian are deja vechime în practica socială la cea mai serioasă formă şi nu doar în vorbe vorbite,
– este asistent/consultant juridico-familial care analizează dosarele primite de la procuror pentru orice cauză,
– se face un proces verbal la domiciliul familiei(doar un procuror are dreptul prin lege) după care face un proces verbal/memoriu şi-l trimite la consultantul familial pentru analiză,
– doar mama are dreptul prin lege să nu stea cu copii şi bărbatul în casă, ei neavând dreptul la nimic din ceea ce înseamnă casă şi bunuri cât trăieşte mama sau tata,
– statul/primăriile sunt obligate prin lege să le asigure copiilor casă ajutor financiar şi loc de muncă la salariul mediu în funcţie de program şi vârsta copilului(de la 15-16 ani),
– părinţii nu sunt responsabili pentru practicarea prostituţiei legale pentru a avea venituri dacă copii merg la studii superioare, statul e direct răspunzător şi mama/părinţii pot avea cîştig de cauză dacă statul nu are grijă de copii,
– statul elveţian nu se bagă în familia de bază elveţiană dacă nu sunt infracţiuni la adresa minorului şi atunci f. greu, sau, nu fabrică acte pentru ca escrocii să se îmbogăţească furănd copii de la părinţii denigraţi prin acte fabricate, acolo e caz penal 200%,
– nu se încasează venituri din orice înşelând poporul mai ales când e vorba de familie până la gradul II şi nici chirie că e moftul nu ştiu cui,
– cpoii lăsaţi în grija statului fac practică în cămine de bătrâni şi grădiniţe primind un procent/o mică sumă de bani compensare,
Şi sunt mult mai multe amănunte!
La noi deja e bătaie de joc şi furăciune pe faţă! Şi nu e de azi /mâine, cică: azi dacă n-ai furat ceva: rupi ultimul nasture de la haină şi te simţi bine!
Oare nu se vede sau simte?
Maximul penibilului prelungind era comunistoidă până în zilele noastre!
Am retrăit perioada cu laudaţio fals la adresa Elenei Ceauşescu!
Oare nu se vede cât de falşi sunt vorbitorii laudativi ai unei instituţii care nu finalizează ceea ce începe decât cu dese bluf-uri? Vorbitorii ăştia din videoclip: români şi chiar străini de România ştiu despre cine şi despre ce este vorba? Ei ştiu ce înseamnă laudaţio când nu se recuperează nimic din prejudicii dar se cheltuiesc enorm de mulţi bani şi toţi escrocii, violatorii, violenţii, furăcioşii, hoţii sunt liberi cu conturile şi afacerile intacte dar şi cu averea neatinsă?
Wow!
Am trăit s-o revăd şi pe asta!
Falsitatea vizibilă la cote alarmante!
🙂 🙂 Ce manipulare josnică!
doamne fereste si apara….
Doamne fer!
Muisme de la ANAF. Niște ordinari, niște porcine depravate și niște jepcari. Sunt hoții cu acte în regulă. Pot inventa taxe și la clipit, respirat și nevoi fiziologice.
Ca de obicei ABERATIILE continua in Romania . “Bunicii care gazduiesc nepoti trebuie sa aiba contracte de inchiriere” , mamaaaa!!! idiotenia e o boala generala in Romania?
Inteleg ca aceasta “maxima inteligenta” a aparut ca procedura : “sunt proceduri din Noul Cod Fiscal 2015 ? , actualizat in 2016, nici nu conteaza…., important este ca starea de nebunie a devenit normalitate la astia care au gandit aceste proceduri aberante , iar pentru ca ei sa emita aceste tampenii ENORME care afecteaza direct societatea, noi le mai si platim salariile nerusinate! WTF!!! unde se duc banii nostri! la aceste “eminente cenusii” care nu sunt capabile decat sa elaboreze cretinisme ca “proceduri”!
Sa dispara toti autorii acestei porcarii!
De fapt ar trebui sa fie pusi in camasa de forta, dusi la ospiciu!, fiindca asta tine de NEBUNIE!
Cum dracu’ sa legiferezi astfel de aberatii ?
Noi romani suntem de vina pentru ca votam ,alegem toti incompetenti si excroci in parlament. Si Ceausescu a fost mai destept, avea un Consiliul Legislativ care studia toate legile si intersectarea lor si inlatura aberatiile ce se iveau.Toate legile actuale au lasate portite de interpretare si se da cu intelegere ce vreau peocurori si judecatori sau alte institutii din justitie.