In legatura cu dosarul Voiculescu- telepatia : pohta ce-a pohtit Basescu.
Fila 165 din rechizitoriul DNA : “Toti cei implicati (n.r. in acest dosar) au actionat in interesul Grivco S.A. din considerente telepatice ori din necunoastere sau prostie”
TELEPATÍE – Fenomen psihic (neaprobat de știință) de transmitere a
gândurilor și sentimentelor la distanță; comunicare extrasenzorială.
(Sursa-NODEX 2002)
TELEPATÍE – Posibilitate parapsihologică de a percepe fenomene care nu
sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la distanță;
percepere întâmplătoare a fenomenelor și a gândurilor de la distanța.
(Sursa – Dictionarul de Neologisme)
MEDIAFAX 31 MAI 2012 : Expertiza din dosarul privatizarea ICA, favorabila lui Voiculescu. S-a respectat legislatia in vigoare
Expertiza contabilă judiciară depusă la dosarul privatizării ICA, în care Dan Voiculescu şi alte persoane sunt judecate pentru modul de privatizare a institutului, arată că legislaţia existentă în 2003, la momentul privatizării, permitea un raport simplificat de evaluare a acţiunilor societăţii.
Magistraţii instanţei supreme au decis ca expertizele dispuse, una contabilă şi una tehnică, să lămurească dacă activele corporale ale Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) au fost reflectate actualizat în bilanţul contabil din 21 decembrie 2002 şi în balanţa contabilă din 30 aprilie 2003, care era metoda legală de determinare a preţului de ofertă, respectiv raport de evaluare simplificat sau raport de evaluare de piaţă, şi să determine valoarea de piaţă a clădirilor şi terenurilor aflate în proprietatea institutului, la momentul privatizării.
Expertizele, obţinute în exclusivitate de MEDIAFAX şi depuse recent la dosarul cauzei, sunt favorabile lui Dan Voiculescu, dar şi celorlaţi inculpaţi din dosar, cea contabilă arătând că acţiunile ICA au fost corect evaluate de către Agenţia Domeniilor Statului (ADS) la nivelul anului 2003, când s-a privatizat institutul, iar cea de evaluare a activelor ICA, respectiv tot ceea ce însemna patrimoniu imobiliar al Institutului, clădiri şi terenurile aferente, valorau la acea vreme, potrivit experţilor, peste trei milioane de dolari.
La data privatizării ICA, în 2003, evaluarea terenurilor şi clădirilor la valoarea de piaţă nu era obligatorie, conform legii, mai reiese din documentele citate, iar ICA s-a privatizat prin vânzarea de acţiuni, şi nu de active.
Raportul de expertiză contabilă a urmărit să determine dacă anterior privatizării, respectiv 2002-2003, activele ICA erau înregistrate actualizat în contabilitate, răspunsul experţilor fiind unul pozitiv, şi dacă s-au respectat normele aplicabile în acel moment privind evidenţierea actualizată în contabilitate a activelor.
Alt obiectiv urmărit în expertiza contabilă viza modul de determinare a preţului de ofertă al acţiunilor ICA, respectiv preţul de pornire la care erau scoase la vânzare, şi anume fie conform unui raport de evaluare simplificat, aşa cum de fapt s-a făcut în cazul ICA, fie conform unui raport de evaluare de piaţă, respectiv cum susţin procurorii DNA că ar fi trebuit.
Răspunsul experţilor a fost “conform raportului de evaluare simplificat”, deci concluzia la care au ajuns aceştia este aceea că, în cazul privatizării ICA, s-a procedat corect.
Raportul tehnic de evaluare – întocmit, separat de cel contabil, de către un alt expert – a avut drept obiectiv determinarea valorii de piaţă a activelor ICA la momentul privatizării, respectiv a terenurilor şi clădirilor.
Concluzia expertului a fost aceea că preţul terenurilor şi clădirilor ICA la data privatizării (2003) a fost de 3.244.000 de dolari, respectiv 10.955.000 de lei. Valoarea este diferită de cea contabilă la momentul respectiv.
Raportul tehnic de evaluare nu a avut însă în vedere determinarea valorii acţiunilor ICA – cele care, de fapt, au fost vândute la privatizarea Institutului.
Concret, concluzia generală a celor două documente este că valoarea acţiunilor nu este egală cu cea a clădirilor şi terenurilor, ceea ce reprezintă activele ICA, dar că privatizarea raportată la modul de determinare a preţului de ofertă al acţiunilor ICA, respectiv preţul de pornire la care era scos la privatizare Institutul, a fost cel corect în raport cu legislaţia în vigoare la momentul privatizării, respectiv anul 2003.
În expertiza contabilă, specialistul desemnat de instanţă răspunde, pe rând, cerinţelor instanţei supreme.
Astfel, la primul obiectiv stabilit de instanţă, cel “dacă activele corporale ale S.C. ICA S.A. au fost reflectate actualizat în bilanţul contabil din 31 decembrie 2002 şi în balanţa contabilă din 30 aprilie 2003” expertul arată în documentul citat:
“Reflectarea actualizată a activelor corporale ale S.C. ICA S.A. în bilanţul contabil din 31 decembrie 2002: Activele corporale de natura mijloacelor fixe ale S.C. ICA S.A. au fost reflectate actualizat în bilanţul contabil din 31 decembrie 2002, numai în considerarea datei de 31 decembrie 2001 – data preluării la înfiinţarea societăţii a elementelor de bilanţ aferente Institutului de Chimie Alimentară Bucureşti, conform art.5 din H.G. 451/2002 – 31 decembrie 2001 constituind totodată şi data de referinţă a ultimei reevaluări înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii comerciale nou înfiinţate Institutul de Cercetări Alimentare S.A.
Reflectarea actualizată a activelor corporale de natura mijloacelor fixe ale S.C. ICA S.A. la bilanţul contabil din decembrie 2002, preluate de la Institutul de Chimie Alimentară Bucureşti prin Protocolul de Predare – Preluare din 05.06.2002, se raportează la reevaluări efectuate în conformitate cu legislaţia obligatorie, respectiv H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social, şi la reevaluări efectuate cu titlu de recomandare, respectiv H.G.983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi a terenurilor.
Reflectarea actualizată a activelor corporale ale S.C. ICA S.A. în balanţa contabilă din 30 aprilie 2003: Activele corporale de natura terenurilor ale S.C. ICA S.A. au fost reflectate actualizat în balanţa din 30 aprilie 2003 la valoarea de 1.498.131 mii lei, obţinută în baza unui raport de evaluare efectuat potrivit H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, cu modificarile şi completarile ulterioare, Criteriilor comune nr.2665/1C/311/1992 privind evaluarea, respectiv pct. II din Anexa nr. I la normele aprobate prin H.G. nr. 500/1994, prin raportul de evaluare stabilindu-se valoarea de intrare a terenurilor în patrimoniul societăţii.
În conformitate cu prevederile art. 7 şi 9 din Legea contabilităţii 82/1991, republicată, la data intrării în patrimoniu elementele de activ se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită şi valoare contabilă, la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă, pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după caz, valoarea justă fiind stabilită pe baza de evaluări. Potrivit acestei reglementări, data intrării în patrimoniu a acestor active (terenuri) la valoarea justă, constituie data ultimei actualizări, în baza valorii determinată prin raportul de evaluare“.
La cel de-al doilea obiectiv cerut de judecătorii instanţei supreme, respectiv “care era metoda legală de determinare a preţului de ofertă – raport de evaluare simplificat ori raport de evaluare de piaţă”, expertul arată instanţei:
“Având în vedere, cadrul legislativ reglementat de Legea 268 din 2001, H.G. nr.625/2002 – Norme metodologice de aplicare a Legii nr.625/2001, Instrucţiunile privind raportul de evaluare simplificat pentru stabilirea preţului de ofertă la vânzarea acţiunilor/părţilor sociale, publicate în MO nr.222/1998 şi aprobate de Consiliul de administraţie al ADS, precum şi activul net contabil din 31 decembrie 2002, mai mic decât 1/3 din activul total determinat pe baza bilanţului contabil din decembrie 2002 – al cărui activ şi pasiv al anului precedent (2001) a fost preluat prin Hotărârea de guvern nr. 451/2002 de la Institutul de Chimie Alimentară Bucureşti – autentificat de administratorii şi cenzorii societăţii comerciale Institutul de Cercetări Alimentare S.A., rezultă că metoda legală de determinare a preţului de ofertă este raportul de evaluare simplificat.
….
Din analiza datelor furnizate de bilanţul contabil încheiat pentru exerciţiul financiar 2002. rezultă ca societatea comerciala Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucureşti, având ca unic actionar statul roman, înregistra o valoare a capitalului social la 31.12.2002 de 1.604.826.000 lei, sub plafonul de 4.000.000.000 lei, şi un activ net contabil de 4.152.556 lei, mai mic decât 1/3 din activul total de 6.763.476 lei.
Raportat la valoarea capitalului social, activului net şi a dispoziţiilor legale, se justifică decizia Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului de întocmire a unui raport de evaluare simplificat în procedura de privatizare a societăţii comerciale Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucuresti.
Din analiza documentelor puse la dispozitia expertizei, coroborate cu dispoziţiile textelor de lege detaliate mai sus, precum şi cele ale procedurilor interne elaborate de Agenţia Domeniilor Statului, rezultă faptul au fost întrunite condiţiile astfel încât stabilirea preţului de ofertă pe acţiune privind privatizarea societăţii comerciale Institutul de Cercetari Alimentare S.A. Bucureşti să se facă în baza unui raport de evaluare simplificat“.
Experţii mai arată, în cele două documente citate, că “prin aplicarea metodologiei de evaluare stabilită prin Instrucţiunile emise de Ministerul Privatizării, care se bazează pe calcularea valorii activului net contabil, ajustată cu media profitului pe ultimii patru ani, preţul obţinut de evaluator s-a cuantificat la 2.944 lei/acţiune, echivalentul a 0,0796 de euro la cursul oficial BNR de 36,952 lei/euro la 30 aprilie 2003” astfel că “prin urmare, conform procedurii, preţul de ofertă pe acţiune propus prin raportul de evaluare simplificat se situează la nivelul valorii nominale a unei acţiuni, respectiv 3.000 de lei pe acţiune, echivalentul a 0,0812 euro la cursul oficial BNR de 36,952 lei/euro la 30 aprilie 2003”.
Expertiza a procedat la stabilirea valorii reale a unei acţiuni pe baza activului net contabil înregistrat la 30 aprilie 2003, fără ajustarea cu media profitului pe ultimii patru ani, experţii arătând că din calculele efectuate, a rezultat că la 30 aprilie 2003, valoarea reală a unei acţiuni era de 2.932,21 lei, echivalentul a 0,0794 euro la cursul oficial de schimb comunicat de BNR de 36.952 lei/euro, faţă de 3.000 lei valoarea nominală, echivalentul a 0,0812 euro la cursul oficial de schimb comunicat de BNR de 36,952 lei/euro, luat în calculul ofertei de privatizare de către ADS.
În concluzie, tratamentul contabil privind reevaluarea activelor corporale de natura mijloacelor fixe în bilanţul SC Institutul de Cercetări Alimentare SA din decembrie 2002 se raportează la reevaluarea obligatorie, prevăzută de H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social, şi la reevaluarea opţională, conform H.G. 983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi a terenurilor, care au fost efectuate şi înregistrate în situaţiile contabile anterioare înfiinţării acestei societăţi, în conformitate cu prevederile acestor hotărâri şi însuşită prin preluarea elementelor de bilanţ la data de 31 decembrie 2001 aferente Institutului de Chimie Alimentară Bucureşti, conform art.5 din H.G. 451/2002.
Potrivit experiţilor, în cazul ICA, s-au aplicat corect normele tehnice şi contabile şi de privatizare şi s-a determinat corect procedural prin raport de evaluare simplificat valoarea acţiunilor scoase la privatizare. Situaţia economico-contabilă a ICA de la acel moment nu obliga conform legilor de atunci, 2002-2003, la efectuarea unui raport de evaluare la valoarea de piaţă.
Legislaţia privatizării a fost modificată abia ulterior, în 2007, în sensul obligativităţii valorii de piaţă, adică la patru ani de la privatizarea ICA.
Instanţa supremă a admis, în 25 octombrie 2011, mai multe probe în dosarul în care Dan Voiculescu este judecat privind modul în care s-a făcut privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare, între care şi o expertiză care să stabilească valoarea patrimoniului ICA de la acel moment.
