După ce am parcurs câteva sute de kilometri pe drumurile României la finalul anului 2023, rămân la fel de pesimist și în 2024.

Motivul esențial pentru o performanță economică scăzută a României – infrastructura înapoiată – nu dispare.

În ciuda numeroaselor contracte și a dinamicii impregnate de actualul ministru al Transporturilor, frâna esențială e tot trasă.

Frâna e cauzată de 2 factori :

  • Indolența și incompetența celor 6000 de angajați CNAIR, cu toată conducerea în frunte
  • Lipsa de viziune, dorință de modernizare și dezvoltare a majorității baronilor locali ce conduc instituțiile județene și municipale, o pleavă ce influențează catastrofal partidele politice

CNAIR ar trebui să inaugureze în 2024 cel puțin 160 de kilometri de Autostradă și Drum Expres, potrivit termenelor din contracte și ar putea depăși 200 de kilometri dacă UMB termină înainte de termen cele două loturi ale Autostrăzii Moldovei Buzău-Focșani (67 km.) așa cum au promis oficialii din Transporturi. Există, însă și un scenariu negativ care arată că, borna simbolică de 100 de kilometri de drum de mare viteză nu se atinge nici în 2024 dacă nu se termină lucrările pe Lotul 3 al Autostrăzii A București Sud, lotul 4 al Drumului Expres Craiova-Pitești sau loturile Autostrăzii Moldovei (cu descărcări). În plus, CNAIR nu poate garanta deschiderea celor 9 kilometri de autostradă-muzeu de pe Lotul Autostrăzii A 0 Nord (lotul 2 UMB finalizat, dar fără descărcare în DN 2), scrie economedia.ro.

Priviți harta de mai jos și veți vedea o serie de cioturi care duc de nicăieri spre nicăieri în raport cu regiunile istorice ale României. De peste 3 decenii, nu suntem în stare să legăm București cu Timișoara, Cluj, Iași. Nici măcar cu Brașov.

Foto harta : adevarul.ro

După 34 de ani de la revenirea la democrație, România are un ritm catastrofal de lucru în domeniul infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene și navale. În multe zile însorite, n-am văzut picior de muncitor pe șantierele pe care le-am traversat.

Marea durere, infrastructura rutieră, păstrează și după 34 de ani principalul pol de dezvoltare economică al țării, capitala București izolat de Vestul competitiv și de Estul abandonat.

București nu are centura gata, deși e pornită din 2004. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de golănie, șmecherie și prostie în (ne)realizarea centurii.

Legătura spre Transilvania e sufocată :

DN 1 este fragmentat, rupt în 10 bucăți de trecerile de pietoni din orașele de pe traseu (Comarnic, Sinaia, Azuga, Bușteni, Predeal), ce trebuiau desființate demult și înlocuite cu pasaje subterane. Cei 180 km spre Brașov se parcurg uneori și în 5 ore. Batjocura este permanentă de 34 de ani. Despre autostrada Ploiesti-Brașov? Un proiect deschis în 1997, abandonat de 26 de ani de incapabilii și impotenții guvernanți conducători.

De la Pitești spre Sibiu, pe autostrada A1 se circulă cât de cât, cu elemente de construcție ce țin de anii 80 ai comunismului, nicidecum de prezentul european.

Odată ajuns pe Valea Oltului, e coșmar. Blocaje, lucrări CNAIR în batjocură, trafic supra aglomerat, același drum sufocant de acum 60 de ani.

Autostrada Pitești – Sibiu are termene exagerat de mari de realizare, întarzieri masive și sunt slabe șanse pentru următorii 3-4 ani.

Dacă reușești să treci de Sibiu, drumul României spre Vestul civilizat de blocat de 10 ani de rușinea maximă a infastructurii noastre : ciotul Margina-Holdea, 12 km ce rup A1 și coridorul 4 pan-european de peste un deceniu.

Există o vorbă de duh printre conducătorii auto din România : știi întotdeauna când pleci, nu știi niciodată când ajungi.

Suntem adversarul istoric al estimărilor navigației GPS în diversele sale forme.

Spre sudul României, singura certitudine este spre Constanța : A2 funcțională, (deși are nevoie de reparații și covoare asfaltice noi pe multe tronsoane), tren de mare viteză (murdar, fără servicii esențiale, fără internet…).

Se mișcă ceva spre Craiova. Nimic spre porturile dunărene : Giurgiu, Călărași, Severin. Ori spre Banat.

Spre Est, e tragedie. Nu mai detaliez. Undeva, la Buzău, se lucrează. Și atât.

Regiunile istorice ale României nu sunt legate între ele nici în 2024 cu infrastructură modernă.

E cea mai proastă veste, este menținerea țării noastre în subdezvoltare.

Drept consecință, nici România nu e racordată la Vestul Europei, de unde vine prosperitatea.

Dar unde se află și 5 milioane de români, chemați mereu la vot, dar care s-au săturat să facă zile întregi pe drumuri proaste și nesigure (suntem pe locul 1 la accidente mortale în UE) ori prin aeroporturi învechite și cu o companie aeriană falimentară, precum Tarom.

PS 1 : Portul Constanța va deveni port Schengen de la 1 aprilie 2024? Cu tot cu mafia politică și contrabanda aferentă ce-l patronează de zeci de ani, în ciuda potențialului economic cert?

PS 2 : avem vreo 5 surse de finanțare (buget, PNRR, fonduri UE, PPP, credite) pentru o schimbare benefică și radicală în domeniul infastructurii de transporturi. O vom face?! Îmi vine greu să cred.

PS 3 : Cine se iluzionează să spună că alternativa pentru mers cu mașina este calea feroviară, să aibă parte de confortul, punctualitatea, curățenia și siguranța transportului CFR românesc, probabil cel mai înapoiat din Europa

Leave a Reply