Analistul Bogdan Chirieac lanseaza pe www.dcnews.ro un avertisment foarte dur:
Urgia vine din bănci
România e în concediu. 470 miliarde de euro este valoarea creditelor neperformante din băncile europene, scrie Bloomberg. Autoritatea bancară europeană este mult mai pesimistă: creditele neperformante ar atinge 790 miliarde de euro. Din acestea, 380 miliarde euro sunt numai creditele neperfomante din Italia, țara care se îndreaptă spre faliment bancar.
Zilele trecute, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că experimentul din Cipru, de acum 4 ani, este legal. Adică, băncile pot fi salvate de la faliment sau, mă rog, se poate încerca acest lucru cu banii deponenților. Cu alte cuvinte, în Cipru, peste noapte, principalele bănci au naţionalizat până la 90% din depozitele bancare ale clienților. În schimb, aceștia au primit acțiuni la bancă, adică hârtii fără valoare. Întrebarea pusă de juriștii europeni a fost: dacă depozitul bancar, care înseamnă proprietate, poate fi naționalizat peste noapte și fără a primi în schimb compensații, de ce nu s-ar putea face același lucru și cu bunurile imobiliare, de exemplu case și terenuri sau orice altceva, mergând până la tablouri și bijuterii. Controversa a fost tranșată, cum vă spuneam, de Curtea Europeană de Justiție, care a spus că e în regulă ca banca să pună mâna pe economiile cetățenilor.
Veți întreba ce treabă are România cu creditele neperformante ale băncilor europene. De curând, Deutsche Bank, aflată și ea în dificultate, a închis 200 de filiale și a dat afară mii de bancheri. Or să se descurce nemții, veți spune. Practic, tot sistemul bancar românesc este cu capital străin. Cea mai mare bancă italiană, Unicredit, aflată în mare dificultate acasă, este cel mai mare investitor în Europa centrală și de est, inclusiv în România. Cu alte cuvinte, când se prăbușește mama, fiica din România nu are cum să o ducă bine.
Grație BNR, sistemul bancar românesc, mult mai mic decât cele din alte state europene, este, totuși, solid. Mugur Isărescu a reușit să-și impună regulile și să se facă respectat de partenerii străini. În cazul unui colaps european, să nu ne mințim: România nu are cum să scape.
Un colaps bancar european va atrage după sine o criza economică comparabilă cu cea din 2008. Când băncile nu mai creditează, cererea scade, producția se diminuează, crește şomajul, adică cresc cheltuielile statului și scad încasările. Totul intră într-un cerc vicios.
Unii se încăpățânează să considere România o țară coruptă. Ce ar putea spune italienii, cu 380 miliarde de euro credite neperformante? Câtă corupție o fi fost acolo? Italia nu este singura țară în dificultate. În presa economică europeană se spune că băncile Franței sunt în faliment. Se înțelege că nici Spania nu o duce prea bine, dar șocul mare l-a constituit Deutsche Bank, germanii temându-se practic să sape mai adânc în băncile lor, fiindcă se îngrozesc de ce ar putea găsi.
Probabil că, de la al Doilea Război Mondial încoace, Europa nu a mai trecut printr-o asemenea criză. Miza băncilor va exploda în toamnă, cu toate consecințele economice posibile. Criza de securitate este înspăimântătoare. Teama de atentate ține militari înarmați pe străzile din Paris și Berlin. Islamizarea Turciei și a Mării Negre este deja o chestiune de timp. Întrebarea nu mai este dacă Turcia va deveni o dictatură, ci când: anul acesta sau anul viitor. În Ucraina, Putin a reînceput războiul. Pentru el este un moment bun de a-și definitiva reîmpărţirea teritoriului acestei țări.
România este deja devastată. Politic, ea se află într-o criză profundă, din noiembrie anul trecut, când marile partide politice și-au arătat limitele și au acceptat un guvern cu inși aduși de nicăieri și care au dus România niciunde.
Romania are zero absorbție de fonduri europene și s-ar putea ca pe viitor ele să nu mai existe. Nici nu mai este clar acum dacă nu cumva britanicii s-au salvat cu ieșirea din UE înainte de prăbușirea băncilor. Investițiile străine nu au cum să vină într-o țară unde cuvântul cel mai des rostit este corupție, iar lumea are mare grijă de banii săi în aceste vremuri.
În faţa provocărilor, guvernul Cioloş nu are nicio viziune. Acest lucru nu trebuie să ne mire. Problema este că nici partidele politice nu vin cu nicio abordare. Numai promisiuni populiste ce țin de campania electorală pentru alegerile din 5 decembrie.
Toată lumea se bate pentru a forma viitorul guvern al României. Nu au înțeles nici în 2008 cu ce urmau să se confrunte, par să nu înțeleagă nici astăzi.
Doar o minune ar putea împiedica România anul viitor să treacă prin cea mai profundă criză economică de după 1989.
