Culisele contractelor de miliarde pentru inzestrarea militara a Romaniei

O emisiune interesanta joi seara la Radio Romania Actualitati.

Realizator: Radu Dobriţoiu – Bun găsit, cea mai mare expoziţie dedicată industriei de apărare din sud-estul Europei a adus la Bucureşti sute de firme din domeniu, interesate nu doar de colaborarea reciprocă, ci mai ales de bugetul alocat de România pentru apărare. O informaţie importantă, ca un magnet, pentru aceste firme – 40 de procente din bugetul alocat de România pentru apărare sunt destinate înzestrării armatei. Totul pentru că armata trebuie să se adapteze la cerinţele moderne de apărare şi securitate, iar Black Sea Defense & Aerospace reprezintă un nou prilej de a vorbi la “Euroatlantica” atât despre înzestrarea cu tehnică militară, dar şi despre industria românească de apărare. Invitaţii acestei ediţii sunt Radu Tudor, analist militar, şi Ion M. Ioniţă, redactor- şef “Historia”. Urmează să intrăm în legătură şi cu deputatul Attila Korodi, membru al Comisiei de Politică Externă. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta “Euroatlantica”. Tema acestei ediţii: Adaptarea la cerinţele moderne de apărare şi securitate. Suntem în  direct prin telefon cu analistul militar Radu Tudor, bună seara!

Radu Tudor: Bună seara dumneavoastră şi ascultătorilor!
Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, un interes deosebit în acest an pentru cea mai importantă expoziţie de tehnică şi tehnologie militară din sud-estul Europei, România a devenit foarte atractivă pentru corporaţiile din acest domeniu. Iată, în al doilea an când ţara noastră alocă 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare.

Radu Tudor: Este firesc să fie un interes uriaş pentru România şi mă bucur că dedicaţi ediţia de astăzi “Euroatlantica” acestui subiect. Sunt trei argumente scurte: primul – în multe oraşe din vestul Europei din ţările occidentale aliate şi partenere nouă, există astfel de târguri militare şi este bine că Bucureştiul se înscrie cu un astfel de târg pe harta aceasta europeană; doi – evident, cei 2% din Produsul Intern Brut în următorii 10 ani pentru Armata Română generează un potenţial de investiţie, de peste 10 miliarde de euro în următorii 10 ani în înzestrarea militară. Şi, evident, că aici există interes foarte mare, pentru prima oară au fost peste 40 de companii mari, americane şi europene, prezente la Bucureşti, care vor să tragă simplu şi clar cât mai mult din cele 10 miliarde de euro, pe care le va cheltui Armata Română în următorii 10 ani. Dorinţa noastră, ca români, este ca cea mai mare parte a acestor contracte semnate cu firme americane, europene, să se poată derula şi prin intermediul industriei româneşti de armament, fie şi în partea de asamblare sau de metenanţă, pentru că ştim bine, industria românească de armament suferă grav din punct de vedere al licenţelor tehnologice, produce elemente şi tehnică destul de depăşite din punct de vedere moral, dar, care, au o capacitate umană bună, profesională şi, care, poate fi implicată în mentenanţa şi asamblarea unor produse ale companiilor occidentale. Aşadar, dorinţa noastră este ca marile contraste cu americanii şi europenii să implice şi societăţile din industria românească de armament, care să aducă locuri de muncă şi taxe şi impozite plătite statului român.

Radu Dobriţoiu: Suntem în direct şi cu Ion M. Ioniţă, redactor-şef “Historia”. Bună seara, domnule Ioniţă, bun venit la “Euroatlantica”.
Ion M. Ioniţă: Bună seara, bun găsit!
Radu Dobriţoiu: Domnule Ioniţă, doamna premier Viorica Dăncilă a vorbit pentru prima dată despre dorinţa Guvernului, de a transforma România într-un hub regional pentru industria de apărare. Ideea a fost subliniată de mai multe ori şi de ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor. Cât de real este acest deziderat?
Ion M. Ioniţă: Noi ne dorim să fim hub în foarte multe domenii. Văd că acest termen hub este foarte la modă. Auzim de hub energetic, iată, hub în industria de apărare. Cred că e mult până acolo. Cred că trebuie să ne concentrăm pe a realiza ceea ce ne dorim prin strategia naţională de apărare, prin aceste programe masive de înzestrare a Armatei Române. Trebuie să spunem foarte clar că /…/, dacă ne aducem aminte nu cu mult timp în urmă din bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale, peste 80% din bani erau destinaţi /…/, salariilor şi a pensiilor cadrelor militare, restul se mai dădea pentru trupele române din teatrele de operaţiuni, deci pentru înzestrare nu mai rămânea aproape nimic, drept pentru care România nici măcar nu a fost o piaţă pentru producătorii din industria de armament. De abia acum, cu acest salon de la Bucureşti am văzut că piaţa a redevenit atractivă pentru marii producători. Aşa cred eu că este foarte important să rămânem în programul de 2%, angajaţi de toate partidele din România, pentru 10 ani, cel puţin – spunea Radu Tudor mai devreme – ar înseamna, dacă ţinem cont că PIB-ul României, un procent din PIB-ul României ar fi două miliarde, iată, patru miliarde, din care 40% pe an ar fi înzestrare, iar dacă PIB-ul va creşte şi în următorii ani, sigur că aceste sume vor creşte nominal. Aşa încât cred că este important să avem aceste programe foarte bine definite de specialiştii în apărare astfel încât să poată fi duse la bun sfârşit şi România să aibă, într-adevăr, o forţă de apărare care să descurajeze eventuale acţiuni, să spunem, sau planuri neprietenoase privind securitatea României, a zonei Mării Negre şi, în ultimă instanţă, bineînţeles, a Europei şi a Organizaţiei Nord-Atlantice.

Radu Dobriţoiu: Expoziţia dedicată industriei de apărare desfăşurată la Romaero a adus aproximativ 250 de firme de profil, ce reprezintă peste 700.000 de angajaţi. Un interes deosebit pentru acest târg internaţional susţinut şi de dorinţa reală a României de a-şi înzestra armata. Ministrul Mihai Fifor a precizat că alocarea bugetară pentru înzestrare trebuie folosită pentru a întoarce bani în industria românească de apărare.

Mihai Fifor: 2018 este al doilea an consecutiv în care Guvernul României alocă 2% din PIB pentru Apărare. Din acest 2%, aproape 40% reprezintă cheltuieli dedicate înzestrăii Armatei Române. Ministerul Apărării Naţionale, Guvernul României, nu îşi doreşte pur şi simplu să achiziţioneze echipamente militare. Ne dorim foarte mult ca mare parte din aceste sume să se reîntoarcă în industria naţională de apărare. Acest lucru nu poate fi posibil decât prin parteneriate încheiate între companii de specialitate din domeniu şi reprezentanţii industriei naţionale de apărare, prin cooperare industrială şi transfer tehnologic, transfer de know-how, astfel încât un deziderat major al Guvernului României să poată fi pus în practică şi mă refer aici la transformarea industriei naţionale de apărare şi a României,d esigur, întru hub regional pentru înzestrarea cu echipamente militare.

Radu Dobriţoiu: Ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, cu o declaraţie pe care am consemnat-o cu ocazia deschiderii oficiale a Târgului Internaţional  Black Sea Defense & Aerospace. Suntem în direct prin telefon şi cu deputatul Attila Korodi, membru al Comisiei de Politică Externă. Bună seara, domnule deputat!
Attila Korodi: Bună seara! Bine v-am găsit!
Radu Dobriţoiu: Domnule Attila Korodi, ministrul Mihai Fifor a declarat nu odată că bugetul sporit pentru apărare nu trimite România la cumpărături, după armament, subliniind că alocarea bugetară pentru înzestrare trebuie utilizată cu atenţie şi cu interes pentru a dezvolta industria românească de apărare. Cum s-ar putea realiza acest lucru?
Attila Korodi: Este important ca să existe o strategie foarte bine conturată la ministerul apărării şi ceea ce spunea ministrul apărării cred că este o abordare strategică, da, când ajungi să aloci din bugetul naţional sume semnificative pentru înzestrare şi, în sfârşit, am reuşit să ajungem la această situaţie. Este nevoie ca această înzestrare să aducă şi valoare adăugată industriei de apărare din România pentru că un buget masiv alocat dacă înseamnă şi transfer de tehnologie, acel transfer de tehnologie poate, după aceea, într-o anumită zonă şi pieţe interesate să reprezinte bază tehnologică şi de export. Aşa că această abordare este binevenită, dar sunt convins că la început va fi mai greu realizat pentru că primele sume alocate vor merge, mai degrabă, către achiziţii de la partenerii europeni sau nord-atlantici, dar trebuie să facem mutarea aceasta cât mai curând posibil, transferul de know-how în industrie nu este o temă care să poată să fie bifată şi realizată într-un an sau doi ani de zile. Trebuie să fie susţinut cu un efort semnificativ din partea mai multor instituţii.

Radu Dobriţoiu: Revenim la Radu Tudor. Domnule Radu Tudor, aţi amintit de suma de aproximativ 10 miliarde de euro pentru înzestrare într-o perioadă de aproximativ 10 ani, o perioadă destul de lungă de timp. Credeţi că în aceste condiţii, Legea offsetului ar trebui revizuită să fie adaptată la ceea ce se întâmplă acum pe piaţă?
Radu Tudor: Nu ştiu dacă ar trebui neapărat revizuită, dar ar trebui să reprezinte un comandament ferm pentru guvernanţii noştri, pentru că această lege este în vigoare, este bună, dar de cele mai multe ori nu este respectată, pentru că se fac diverse acorduri, guvern la guvern, pentru că există mă rog, mai multe scuze şi mai multe piedici ca Legea offset-ului să funcţioneze; explicând ascultătorilor dumneavoastră, offset înseamnă ca investiţia pe care o face România într-o companie străină să se întoarcă din partea companiei respective în diverse alte domenii industriale româneşti, militare sau civile. Atunci cred că ţine mai degrabă de fermitatea noastră, de dorinţa noastră de a spune că noi avem o lege care trebuie respectată şi dacă nu se poate 100% offset, ar trebui totuşi să insistăm pentru un procent de 50-60% în aşa fel încât, prin această întoarcere a investiţiei româneşti, să creăm aici, în zona civilă, în zona militară, eu ştiu, în diverse zone de IT, valoare adăugată, locuri de muncă, taxe şi impozite plătite statului român. Avem posibilităţi destul de mari şi eu cred că argumentul suprem al ţării noastre este că avem cea mai mare creştere economică din UE, orice companie care vine şi investeşte în România primeşte un profit destul de frumos, în urma sumelor investite. Dacă suntem atractivi din punct de vedere economic, avem tot dreptul să cerem aranjamente de tip offset, pentru că nimeni nu pierde bani din lucrul acesta.

Radu Dobriţoiu: Domnule Ion M. Ioniţă, vorbeam mai devreme despre acest hub pentru industria de apărare. Suntem optimişti, avem, iată fondurile necesare pe o perioadă de 10 ani, aproximativ 1o miliarde de euro, dar să fim totuşi şi realişti, dau un singur exemplu: praful de puşcă nu se mai fabrică în România. Îl aducem din Serbia. Cum credeţi că ne putem reimpune industria de apărare la nivelul pe care l-a avut, cel puţin la începutul anilor ’90?
Ion M. Ioniţă: Evident, aici nu se poate face unipersonal, este vorba despre o colaborare. Acest offset este esenţial pentru a aduce tehnologie, pentru a retehnologiza ceea ce înseamnă industria românească de apărare care, evident, în acest moment, nu mai are capacitatea de a produce la nivel tehnologic înalt. Nu mai are nici capacitatea fizică, nu mai are nici o serie de specialişti care, neavând de lucru în ultimii zeci de ani, bineînţeles că au migrat spre alte industrii. De asemenea, cred că este important să avem o constanţă, o predictibilitate, atât legislativă, cât şi în urmărirea strategiilor. Offsetul este o prioritate şi România poate beneficia de faptul că a devenit o piaţă concurenţială şi vedem că sunt firme foarte mari care concurează pentru contracte în România. În aceste condiţii, poţi obţine cele mai bune avantaje pentru industria românească. Însă, trebuie să fii consecvent pentru că vedem că apar tot felul de schimbări pe neaşteptate care bineînţeles afectează credibilitatea către partenerii noştri şi vă dau numai un singur exemplu: iată a apărut o lege în Parlament, de mutare a industriei de apărare, de la Ministerul Economiei, la Ministerul Apărării Naţionale. Nu se ştie foarte bine în ce condiţii, care sunt analizele, pe ce studii de impact s-au făcut, cum multe alte iniţiative în România apar aşa, nu ştim foarte bine de unde şi nu ştim pe ce baze apar ele şi pe ce finanţări, cum se vor face aceste transferuri, să spunem, poate să fie bine, poate să nu fie bine. Lucrurile trebuie să fie mult mai transparente astfel încât toţi partenerii să ştie la ce să se aştepte în viitor. De asemenea, discuţiile cu marile firme producătoare care uneori rămân într-o sferă a incertitudinii, dacă ne referim la ce se întâmplă cu contractele, de pildă, legate de elicoptere, unde şi americanii şi francezii îşi doresc să aibă aici un client în ceea ce înseamnă Armata Română. Cred că este nevoie aici de claritate, transparenţă şi predictibilitate.

Radu Dobriţoiu: Domnule Atilla Korodi, domnul Ion M. Ioniţă a anticipat un subiect pe care de altfel doream să-l abordăm în emisiunea “Euroatlantica”, a amintit de acest proiect de lege de trecere a industriei naţionale de apărare din subordinea Ministerului Economiei la MApN. Ce părere aveţi de această intenţie?
Attila Korodi: Foarte greu pot să-mi exprim o părere pentru că nu /…/ în grupul UDMR de această problemă, dar în principiu când transferi industrie dintr-o /…/ în alta, dacă nu ai studii comparative, nu ai o strategie foarte clară de ce faci lucrul acesta şi faci numai de dragul unor decizii sau oportunitaţî, nu întotdeauna este binevenită, aşa că de obicei sunt rezervat în astfel de mişcări. /../ se referă şi la alte domenii când se fac mişcări bruşte de mutare a anumitor activităţi sub coordonarea altor instituţii. Dar să ştiţi, când vorbim de Parlament, şi aici vorbim de înzestrare, de o politică de apărare care să creeze după aceea şi valoare adăugată semnificativă în România, în economie, şi nu numai în zona militară, ci şi în zona civilă, eu cred că partidele politice au o anumită deficienţă în a-şi exercita funcţia de control adecvat sau de observator priceput acestor evoluţii, pentru simplul motiv că lipsind o perioadă lungă de timp un sprijin semnificativ pentru industria de apărare şi înzestrarea nu era o prioritate, oamenii care erau implicaţi, oameni politici, în  acest domeniu nu prea mai sunt pe băncile Parlamentului. Şi atunci mai este o responsabilitate, aceea în care partidele politice să înţeleagă să-şi exercite un control binevenit şi pragmatic, ca tot ce înseamnă investiţii să aibă valoarea necesară şi valoarea adăugată necesară pentru ţară.

Radu Dobriţoiu: Amintesc din nou de Black Sea Defense & Aerospace. Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, a subliniat reputaţia de care se bucură această expoziţie:

Hans Klemm: Acesta este singurul târg internaţional din România care are certificare oficială din partea Departamentului Comerţului al SUA, şi asta recunoaşte calitatea participanţilor şi a companiilor, dar şi entuziasmul pe care îl aduceţi la această expoziţie. Mi s-a spus că sunt aproximativ 250 de companii prezente la acest târg internaţional. Printre ele se află mai multe de 50 de firme americane. Vă rog să profitaţi de această ocazie, pentru a vă informa despre produsele, serviciile şi capabilităţile pe care aceste companii americane le oferă.

Radu Dobriţoiu: Domnule Radu Tudor, am achiziţionat mult din SUA, nu că nu ar fi bine – ne referim la F-16, un avion de luptă extrem de rodat, extrem de utilizat şi de foarte multe ţări, dar şi în luptă directă; de asemenea Patriot. Mai sunt nişte etape despre care ar trebui să aducem măcar aminte la Euroatlantica şi vă rog pe dvs să le punctaţi, pornind de la rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, de asemenea cu sistemul de artilerie de coastă, baterii de coastă, ce urmează să fie lansat în scurt de timp ş.a.m.d.
Radu Tudor: Domnule Dobriţoiu, mi-am dorit întotdeauna să existe un echilibru din punct de vedere politic şi strategic în achiziţiile militare. dacă Statele Unite şi-au luat partea leului, cum se spune aici, şi nu avem a contesta nimic din această chestiune, pentru că tehnologia lor este foarte înaltă şi, mă rog, aprecierea pentru ceea ce produc companiile americane, este evidentă pentru toată lumea. În schimb, eu sper ca guvernanţii să înţeleagă că o relaţie în interiorul Uniunii Europene trebuie să aibă în vedere şi această componentă de înzestrare militară, trebuie să ne gândim că e bine să fie şi companii din Franţa, din Germania, din Italia prezente aici, în industria românească, în planurile noastre de înzestrare, pentru a menţine un echilibru. Vedeţi că se vorbeşte din ce în ce mai mult de nevoia de echilibru şi de relaţii funcţionale atât în interiorul Uniunii Europene, cât şi în Statele Unite, pe fondul unor tensiuni care au apărut în ultimul timp. Eu cred că a venit vremea ca măcar în anul Centenarului, recunoscând contribuţia crucială a Franţei la momentul 1 Decembrie 1918, să ne gândim la aceste argumente şi să vedem în ce măsură, cu o experienţă şi o tehnologie foarte, foarte bună, o ţară ca Franţa ar putea să ne fie utilă în demersurile noastre de viitor în proiectele de înzestrare, mai ales că avem o licenţă, achiziţionată chiar în timpul comunismului la IAR Braşov pentru elicoptere franceze şi că alte proiecte ar putea să reprezinte o reînnodare a unei tradiţii europene pentru România, pentru industria românească de armament pe care, apropo, eu nu o văd deloc bine plasată la Ministerul Apărării, pentru că asta va pune presiune pe Armată, va crea nişte obligaţii de achiziţie cu motivare socială şi ştim că a mai fost industria de apărare la Armată şi nu a fost bine. Ea ar trebui să fie la Ministerul Economiei şi să funcţioneze pe baza criteriilor de performanţă economică.

Radu Dobriţoiu: Şi nici în alte state NATO nu se întâmplă aşa, domnule Radu Tudor, să ne referim la state importante.
Radu Tudor: Exact şi îmi pare rău că Armata trebuie să primească din  nou această, să spunem, industrie cu obligaţiile sociale şi de altă natură ce decurge aici. Armata trebuie lăsată să performeze, să se pregătească, să primească cea mai bună tehnică militară şi de apărare, dar industria noastră de apărare trebuie să funcţioneze pe baza unor performanţe de piaţă, pe baza profitului, pe baza vânzărilor, şi lucrul acesta, în mod evident, trebuie să se întâmple la Ministerul Economiei, care creează un cadru general pentru comerţul românesc şi internaţional.

Radu Dobriţoiu: Domnule Attila Korodi, vin cu un exemplu, ce se leagă şi de ce am vorbit mai devreme: este vorba de Ungaria, care a cumpărat Gripen, e vorba de modelul SAAB, cu un offset foarte bine dezvoltat în Ungaria, unde SAAB şi suedezii au deschis o fabrică de electrocasnice de o foarte bună reputaţie. Putem lua acest model ca să nu mă gândesc la Polonia, care a avut rezultate foarte bune in ceea ce înseamnă offset-ul.
Attila Korodi: Este un instrument foarte ficient şi util. Deja am puţine informaţii despre achiziţiile Ungariei, pentru că toate achiziţiile s-au desfăşurat cu ani buni în urmă, dar decizia ştiu că a fost foarte dezbătută dacă cumpără tehnologie americană sau tehnologie europeană. Până la urmă, au decis /…/ tehnologie europeană. De exemplu din ceea ce văd în presa maghiară, ultimele discuţii din nou se orientează către tehnologia americană, dar un lucru este elementar: să reuşeşti să creezi valoare adăugată şi să aduci ceva în plus în ţară şi atunci, dacă facem aşa, putem să fim mult mai bine pregătiţi pentru perioada următoare.

Radu Dobriţoiu: Domnule Ion M. Ioniţă, putem spune că 2018 este saua poate fi anul relansării industriei naţionale de apărare?
Ion M. Ioniţă: Poate să fie relansarea industriei de apărarem dar trebui să se aibă grijă, pentru că, într-adevăr, acest proiect de lege poate să aibă efecte nedorite, în sensul în care o parte din banii de 2% din PIB pentru Armată să fie folosiţi pentru plata de salarii şi alte asemenea lucruri din industria de apărare. Deci o parte din bani să nu mai ajungă la înzestrare. Trebuie să fim extrem de atenţi la ceea ce se întâmplă şi, într-adevăr, premisele sunt bune, banii există, însă trebuie să fim atenţi să fie consecvenţă, astfel incât banii să ducă la scopul dorit şi anume ca România să beneficieze, într-adevăr, de o industrie de apărare puternică, capabilă să producă plusvaloare şi pentru restul societăţii.

Radu Dobriţoiu: “Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: „Adaptarea la cerinţele moderne de apărare şi securitate”. Invitaţii emisiunii “Euroatlantica” au fost deputatul Attila Korodi, analistul militar Radu Tudor, Radu Dobriţoiu Antena 3, şi Ion M. Ioniţă – redactor-şef “Historia”.

Sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi ascultat Euroatlantica la Radio România Actualităţi.