Adriana Saftoiu, deputat PNL :
Acum trei ani, adică în 2017, am ajuns la Arestul Central. Am ajuns în calitate de membru al Comisiei pentru Drepturile Omului. Primeam sesizări și îmi era greu să știu dacă ceea ce citeam era și adevărat. Și m-am dus. La final, concluzia mea, pe care le-am spus-o si domnilor care erau directorii acelui loc, e că ar trebui închis. Pe veci. Acolo, nici măcar un criminal în serie nu trebuie lăsat. Pentru că altfel gândești la fel ca el. Fără milă.
E un loc/locuri de tortură psihică. Acele spații sunt de pe vremea comunismului. Bătaia fizică înlocuită cu bătaia psihică. E un loc al microbului, al bolii, al jegului, al umilirii. Nu voi intra în detalii aici, am încercat să atrag atenția Camerei Deputaților, în 2017, că nu ne interesează decât pedepsirea, nicidecum recuperarea. Sunt state care au dezvoltat proiecte în acest sens (Suedia, Norvegia) şi au redus recidiva. Noi nu ne ocupăm de asta, ci doar cu pedepsirea. Conform filosofiei actuale, persoana care a greșit trebuie ajutată să nu se recupereze niciodată. Să nu i se dea nicio sansă. Şi, dacă vrea să plece de acolo, atunci să recunoască și ce nu i-a trecut prin minte să facă. Nu sunt adepta acestei filosofii. Nu vreau să fiu egală în atitudine cu cei pe care îi suspectăm ca nu au milă atunci când săvărșesc fapte penale.
Dar arestul central e un loc care nu ar trebui să mai existe într-un stat care susține că respectă, indiferent de suspiciune, demnitatea umană. Dacă se cere arestarea, după 24 de ore de la reținere, persoana ar trebui mutată în penitenciar. Arestul central ar trebui să devină muzeu al jegului uman. În comparație, orice penitenciar e pensiune demnă de câteva margarete.
