Coabitarea devine imposibilă

Comentariu de Horatiu Pepine

Ca urmare a refuzului premierului de a demisiona, președintele Klaus Iohannis amenință că va declanșa un boicot procedural pe termen nelimitat.

Președintele Iohannis a anunțat astăzi că nu va promulga legile justiției și că le va retrimite încă o dată, în bloc, la CCR. Dar mai interesant este apelul pe care l-a făcut către judecătorii Curții Constituționale, îndemnându-i să nu se grăbească și să aștepte analiza Comisiei de la Veneția cu scopul, subînțeles, de a se conforma acesteia.

Despre Comisia de la Veneția s-a vorbit mult în ultimul timp ca despre autoritatea supremă în materie de justiție și drept constituțional. Atâta doar că nu există nicio relație formală de subordonare între jurisdicțiile naționale și Comisia de la Veneția, care are un rol cu atât mai important cu cât este unul consultativ. Comisia de la Veneția a reușit să-și păstreze o reputație bună tocmai pentru că a analizat diferitele sesizări care i-au fost adresate, într-o ambianță relaxată și fără să existe nicio presiune politică în nicio direcție. Tocmai pentru că deciziile sale nu sunt obligatorii, ele au ajuns să aibă o valoare intelectuală și o funcție orientativă atunci când se manifestau nesiguranțe în legislația unei țări.

Curtea Costituțională a României ca orice instanță de jurisdicție constituțională din cadrul Uniunii Europene nu are însă nici cea mai vagă obligație să consulte Comisia de la Veneția, cu atât mai mult cu cât juriștii implicați, se cunosc între ei foarte bine. De exemplu, actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, a făcut și el parte din Comisia de la Veneția la fel ca și alți judecători constituționali sau profesori de drept din România, deoarece instanța colegială este compusă din juriști aleși din toate țările membre ale Consiliului Europei (a nu se confunda cu vreo instituție a Uniunii Europene). Președintele Iohannis are libertatea de a cere Comisiei de la Veneția un punct de vedere, dar el pare să atribuie acestei instanțe o autoritate politică pe care nu o are.

În urma intervenției de astăzi a președintelui, dar și a altora anterioare, impresia este că această Comisie independentă, tocmai grație modului în care își alege juriștii (din toate țările și cu mandate limitate), este instrumentată politic. Cei care insistă pentru sesizarea Comisiei de la Veneția au cel puțin două scopuri. Primul este să întârzie cât mai mult intrarea în vigoare a legilor amendate de majoritatea guvernamentală (cei de la USR au spus acest lucru explicit) și al doilea, speranța că această instanță internațională se va pronunța în defavoarea majorității politice actuale. Dar chiar și în acest din urmă caz, analiza Comisiei nu va crea nicio obligație pentru parlamentul sau pentru guvernul de la București.

În fine, președintele Iohannis a mai spus că, dacă după parcurgerea tuturor acestor etape nu va fi satisfăcut de rezultat, va sesiza încă odată  CCR. Cu alte cuvinte, președintele a amenințat că va declanșa un boicot procedural pe termen nelimitat.

Așa cum arătam la finele săptămânii trecute, președintele pare hotărât să reacționeze la atacurile venite din partea majorității politice. Sunt două mize aici. Prima este legată de justiția însăși. Actualul mecanism judiciar oferă procurorilor puteri foarte mari de care aceștia au abuzat în repetate rânduri, așa cum a reieșit din toate cazurile intens mediatizate în ultima vreme, ca să nu mai vorbim de protocoalele cu SRI ale căror efecte asupra anchetelor judiciare nu au fost pe deplin elucidate. De altfel, în ciuda tuturor acestor fapte bine documentate (vezi doar practicile scandaloase de la DNA Ploiești), președintele Iohannis a refuzat revocarea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kövesi. Or, legile aflate în dispută au limitat puterea procurorilor, fapt care, în optica președintelui, ar fi un lucru rău.

A două miză e legată de propriul mandat. ”Nu putem asista – a spus el – la rescrierea Constituției din mers”. Evident fraza nu are nicio legătură obiectivă cu legile justiției, care au trecut, de altfel, prin examenul Curții Constituționale. În schimb, replica are o legătură cu propriile sale prerogative, amenințate deopotrivă de inactivitatea sa ca și de activismul adversarilor politici. Guvernul i-a diminuat sau a căutat să-i diminueze prerogativele (referendum, politică externă), în timp ce el asista pasiv neînțelegând poate ce se petrece. De data aceasta, se va fi hotărât să reacționeze.

Dar partea slabă a acestei reacții este că nimeni nu poate fi convingător când apără o prerogativă doar pentru ea însăși. E nevoie, întotdeauna, ca cel vizat să arate în ce scop revendică o prerogativă și ce vrea să realizeze cu ajutorul ei. Astăzi, de exemplu, când ne aflăm într-un moment moral și politic de răscruce, președintele Iohannis ar fi trebuit să spună ce poate oferi țării în cazul în care ar fi mai puternic.

RELATED ARTICLESMORE FROM AUTHOR

8 COMMENTS

  1. Boicot pe persoana fizica,doar. Ca bugetar,functia principala a statului pe care o ocupa,nu trebuie sa ii permita,el este reprezentantul poporului si tarii! Datorita functiei,nu are voie sa lase balta tara si cetatenii! Sa faca boicot in familia lui! Tara si cetatenii nu sunt familia sau buzunarul lui propriu,nu sunt obiecte de unica folosinta ca prezervativul! Aaaa! Am uitat, el nu reprezinta tara si cetatenii romani,a demonstrat in ultima prioada! E cel mai relaxat individ din romanica,el nici nu are dreptul de a ocupa scaunul si functia cea mai sigura si stabila a tarii! Cel care ocupa functia,trebuie sa fie activ,in legatura permanent cu cetatenii din tara,sa comunice pe intelesul oricui toate problemele tarii! Nu are voie sa fie conflictual sau arogant!

    • Dacă vă spunea Rice Project că presa braziliană a relatat despre afacerile lui Dragnea nici prin cap nu v-ar trece să puneți la îndoială sursa, singura întrebare care v-ar trece prin tărtăcuță ar fi de ce nu vine Interpolul să-i pună mustăciosului cătușe dar dacă îndrăznește cineva să se lege de neamț … opa, este o făcătură, este un articol comandat și plătit de pesedei și de ruși, iar autorul articolului dacă nu cumva este penal măcar are probleme penale!

  3. Acest cetatean, care, vorba lui Crin, vorbeste foarte incet si gindeste (cind i se intimpla) la fel de iute, spune, pe zi ce trece, tot mai multe prostii, din cauza carora se tot afunda; ca urmare a faptului ca se tot afunda, devine tot mai nervos, irascibil si artagos, motiv pentru care spune inca si mai multe prostii, din cauza carora se afunda inca si mai mult. Este fix ca in cazul nisipurilor miscatoare: cu cit te zbati mai mult sa iesi la suprafata, cu atit mai repede te duci la fund. Parerea mea e ca nu trebuie deranjat sau intrerupt, fiindca face foarte bine ce face! Go, Planet!

  5. Horatiu Pepine, semnatarul articolului (vezi referinta sub titlu) face, la modul cel mai profesionist cu putința, un portret al prostiei periculoase personificata de președintele roman in funcție. E chiar pacat de efortul depus, dar omul își face datoria/subliniază o evidentă pe care o armata întreaga de ziaristi neprofesioniști se straduieste s-o contrazică; Johannis e un prost incapatanat și fudul, adică un prost tipic, sadea, arhetipal, cum vrem sa-i spunem, propulsat de Securitate tocmai pentru aceste “calități “ care trebuiau sa asigure temutei instituții, in caz de reusita, controlul total asupra societății civile. Lucrul era evident încă din timpul campaniei electorale din 2014 și n-am sa uit niciodată scaunul gol din platoul A3, care-l reprezenta, metonimic, pe candidatul Johannis—și-acolo o groaza de efort risipit in a arata găunoșenia personajului, dar asta e, oamenii își făceau datoria, in stilul lor, ca și Pepine, in stilul lui, astăzi. Problema e ca un astfel de personaj nu mai poate fi stăpânit odata ce-a ajuns in vârful ierarhiei, dovada, faptul ca-și încurca proprii controlori (Hellvig, de pilda) chiar in cazul in care aceștia lucrează in favoarea menținerii sale la putere. Și nu e nimic de făcut decât de reamintit, vorba lui Badea, mereu și mereu, “gafele” făcute de alesul neamului in campania trecută, doar-doar și-or da seama securiștii —electoratul nu conteaza, asta e alta evidenta—ca trebuie sa susțină un alt cal, preferabil mai inteligent, in cursa viitoare, dacă nu vor sa piardă complet controlul asupra cetății. Securiștii interni și externi, evident.

Leave a Reply